Busuioaca de la cotitura

    Ce coincidenta! Atat la Pietroasele cat si acoalea la Zoresti s-a facut Busuioaca dulce, cu fix 11,5% alcool. Doar ca Boier Bibicu nu prea are miros la 8 grade, in afara de ceva zeama de varza. Daca va citesc asocierea culinara din spate va bufneste rasul - vanat, salate, gaini, etc. Ok, fiind un baiat de bon ton, le pot pune pe seama nepriceperii unor incepatori, mai ales ca vinul livreaza rezonabil la capitolul gustativ, avand amplitudinea si persistenta pe care n-am gasit-o la SCDVV Pietroasa.
[In magazinul cramei din Buzau am mai gasit SB Vinul Cavalerului 2010 la 5 lei sticla, dar si CS Prahova Valley 2007 foarte ieftin, pe care, dupa ce l-am testat, l-am luat pe tot. Acolo, la iesire, langa Rompetrol, Nicule :)]
    Dupa ce trage aer in piept 10-15 minute se regleaza si mirosul spre trandafiri roz de dulceata, nu fructe de padure, ca pe eticheta! Culmea, ati mai si desenat trandafirul in fata, dar ati uitat pana in spate. 81 de puncte.
    Iar tu, draga Jancis, sa stii ca asta e unul dintre soiurile alea pe care le numesti obscure, care dau natural vin roze, insa e doar vina noastra, ca natie, ca nu suntem in stare sa facem macar vreo 10 mil EUR pe an din ele aratandu-le afara. Cred ca ar bea conationalele tale pana dimineata la pub, la lungimea nesfarsita pe care o are post-gustul. Daca n-ar fi (fost la Belgrad) nu s-ar povesti.
    Vi se pare ca 11,5 lei ar fi un pret mic? Nu e chiar asa cand n-ai decat cheltuieli de productie si un magazinas propriu la marginea orasului: 15 centi sticla, de provenienta moldoveneasca, 3 lei litrul de vin, iar restul nu prea conteaza. Adaos? Probabil 70-80%, relativ mic in suma bruta, trebuie sa vinzi mult. Nenicule, sunt altii care arunca peste gard strugurii, doar sa aiba vin putin si sa-l "pozitioneze" high, la vreo 3-4 puncte si 60 de lei distanta, deh, e o mare rusine sa scazi pretul.
    E fun sa vezi cele doua extreme, din pacate putini le constientizeaza si chiar printre acestia sunt cativa care nu se pot abtine sa nu cumpere, atat de tare li s-a infipt bullshitul in creieri. 

    Rusinica la Pietroasele, cand pierzi la unul care...vezi primul link din text: miros clasic, dulceata de trandafir, elegant imbinat cu subnote ierboase; aciditatea e buna, dar totul se rupe de la jumatate, aromele neavand persistenta la intensitatea promisa de atac. Final scurt, cadere la jumatatea "gurii", simtiri nisipoase, post aromat, normal. 79 pct. Daca ajunserati sa va bata si Zorestiul, e groasa treaba, nu mai aveti scapare.
    Hai sa desenez si aici o extrema: in Sauternes, dupa marele Yquem, primul "First Growth" in clasificarea de la 1855 este Chateau La Tour Blanche, detinut, ca si SCDVV Pietroasele, de stat. Doar ca alt stat, cum am avea mare nevoie noi acum.

Wines of the month

    Cine a mai trecut pe la mine (https://www.facebook.com/Berbecutio) stie de provocarea pe care mi-am propus-o cu aceste vinuri, n-am sa mai insist: vechi = not good in Romania, n-a trecut niciunul de 70 de puncte, semne clare de mortaciune la toate. Sa le stea in gat, sa-si plateasca avocatii cand or da faliment cu cei aproape 80 de lei cu care m-au pacalit. Vinvico Medgidia.

    Un alt vin care nu trece pragul minim de calitate (80 pct) a trecut Dunarea pe tricicleta, venind de la Minkov Brothers si avand in compozitie Sauvignon, Semillon si Viognier. Culoarea este un galbui mai intens decat ar trebui, miros usor afumat, atac dulceag dar gust acruuuu! Aciditate slaba, amarui in gat. 77 pct si 18 lei.

    Ultimul care de data asta cu mandrie ajunge la 78 de puncte este un Burgund de langa una din componentele salbei de hidrocentrale (inutile) de pe Olt, Strejesti. Nu stiu care e marea rusine, de ce traditionalistii pedepsesc cu ignoranta acest soi, cand sunt atatea "nobile" in forma de posirci pe raft. Unora le e atata de rusine ca-l produc, ca scriu Pinot sau alte idiotenii pe eticheta. Partea interesanta e ca am dat pe el 8 lei, intr-un magazin stingher de vinuri de la marginea Targovistelui. Mai mult, cand am dat sa-l iau din raft, tanti m-a oprit si mi-a adus unul din spate, care avea in jur de 10 grade. Varianta B: te chinui - ca producator -  sa faci un vin bun si-l arunci in vreun birt de fite, unde ti-l aduce la masa la 30 de grade, mai dai si spaga pentru asta de multe ori, fara sa mai zic de pretul platit de consumator. Culoare rosu rubiniu usor translucid, nici PN nici M, miros usor condimentat, dar si de ..statut; se deschide greu, la inceput acrisor si astringent, apoi in fructe rosii si lemn. Nu are amplitudine sau complexitate, ar fi foarte baubil daca n-ar avea 14% alc (dezechilibrat), dar si asa alunecarea pe gat e rezonabila. Overall nu e foarte rau, nu are particule in suspensie, nu e otet, insa doaga aia statuta se simte mai ales in post, dispare abia a doua zi. N-a avut cine sa-l "potriveasca" pe la colturi. Incepe la 73 si termina la 76 dupa juma' de sticla. Sa vedem si maine... A doua zi, dupa 24h la frigider, ramane la fel de inchis in miros, piperul si lemnul sunt acolo, nimic care sa aminteasca de fruct in nas, atac oarecum fructat, dar mai mult lemnos, acelasi gust acrisor, astringent. Producatorul se pare ca a beneficiat de fonduri europene foarte mari, dar inca nu cunoaste toate regulile (nu ai voie sa scrii simplu Burgund, trebuie sa adaugi "mare", sa nu te certe frantujii) poate ne spune Dan mai multe de spre dansul. Inceputul e bun.

    De-aci incolo trecem granita psihologica de 80 de puncte, primul fiind, in ordine crescatoare, un Riesling de Rin de la Weingut Stadlman, Niederosterreich, Thermenregion, branduit pentru cel mai mare comerciant din Austria, Wein&Co, pe care am dat 28 de lei: miros mineral, lamai, o timida gutuie afumata; gust foarte placut, la fel de citric, lamaia vine la pachet cu cateva surori tropicale. Senzatii dulci-acrisoare-seci-amarui. Fructat, aciditate ridicata, incredibil de bun pentru 28 de lei in centrul Vienei, ca de obicei bate orice partener de intrecere romanesc. E unul din cele mai bune exemple ca pentru everyday drinking n-are sens sa cauti ore printre rafturile marilor magazine. Nu zic ca nu gasesti chiar nimic mai bun, dar sunt prea putine apropiate de RCP-ul celui de fata. 88 de puncte Falstaff si 82-83 de la mine.

    83 a primit si rose-ul 2011 din Syrah Casillero del Diablo pe care am dat 30 de lei in magazinele Cramelor Halewood: un roz greu, cu miros de fructe rosii-negre, lemn si fum. Gust corpolent spre aceleasi fructe, de data asta galbene si la fel de afumate. Aciditate slabuta, insa apreciem calitatea, luand in calcul adaosurile importatorului. Daca nici Concha y Toro n-ar sti sa-si aprecieze corect vinurile, as crede ca ai nostri sunt si ei destepti, insa Chardonnay-ul din acelasi an, la acelasi pret a primit exact acelasi numar de puncte (scriind aceste randuri am descoperit): flori, fructe tropicale, baric cam mult si prea ars. Onctuos, in niciun caz "crispy" cum spune eticheta, aciditate sub necesitati, cam acrisor. Niste iluzii de paine calda apar cand temperatura creste. Corp subtire, post absent. A avut un partener "de discutii" care din pacate i-a scos in evidenta mai mult lipsurile, insa per total nu-i rau deloc.

In sfarsit am gasit un alb de Segarcea care nu-mi scoate din gura exclamatii laudative: Chardonnay Prestige 2011, 26 de lei si aceleasi 83 de puncte: acrisor, nu foarte tipic, aciditate buna, insa dezechilibrat. Nu e nicio greseala in poza, insa despre Golemul Alb cred ca v-am mai povestit alta data (84 pct).

    Libanezul din dreapta a luat 84 de puncte, am dat vreo 50 de lei pe el in Metro: uratel primele 45', apoi se deschide in vanilie, lemn masiv (fibros), tutun, un iz de magiun care nu se evapora odata cu trecerea timpului, dar nasul 2 aduce si fructe/prospetime/condimente. Atac in stil Tempranillo baricat, cu note de cafea, taninuri amarui, astringenta foarte ridicata, cateva momente de placere in gust de-ti vine sa-i dai 90+, insa pica rapid intr-un finish sulfitat, amar, lemn putred. Te duce cu gandul la un Chateauneuf-du-Pape ieftin, oarecum neinteresant la prima vedere, insa challenging! As mai da vreodata 50 de lei pe el? Probabil ca nu, avand in vedere baricarea excesiva, senzatia gemoasa de struguri ultra-copti. Cabernet+Grenache+Carignan.

    Pentru urmatorul 84 mergem din nou in Chile, la foarte cunoscutii Misiones de Rengo, Chardonnay 2011: miros mineral, deschis, cu unduiri de briza marina si flori de cires (poate va amintiti partea cand va intra si putin polen in nas), usor ierbos, sau fan proaspat cosit daca vi se pare mai interesant, piersica alba mai zice pe eticheta..ok, dar banana, vanilia si painea prajita care sugereaza o usoara baricare nu le-am gasit. Site-ul producatorului nu zice nimic de coaja de portocala machiata cu pepene galben care pare mai aproape de adevar sau simturile mele. Gust racoritor, fresh nevoie mare, usor onctuos, citric, aciditate bunicica, echilibrat. Aromatic e cuminte, nu va ganditi la vinurile bombastice intalnite uneori in aceasta regiune a planetei. La tipicitate nu sta perfect, dar vad ca in concursurile moderne dansa reprezinta maximum 10% din nota. Fata de 2010 (85 pct acordate de subsemnatul) consider un plus eventuala baricare moderata, si doua minusuri: lipsa prospetimii explozive si tipicitatea.

    Mare surpriza mare de la Pietroasele: 84 de puncte pentru Busuioca 2008: miraculos de bine pastrat, miros specific de trandafir, cu legume si condiment in partea secundara, plin in gura, nu extrem de dulce, post mediu (daca 10 sec poate fi mediu), bine facut. Poate cel mai bun RCP de pe piata (13 lei), doar ca nu se prea gaseste. Mi-as lua vreo 10 sticle sa le ingrop, un vin deosebit! In comparatie, Basilescu 2011 aduce prospetime prin aciditatea superioara, iar finetea trandafirilor este intacta, probabil n-a avut contact cu vreo budana de 6000 de litri si 6000 de ani - e bestiala, asa ca primeste vreo 2 puncte in plus, din care se mai poate da unul inapoi din cauza lungimii post-gustului. Imi place sa cred ca am fost fericitul one-night godfather al unora dintre cele mai bune Busuioace facute vreodata.

 

    Pe caldurile astea, am baut si-un rose bun, tot la categoria 84: culoare trandafirie intens spre rubiniu, nas destul de timid, de cirese prafuite, total aparte fata de rose-urile cu care suntem obisnuiti in RO, fara nuante acrisoare sau amarui, fara a fi plat, e un model de simplitate. Date tehnice: IGT Toscana, 13,2% alc, 6,3% aciditate, 40% din vin a trecut si prin fermentatia malo-lactica; e facut din Sangiovese 90% si 10% "alte soiuri rosii", expresie care a fost inlocuita in 2011 cu Merlot. Producatorul sustine ca e facut din ce mai buni struguri care de obicei merg in Chianti Clasico, insa 60.000 de sticle ridica semne de intrebare. Necesita macar 10-15 min de aer pentru ca nasul prafos sa faca un pas inapoi. Producatorul lauda structura excelenta (true, indeed) si potentialul de invechire - recomandat pana la 3 ani, lucru iar foarte adevarat, doar n-o fi Nachbil, sa se ofileasca in 4 luni. Cam piperat la pret (si putin in gust), insa pentru o experienta aparte, o largire a viziunii despre rose-uri, merita! 52 de lei si 88 de puncte pe CellarTracker, 84-85 de la mine pentru superba cireasa dulce din compot si suspiciunea ca anul trecut putea si mai mult. Poate ca am fost cam zgarcit cu vinurile roz vara asta, insa o recalibrare (pozitiva de altfel) n-o pot face din mers, pentru ca am un minim de respect fata de un virtual CCR (Comitetul Cunoscatorilor din Romania...sa zicem). Daca as merge la 88 cu vinul de fata, atunci Segarcea sau Leat 6500 ar trebui sa fie cel putin vreo 3-4 trepte mai sus, ceea ce nu prea e normal. Astia de pe Cellar Tracker arunca asa..din pix punctele, ca nu-i costa nimic, dar eu am o responsabilitate cu blogul asta, nu ma pot face de ras in fiecare saptamana :)

    Ultimele doua vinuri sunt de Neckermann: Chapoutier Bila-Haut 2010 din Syrah, Grenache si Carignan, posesor de "92-94" puncte Parker, care are pe eticheta mici intepaturi pe care nu le-am luat in seama la prima vedere, insa m-a luminat un amic ca-s Braille, o initiativa binevenita, de ce nu si nevazatorii sa stie cate ceva despre vinul pe care-l beau, in afara de gust? Miros predominant de Syrah, carton cu smoala, cerneala, piper intens, dar si afine/mure (sau cirese negre - hint from website) ascunse in plan secundar...ceva violete cand aerarea depaseste 1,5h - ceea ce construieste bazele pentru punctele date de Parker. Culoare rubinie, intensa, tulbure si smoloasa cu reflexii tinere, atac cuminte, cu aparente senzatii apoase si dulci, insa puterea vine din urma devastator: chili domina zeama, iar gura ramane iutita ca dupa o samanta de ardei iute mestecata din greseala, s-ar putea sa-ti dea lacrimile daca esti mai sensibil...post foarte lung insa nu incantator. Corpolenta e amagitoare, plecand lingusitor ca serpuirea unui rau de vale care la primul stavilar navaleste peste papilele nepregatite. Nuantele nobile de tutun se alatura la sfarsit implinind un tot interesant. N-am mai intalnit asemenea iuteala intr-un vin, inca tanar si fructat, dar care are, probabil, o viata lunga inainte. Partea iute e atat de intensa, incat o simti pe gat si la cateva zeci bune de secunde dupa ingurgitare. Dupa sistemul meu de valori n-as putea trece de 86-87, insa cateodata trebuie sa-mi admit limitele experientei, si mai ales evaluarea potentialului de invechire (desi producatorul nu recomanda prea mult: 2-4 ani). 14% alc, taninuri rotunde, bine integrate, care chiar daca se mai lipesc de gingii sunt placute. Aciditatea si astringenta pot fi usor confundate cu ardeiul iute majoritar. Intergrarea celor trei soiuri (Syrah-ul se pare ca provine din doua surse) e de manual, oferind un asternut de catifea, insa lipsa celor de top si regiunea de provenienta cu mai putine atu-uri ca altele ii mai sting din stelutele de pe roba. Preferintele personale se indreapta mai degraba spre un vin fara necesitatea unei asocieri gastronomice specifice care sa-l ridice in slavi, in alte cuvinte spus.. sa-i acordam australianului meritele pentru Shirazul complex si copt, apreciind in egala masura lectia de spicy-citate a syrah-ului frantuz, mai expus variabilelor anuale. 8 EUR sticla, luat la recomandarea fanilor Otelul. 

    Castigator la puncte in iunie este un vin... ei bine da! Bulgaresc! Soli Invicto e numele de scena, producator Edoardo Miroglio, 2009, viile Elenovo, 14,5% alc, cupaj de Merlot cu Cabernet Sauvignon, Franc si Syrah: asfalt turnat pe caldura, fructe negre de padure (uscate zic ei), cafea, cioco neagra - uite ca si Merlot-ul isi aduce aportul - si piper sunt principalele arome distinse de nari, fara a duce lipsa de visinele acelea tipice unora dintre Fetestile Negre. Atac de smoala cu visine si piper, plin, oarecum gemos-amarui (dar nu amareala aceea de stat prea mult pe boasca, dimpotriva...una placuta), post dominat de caracateristicile aceluiasi Syrah, desi piperul si coacazele pot fi atribuite mamei Cabernetului Sauvignon, Franc-ul. Un cupaj foarte bun, tanar si la culoare si la gust, inca fructat, probabil impresionant peste cativa ani de stat in CONDITII IDEALE, cu taninuri extravagante, aduce aminte de un Cotes de Rousillon Villages (Chapoutier-ul de mai sus) prin nuantele foarte fin cerneloase din gust, venite odata cu o senzatie de subtirime. Este cea mai grea sticla de vin pe care am intalnit-o in cariera (goala are vreun kil juma', grosimea peretilor e de vreo 4 mm), opaca, umeri largi - semn de apreciere a potentialului acestui amestec prin investitia facuta. Nici cand e un pic mai cald nu da rateuri, insa e de preferat sa fie baut binisor sub 20 de grade. Daca e cald afara si exista mai multi consumatori, recomand sa se porneasca de la mai jos..14-16. Este o editie limitata de 4500 de sticle, am fost fericitul consumator al celei cu nr. 374 prin amabilitatea unuia din reprezentantii vinibuoni.ro, care mi-a oferit un pret special.  Nu e pentru fani Bordeaux (cati or exista de fapt in Ro si cati si-or permite chestia asta?), dar nici lume noua. E un vin bine facut, cele 4 soiuri participante isi fac treaba foarte bine impreuna, spre deosebire de ex. de ultimul Passarowitz de doua ori mai scump, unde trag 4 cai in 4 directii. O mai trece timpul si peste ala, si-or gasi o cale comuna. 88 de puncte acum din vina taninurilor agresive si a astringentei, insa cu potential crescendo pentru ei care-si permit nu numai sa-l ia acum, ci si sa-l depoziteze corect ceva timp. De ma intrebati intr-un blind, e printre cele mai bune Syrah-uri incercate!

    Uitasem de o miniverticala de Cabernet Domeniul Coroanei Segarcea Prestige, desfasurata cu prilejul finalei castigate de spanioli, dar e de inteles de ce n-am pastrat-o in memorie: 2007 a fost corked; nu ca la o precedenta degustare m-ar fi impresionat (79), dar mai bine asteptam in cateva luni aparitia noilor cupaje premiate peste tot. Cel din 2008 a inceput senzational: nefiind blind si mirosul pare albastrui, cu coacaze, piper si cafea, agresiv la inceput, cu un iz carnos-cernelos care reduce oarecum tipicitatea, chiar daca amalgamul e incantator. Gust la fel de bun, insa caderea evidenta in corp si postul inexistent nu ma conving sa merg peste 82 de puncte. E de incercat la 35 de lei, pentru prima parte.

Cam pe astea le-am baut pe ascuns luna trecuta. Cam multe deodata, o sa incerc sa le pun mai des.

Gris ori Grigio

    Wine-Flight-urile astea (adica doua sau mai multe vinuri de acelasi fel/soi degustate simultan) au scopul de a descoperi care vin e mai bun. Sau care mi-a placut mie mai mult, fara sa desconsider tehnica si recomandarile expertilor. Sunt mare fan statistici, punctaje, deci competitie. Pentru azi am ales doua Pinot-uri albe. Ele provin din acelasi soi, Pinot Gris, dar unul dintre ele se numeste Grigio, metoda de vinificatie fiind putin diferita, italiana in speta, fata de Gris, care e frantuzeasca. Nu ca unii ar incepe cu sfarsitul, ci doar stilul e diferit. Asa cum zice Wiki, Pinot Gris este o clona mutanta a Pinot-Noir-ului, insa n-are 7 degete sau 4 capete. Cei doi cobai de azi provin de la 1000 km distanta unul de celalalt, si cu toate astea au background romanesc. E vorba despre Pinot Grigio Cramele Recas si Pinot Gris Purcari, ambele 2009. Pretul de achizitie a fost de 17 lei de aici, respectiv 27 de lei de la Cora. La Casa Bacchus am sa revin curand mai pe larg, pentru ca de fiecare data am gasit aici o gama superba cu peste 200 de exemplare, pasiune, recomandari pertinente, vinurile sunt exclusiv romanesti, iar preturile - cele mai bune din piata capitalei. Si ma refer la vinuri care conteaza si se disting prin calitate, nu la grase, fete in iarba, beciuri si busuioace de duzina. Recas-ul a generat reactii de entuziasm la o masa in Oradea asta primavara, poate de asta l-am si reales si e destul de greu de gasit in marile magazine. Am auzit ca s-ar fi si exportat masiv in vest, dar informatia e "pe surse", nu e confirmata oficial. E interesanta recomandarea de pe eticheta spate: "a se consuma numai dupa lasarea intunericului"; te pune pe ganduri, lasandu-te sa inventezi singur ce vrea sa spuna. Eticheta celuilat se lauda singura: "premium wine" in partea de sus si Pinot Gris de Purcari mai jos. Deci e unic, da? E de Purcari? Nu mai exista altul la fel! Ma duce cu gandul la multinationalele in care raportarile interne trebuie sa fie neaparat pozitive (ca altfel esti impotriva, nu esti pro-activ, nu ai rezultate, nu intelegi tu, etc; dar macar se fac, pentru ca la stat nu s-a mai auzit de mult de ele, nici macar in in ministerele cu uniforma), dar si totala lipsa de modestie in fata clientilor: "pai nu stiti de noi? suntem de 450.000.000 de ani pe piata, avem cele mai bune produse; suntem scumpi ca oferim cea mai buna calitate; n-o sa gasiti niciodata altceva pe aproape". Zat! Ca mirosi a Sauvignon Blanc! Cel putin distractiva e si partea goala, alba din mijloc, mult prea mare.

    Culoarea celor doua vinuri e foarte apropiata, cu reflexii diferite, in functie de nuanta mobilei din sufragerie sau a peretilor. Ca sa nu ma insel cumva cu vreun milimetru, de-acum incolo am montate doua becuri cu lumina calda si doua cu lumina rece, le aprind pe rand. La lumina soarelui nu prea-mi pohteste inimioara alcool, indiferent cat de slab ar fi.

    Concentratia alcoolica e si dansa apropiata, moldoveanul avand 12,5%, adica 0,5 sub Recas. Marea diferenta vine la cantiatea de zahar rezidual - desi amandoua sunt clasificate "sec", limba si palatinul spun ca s-ar putea sa fie in extremitatile plajei de 0-4 g/l in care ar trebui sa se incadreze, poate chiar un 4 "si ceva" la Recas. Purcariul e secul securilor!

    Mirosul e bine legat de gust, dar tot la mare diferenta: la Purcari intensitatea e modesta (si asta nu e neaparat negativ) si depinde mult de temperatura. Chiar si la cantitati mici de 20-40 ml in pahar, cum folosesc si eu, impresiile lasate pot fi diferite. Eram suparat (ofticat? frustrat?) ca am dat aproximativ aceiasi bani in trecut pe Chardonnay-ul si Rose-ul lor care au fost slabute, Gris-ul din imagine e totusi cel mai reusit pana acum.  Nu e pentru cei care cauta fructul (mi-a zis cineva asta candva - chiar nu-mi amintesc cine si unde - dar n-am inteles aluzia; don't jump into conclusions ar fi sfatul meu, primit de la un om care detine o companie aviatica in US). E mineral-prafos cu usoare adieri de fructe supra-coapte, aspru. Apar micrometric si unele iluzii anormale de pi de chat caracteristice altor soiuri si old-fu**** popular wine. Inca n-am gasit vreun vin moldovenesc care sa nu aiba asta. Stiu ca e o pita de halit in RO, dar nu la banii astia. Whatever, se mai pot descoperi niste samburi de caise, piersici, poate chiar migdale - greu de spus, e pentru nasuri fine. V-ul de Recas, sau Legends of Transylvania (care a fost Best Label design award in 2005) e altfel, apare o usoara onctuozitate (sa fie primita!), si nu cred c-ar fi de la butoi, miros mineral, lamaie, gust de fructe coapte.

    Pe parcurs apare o dilema: am inceputul cu Recas, care parea excelent, a urmat Purcariul care a parut mai prost, dar si-a revenit, probabil atingand temperatura ideala - a fost cam prea rece la inceput. A urmat iar Recas, care a parut mai jos la rece, dar iar a trecut in frunte. Recomandarea care se impune: de consumat cu 2-3 grade mai sus decat un alb in mod normal. Luna asta mi-am epuizat calificativele de egalitate, odata cu postul precedent, asa ca diferentierea e inevitabila. Dar la fel de grea. Daca ar fi la acelasi pret, ar fi o chestie de gusturi. Pana atunci insa, Recas rocks!

    Uitasem ce era cel mai important: Recas-80,17 pct, Purcari-78,64 pct.  :D
    P.S. Mai bag doua la foc automat: Oenoterra Tamaiosa Romaneasca Dulce spumant - foarte buna idee, dar cam dulce. In rest de bine - 81 pct. Din pacate se pare ca n-o vom mai vedea curand din cauza conditiilor meteorologice vitrege. Si Vinia Busuioaca de Bohotin, 2010 (?) - 68 pct. Pentru ca simti ca ai nisip in gura, la fel cum simti apa adaugata artificial (nu stiu daca e, dar asta e senzatia), n-are miros deloc, iar gustul de butoi folosit 300 de ani e acolo (fier unsuros).

Moldova fara predicat

    Bucuresti - Ploiesti - Tohani - Pietroasele - Buzau - Adjud - Onesti - Bacau - Roman - Falticeni - Malini (SV). Si retur. 

    DN1 plin de oameni nebuni dupa Valea Prahovei. Sau mai degraba dornici de afirmare in societate. 1,5h Ploiesti - Bucuresti la intoarcere. 10-12h dus-intors Bucuresti - Poiana Bv in week-end!! Oricare week-end. 

    Tohani: Busuioaca de nota 7, Special Reserve, an incert, dar sigur altul fata de data trecuta. 

    Pietroasele: Tamaioasa de nota 9. Grindina puternica in seara precedenta. Un an de munca in zadar, recolta distrusa in proportie de 80%.

    Buzau: lubenita de 16 kg - 4 lei.

   Onesti: Campionatele Nationale de Gimnastica in sala Nadia Comaneci.  Live Marian Dragulescu, Flavius Koczi. Superbi.

    Roman: bors de gaina moldovenesc, nota 11.

un bunic de 94 de ani la hora, la biserica

 Malini: casa memoriala Nicolae Labis, partie de schi, sala noua de sport. Fructe, legume, peisaje apetisante.

casa parasita a celorlalti bunici

fostul atelier al bunicului dogar

   

    Nunta in sat. Oameni atoatestiutori..specific zonei. Muscatel si Unirea. Kitsch-uri si miros de capsuni la tot pasul. Multi balai cu ochi albastri. Prea multi. Si prea multa grasime in farfurii si pe trupurile lor. Speranta de viata in jur de 50 de ani. Cernobal? Poate si el.



Pietroasa Veche

    Data trecuta ramasese fara raspuns intrebarea: "De ce atat de putini producatori la promotia Vara in Alb". Unul dintre motive cred ca-l veti descoperi in randurile urmatoare.
    In scurta mea incursiune in lumea vinurilor am intalnit de multe ori oameni manati de pasiune, daruire, impartialitate, afinitate catre anumiti producatori, soiuri, ani, culori. Dar parca si de mai multe ori am intalnit manifestari de lacomie, ignoranta, invidie, subiectivism.

    O dovada in acest sens este lipsa totala a vreunui review despre oricare dintre vinurile produse la Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură si Vinificaţie Pietroasa, filiala a Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti. N-am sa reamintesc cititorilor despre istoria moderna, cunoscuta, de 170 de ani a acestui producator, ci voi spune doar ca la vanzare se gasesc inca vinuri din '69 - an in care probabil majoritatea "formatorilor de opinie" in domeniu de azi nu erau nascuti. Am vazut ca cei de la Pietroasa au prostul obicei sa nu dea sticle cadou, sau invitatii de 2-3 zile la mancare si bautura, dar chiar asa? Sa ma trimita Google prin Vietnam? Mi se pare atat de absurd incat inclin sa cred ca el e de vina. Accept ca e un vin greu de gasit in supermarket, reputatia locului nu-i chiar de domnisoara de pension, promovarea nu exista, dar 40 de ani de ignoranta nu pot sa-i inteleg. Si iar imi aduc aminte de unii (sau altii) care au scos vin prima oara anul asta si sunt deja sanctificati in cel putin 40-50 de articole pozitive numai in ultimele 4 luni.

    Intrand pe portile cramei am redescoperit peisajele care iti taie rasuflarea din zona Dealu Mare, viile "aranjate" perfectionist, ronduri de trandafiri, portile enorme din lemn masiv ale intrarii cu ferecatoare pe masura, si..surprinzator - 5-6 masini "de lux" as spune, fata de Octavia mea prafuita. Erau clienti care venisera sa cumpere vin. Sa stau la coada intr-un magazin al unei crame in mijlocul zilei, miercurea, inca nu mi s-a mai intamplat. N-am sa exagerez spunand ca am gasit curatenia si utilajele noi de la Basilescu, si nu numai; dimpotriva, se simte si un usor iz de "epoca de aur". Interlocutorii au raspunsuri monosilabice cand vine vorba de vanzarea vinului, dar li se aprind scilpiri in ochi, urmate de explicatii complexe cand de exemplu ii intrebi in ce masura vremea capricioasa a afectat viile anul acesta.

    Aici nu se face doar Busuioaca de Bohotin si Tamaioasa Romaneasca, cum am vazut ca limiteaza unii, in nestiinta de cauza zona, ci o gama de soiuri destul de complexa, iar preturile sunt nici mai mult nici mai putin decat simbolice. Din ce vedeti in "figura alaturata" cel mai ieftin e 9 lei, iar cel mai scump - Busuioaca din 2001 e 20. Iar in afara de selectia facuta de mine, mai erau cateva la vanzare. Se pot achizitiona vrac sau la sticla. Preturile nu sunt nici un secret, exista pe site.
     Pana acum am apucat sa degust Riesling-ul Italian din 2008 (sper sa nu gresesc - etichetele sunt "universale", toate din 2007, peste care se modifica din pix ultima cifra), care mi-a produs o revelatie. Acum un an am fost aici cu intentia de a lua cateva mostre, insa am ajuns prea tarziu, inchisesera magazinul. Asa ca am decis sa iau "de la om din curte", gard in gard cu crama, am batut la o poarta, o matusa foarte batrana m-a condus la dumneaei in beci, unde avea vreo 10-15 baricuri scrise frumos cu creta - soiul si anul, ca si la crama de altfel. Am luat vreo 4-5 bidonase de 0,5l din diferite soiuri/ani. Ei bine acum, cand am dus la nas paharul de riesling m-am trezit dintr-o data cu imaginile de atunci. Terroir? Inclin sa cred ca da. Rieslingul achizitionat acum are 11,5% alcool - ca de altfel TOATE vinurile de la Pietroasa Veche, culoare normala de vin alb, miros bun, putin atipic, ierbos, dulceag - de mere coapte, gust si post de gutuie, mineral, texturat. Destul de ciudat, dar de calitate. In comparatie am desfacut si un Riesling Eco de la DFR (normal ca nu m-am oprit doar la Pietroasa), care e in celalalt capat al soiului, nu pot fi puse unul langa celalalt. 82 pct din partea subsemnatului si 75 pentru cel de la DFR - extrem de sec, gust deschis, usor floral, prafos, asemenea mirosului; cam prea proaspat/acid/fructe necoapte pentru varsta de 3 ani.
    Nici Busuioaca de Bohotin de aici nu-i de lepadat. Nu e vreo minune, insa are mirosul tipic de trandafir, slab in intensitate, gust placut, dulce-acrisor, dupa cum spune eticheta, o tona de zahar greu de digerat. Avand in vedere ca n-am prea multe cu care s-o compar, unele (sau una) fiind exceptionale, altele din canal, o categorisesc la 77 de puncte, in ciuda dopului extralung cu un oaresice inceput de mucegai la interior si al gustului care contine si un foarte mic "ceva urat" in plus.
    Am desfacut dupa cateva zile (ca pe caldurile astea, cam greu sa-ti arda de vin) si Feteasca Regala din 2008. Revin cu non-preferintele mele pentru acest soi, din care inca n-am gasit ceva peste 79 pct. Fata de Rieslingul de mai sus, Feteasca a fost jos. Miros placut, printre alte note gustative tipice apare si cel de vin popular, sau chiar mai rau. 70 pct, trei sferturi la chiuveta.
============================================================================================
    Alte lucruri din domeniu traite/intamplate zilele astea:
- vizita la un targ de produse asa-zis traditionale la Agronomie, la care au venit si cei de la Oprisor cu cateva vinuri sa le promoveze - zic ei, sa le vanda zic eu. Pentru ca aveau preturile cu care gasesti aceste vinuri in comert, iar de degustat, cele 2-3 care ma interesau - nu era voie, erau doar in vitrina. Si nu e vorba de cele foarte scumpe.
- o stire aparuta "pe surse" spune ca unul dintre magazinele de vin din Bucuresti si-a inchis portile; este vorba de Arte&Vino; am fost clientul lor de cateva ori, asa ca am vazut cateva aspecte: in primul rand preturi foarte mari, probabil cele mai mari din Bucuresti sau de pe mapamond, locatie asa-si-asa, fara vad comercial, suprafata (de inchiriat presupun) la fel de mare: 180 mp. Daca luam in considerare selectia excelenta, interiorul placut si faptul ca la 1 din 5 vizite exista cineva care sa-ti spuna ceva despre un vin, e totusi o pierdere. Sper insa ca e doar o relocare intr-un spatiu mai putin costisitor care va aduce si preturi pamantene si nu un faliment.

Basilescu - Produs in tara ta!

    Exceptionala formularea pe care am gasit-o pe contra-eticheta unei sticle facute de Crama Basilescu, pe cand ma zgaiam la dansa. Nu Made in Romania, nu Produs/Facut in Romania, ci Produs in tara ta! Prin aceasta adresare directa si personala cred ca impactul e enorm mai mare, te face sa te simti parte din activitatile economice derulate de firme romanesti, cu resurse romanesti. Apare imboldul de cumparare, sau daca ai cumparat fara sa observi aceasta inscriptie, mandria va fi sentimentul incercat cand o vei decoperi acasa. M-am gandit imediat la ce scrisesem zilele trecute despre marketingul (in)existent la producatorii nostri de vinuri. Ei bine aici se pare ca functioneaza. Si cineva acolo stie carte, nu reinventeaza roata, doar da dovada de creativitate, originalitate si pune prejudecatile deoparte. Sa le luam pe rand. 4P.

    Produs - ce se gaseste in sticla poate e cazul sa reamintesc: vinuri cu adevarat de top, vinuri de o calitate incontestabila. Aud ici si colo ca Feteasca lor Neagra ar fi definitia/maximul a ce se poate obtine din acest soi care ne apartine tot noua, romanilor (cautati un 2008, insa daca n-aveti decantor, rabdare cateva ore si experienta practica in acest soi, mai bine luati ceva de la Cora; au bagat ieri vrac). Nu sunt un mare bautor de vin rosu ca sa evaluez in vreun fel Feteasca Neagra, dar va pot confirma ca aici exista cea mai buna Busuioaca de Bohotin all times ever! Tamaioasa e tot acolo sus, in cateva zile intra in competitie pentru marea Medalie de Aur - Berbecutio's MMA. Din 7 vinuri de la ei incercate pana acum 6 sunt peste pragul personal de 81 de pct, iar al 7-lea e acolo, aproape - consider ca merita recomandate. Calitate - nota 10+.  Eticheta: pentru gama premium, adica Eclipse, a fost ales modelul frantuzesc, cu imaginea unui castel, denumirea gamei si a cramei scrise cu litere mari, anul, tipul vinului (sec, demi, etc) si categoria (DOC, IG, etc.) scrise marunt. De unde vin dopurile, eticheta, capisoanele sau sticla? Luati in mana un pumn de orez si aruncati-l pe harta Europei! De unde Eclipse? Pentru ca povestea cramei se intrerupe brusc in 1945 si reapare abia acum cativa ani - 2008 este anul lansarii noilor vinuri. Intre cele doua perioade a fost o eclipsa. Cealalta gama, superioara, are ca ambalaj: capison metalic, in capatul caruia sunt inscriptionate initialele CB, toate sticlele vin impachetate intr-o foita subtire de hartie. Oare pe timpuri se numea "hartie de talc"? Elegant, placut, profesionist. Logo-ul il gasesc de asemenea original, apoi coborand in masa etichetei principale decupajul care lasa sa se vada la unele soiuri culoarea apetisanta il descopar a fi similar ca design cu schita paharului inclinat de mai sus. Nu s-a facut rabat la pigmenti scumpi sau calitatea hartiei. Denumirea gamei apare chiar in paharul stilizat - pentru ca asta vei gasi: soi curat, nobil. Daca tot m-apucai, va zic si de unde Autentique - lipseste 'h'-ul, cuvantul provenind din limba engleza si nu franceza: asta-i gama "top of the world", alaturi de Ancestral, Edtion si Unique, iar traducerea foarte facila in limba romana reprezinta delimitarea de falsurile grosolane  din perioada post-decembrista mai ales a soiurilor Tamaioasa Romaneasca si Busuioaca de Bohotin. Productia totala este de 200.000 de sticle/an, de pe cele 70ha productive, dar s-ar parea ca mai exista inca vreo 30 care urmeaza a ne uimi. Ca si termen de comparatie Cotnari scoate vin de pe 1300ha si mai are vreo 400 care inca nu sunt pe rod. Adica a vandut anul trecut 10 mil sticle. Si umbla vorba in targ ca a mai si importat, ca nu-i mai ajunge romanului Grasa.
    Pret: aici trebuie sa recunosc pana si eu care arunc cu ce-mi cade-n mana in capul "scumpilor" din magazine, ca Mercedesul nu-i Dacie. Iar satisfactia pe care o ai cand iti dai seama ca ai ajuns in posesia unui produs cu adevarat special e mare. Nu ti-l permiti in fiecare zi, na, e FMCG, nu e masina sa-l iei o data si gata, insa ti-l vei dori. Mai treceti si voi prin Metro sau magazine de alcoolice sa vedeti cat costa. Nu e cel mai scump vin din tara, eu raman la parerea ca merita incercat. Acu, dac-o veni nea Gogu d-aci din bloc, care-mi mai repara teava sparta in schimbul unei sticle de plastic (nu bag mana-n foc ca era vin in ea) sau fata pe care-ai scos-o in oras a doua oara si mai cere si-o cola langa vinul rosu pe care ai dat peste 100 de lei la carciuma, nu-mi fac iluzii ca va remarca ceva. Sunt vinuri pentru cei care stiu cu adevarat sa aprecieze.
    Plasament: distribuitori implicati in ceea ce inseamna un vin de calitate, nu numai in diferenta intre pretul de achizitie si cel de vanzare (Poate cu exceptia magazinului de la Unirii de la parter unde tanti aia e mai acra decat vinul otetit si da impresia de fiecare data ca o deranjezi din citit can-can-uri. Orice parere ai emite - e ca ea. Altfel - mars si ia-ti din alta parte! Ma scuzati de deranj, asa am sa fac). In majoritatea locurilor in care gasesti sortimentele facute de Basilescu vei gasi si un om care sa-ti vorbeasca despre ele. Restaurante care au auzit de concepte ca somelier sau chef, unele prin Oradea, o crama prin Cluj, cateva magazine prin Bucuresti, Timisoara, Arad, Brasov, Pitesti, Iasi, dar poti incerca si in Metro. Daca esti un restaurant elegant in capitala, poate Tribeca (BDG.ro) te-ar putea sfatui cum sa-ti aduci macar cateva din vinurile Basilescu in meniu. Am vut impulsul sa spun ca eu as mai insista pe vizibilitate in locul lor, dar deocamdata productia e vanduta prin aceste canale de distributie. Unui client caruia ii dai o data si apoi nu mai ai nu-i vei face o impresie buna.
    Promovare: hai sa vedem SITE-ul in primul rand. Placut la vedere, acces la mai toate tipurile de informatii inca din home-page. Suprafete, soiuri, normarea cantitatii (adica din 3 ciorchini pe-o joarda tai 2 inainte de majorat- pentru fata cu cola era mentiunea, dar n-am timp sa-i explic si de ce). Toti partenerii de afaceri au date de contact complete. Prezentare buna a celor 11 feluri de vin produse: descriere, culoare, gust, asocieri culinare, temperatura de servire, pe care multi o ignora, chiar si eu uneori. Observam aici diferente chiar de 1 grad sau doua, dar noi ne multumim sa-l scoatem din frigider. Despre partea "produs in tara ta" - genial. Lipsesc notele, dar trebuie sa ne facem si noi utili cumva. Un review de anul trecut se afla aici.
Va urma.