La Joya Carmenere Gran Reserva 2010

    Chilianul are 14% alcool, vine din Colchagua Valley, a fost baricat doar intr-o mica proportie in stejar american si francez. Nasul e inchis "la culoare", seamana cu un Syrah intens, cu note de bitum, cafea, piper alb, completate de un praf de sare de mare, venit din oceanul ce a contribuit major la dezvoltarea industriei viticole din aceasta tara. Prima impresie e de top, are personalitate, s-a reusit ceva deosebit. Neck-hanger-ul ne spune ca Merlot 2010 a primit 90 de puncte de la Wine Enthusiast, Syrah-ul 2007 si 2008 tot 90 de puncte de la Wine Spectator, iar cel din 2010 a primit aur la Syrah du Monde. 

    Gustul nu mai are greutatea mirosului, ne aminteste ca e doar un Carmenere foarte fructat, compus din cirese negre, fructe negre de padure, poate si o subnota de ceai negru, cum spune eticheta, in limba romana. Ansamblul a 100 de amanunte de genul asta, nesemnificative luate individual, dar exceptionale cand formeaza un pachet,  duce la succesul unei afaceri. Efortul de a se diferentia de altii prin atentia la "nimicuri" de aceasta natura aduce un importator la Alma Tim Logistic in prim plan ca si profesionalism. Si sa mai zicem de vin: taninuri fine, rotunde, nu foarte corpolent, aciditate buna, amplitudine si un post gust decent. Prezinta o latura artagoasa, nu te lasa sa nu-l bagi in seama, te tot trage de maneca sa-l admiri, sa-i cauti toate unghiurile ascunse. Nu e juicy, nu e bomba de fruct, e un vin ce provine dintr-o tara care a apasat acceleratia la maximum in dezvoltarea calitatii vinurilor, iar rezultatele sunt miraculoase. In Romania avem acces doar la cateva vinuri din Chile, si tare mi-e teama ca intr-o zi vom realiza ca plaja asta de confort in care dormitam ca si producatori, din pricina consumului intern suficient, va avea repercursiuni nu tocmai bune in timp. Sunt multi care ies usor-usor din mocirla, dar se opresc ingalviti la marginea baltii, iar daca ridic privirea... "varfurile" mi se par din ce in ce mai tocite. All of them. 86-87 de puncte si 46 de lei.

Viu Manent cu EthicWine si Mme Pogany

    Martea trecuta, la cunoscutul "sediu" al iubitorilor de degustari - Madame Pogany - au fost prezentate vinurile producatorului chilian Viu Manent, aduse in Romania de vecinii de la EthicWine.

    Parerile despre cel mai cel au fost impartite, eu am considerat Merlot Reserva 2007 ca fiind in pole position, pentru complexul aromatic vast, compus din condimente, foaie de tutun, fructe negre, dar si gudron/cauciuc. Gustul este si el din liga superioara, cu o corpolenta si astringenta serioasa, pe care o suspectez ca ar veni de la o usoara cupajare cu alte soiuri "solide". Un vin care mi-a smuls o exclamatie: DA! 55 de lei si 86-87 de puncte, cel putin.
    Celelalte le puteti vedea mai jos:





                                  SOI / BRAND / AN / PUNCTAJ / PRET

Cabernet, Tannat, Sangiovese, Barbera, Rivaner, Porto...

    Lei:            50                                   37                                  22                                      37

     Cateva vorbe: Felipe Edwards te imbie cu un miros superbisim, nu foarte tipic, mai spre zona Syrah-Malbec, dar e varza la gust: lipsa de corpolenta, dulceag, compot in toata regula, cred ca am fost destul de darnic cu nota. Santa Rita l-am remarcat in toamna la GoodWine, unde Chile a avut un stand cu cativa reprezentanti de la ambasada, care nu stiau mare lucru despre vinuri. L-am gasit intr-un magazin belgian acum cateva saptamani si mi-a reconfirmat ca e de clasa. Rincon bunicel, Stirbey fin si elegant cum il stiti, baricul pare un pic in fata la inceput, dar vinurile acestui producator trebuie aerate bine inainte. Nu a fost blind.

    Daca tot n-am avut ocazia sa-mi notez prea multe despre cele de mai sus, va plictisesc cu cateva straine exotice ca soiuri si tari de provenienta, baute in ultima luna, chiar daca stiu ca e destul de putin probabil sa ne (mai) intalnim cu ele.

    Rivaner Caves de Wellenstein, Luxembourg, Domaines Moselle 2010, 13 lei. Rivaner, aka Muller-Turgau. Miros floral si citric, ne-agresiv, moderat, placut. Gust in primul rand cam dulce, apoi in acelasi ton ca mirosul, in zona portocale-lamaie-banana, aciditate foarte buna, cu un finish interesant. E un every-day drink, recomandarea de pe eticheta suna asa: "le compagnon ideal de vos repas quotidiens". Curat, simplu si corect. Daca-s doar 50 km pana la Trier unde nemtii fac niste Rieslinguri exceptionale, de ce n-ar fi vita de vie si aici? 79 pct.

    Roze din Sangiovese si Barbera, Casa Valduga 2011, Brazilia, 44 de lei. Nu prea am obiceiul sa dau atatia bani pe un rose, dar m-a incitat partea exotica: Brazilia si soiurile folosite si cred ca am nimerit unul dintre cele mai bune rosalinde baute vreodata. 13% alc. Culoare rosu rubiniu foarte deschis, cu reflexii trandafirii, miros serios, plin si complex: floral, fructe rosii (capsuni, cirese), o crema de iaurt/frisca. Atac bun, fructat, aciditate bine integrata, la nivelul optim de a sustine buchetul, fara a iesi in evidenta. Are si corp, zvelt si gustos, post-ul este mai lung decat ma asteptam, insa cam amarui-ierbos. Un vin excelent, printre cele mai bune rose-uri incercate. Producatorul are pe site peste 200 de premii si medalii, cu toate astea, vinul de fata nu apare. Cum se incalzeste putin in pahar devine aspru si amarui, dizgratios. Cam varza a doua zi. 84-85 de puncte, poate si mai bine; am pierdut poza.

    Tannat 2011, El Esteco, Michel Torino, 22 de lei. Colorat intens in stil zaibar, borduri violacee intense. Miros fin de cacao si vanilie, in plan secundar aparand fructele negre si notele spicy. Atacul e placut, dupa ce mirosul iti lasa impresia ca vor urma niste note dulcege, acestea lipsesc cu desavarsire, vinul fiind extractiv la nivel maxim, foarte sec si taninos. Soiul este cunoscut ca fiind unul cu cele mai concentrate taninuri, de aceea in general e folosit mai mult in cupaje. Datorita acestor caracteristici, vinificatorii au incercat metode diverse de a-l imblanzi, cercetarile ducand la inceputul anilor '90 la descoperirea procesului de micro-oxigenare. Se foloseste in Franta si la producerea Armagnac-ului. Taninurile par coapte, rotunde, aciditatea nu iese in evidenta, dar in ciuda pretului de 22 de lei, cred ca i-ar sta un pic mai bine peste vreo 2 ani. Nici acum nu e rau, doar ca e cam colturos. Nu vreti sa stiti la ce nivel de intuneric poate ajunge limba omului dupa doar cateva sorbituri din acest monstru, sau ce unelte trebuie folosite la spalarea paharului. Pe putin 84 de puncte si o curiozitate: am uitat aproape jumatate de sticla deschisa pe balcon, iar dupa 24h cand am regasit-o vinul era copt. Mai petrecuse si in frigider vreo doua nopti, astupat, dar nu cred ca e relevant. In schimb, cu cateva zile inainte am procedat, tot intamplator, aproape la fel cu un Novac 2008, care insa s-a prezentat admirabil a doua seara. Care o fi explicatia? 

    Niepoort Tawny 10 years old, 375 ml, 20% alc: nu am reusit sa elucidez din ce soiuri provine, insa stiu ca a fost invechit la producator 10 ani, pe sticla apare data imbutelierii: 2011. 95 pct Wine Spectator, 90 Parker, un vin spectaculos, complex, din care insa am incercat doar cateva sorbituri. Am dat pe el 78 de lei (half-bottle!), cu prilejul unei mega-super-reduceri in Viena. 

    

    Roussanne+Viognier+Grenache Blanc, Chateau Ermitage 2010, AOC Costieres de Nimes, 28 de lei si 84 de puncte: un vin viguros, corpolent pe cat poate fi un alb, plin si gustos.

    

    Am mai facut cunostinta cu doi sarbi, Tamaioasa alba si cel din stanga, insa n-as trece de 70 de puncte cu niciunul dintre ele.

    Ultimul, desfacut aseara, e un Tempranillo Gran Reserva, D.O. La Mancha 2004, parca in Kaufland l-am mai vazut; nu stiu cat costa, dar a stat ceva timp pe-acolo pe rafturi, pare cam copt. Totusi placut la o discutie prelungita in noapte cu baricul sau dulceag, ciocolatiu si vanilat, insa stiintific nu l-as duce mai sus de 83-84. 

    Concluzia ramane aceeasi: raport calitate/pret superior pe oriunde am poposi in lume (spre vest), importurile o sa se pravaleasca peste noi, deja au aparut primele miscari, timide dar profesioniste. Dupa cum se vede treaba nu e deloc greu sa gasim un 84 la 5-6 EUR, in orase ca Bruxelles, Viena, Rotterdam, unde chiriile, salariile si implicit adaosurile sunt mult mai mari. Nu zic ca la noi nu gasesti cateva piese, dar parca sunt din ce in ce mai multe cele de 40-50 de lei si 80-81 pct.

Firimituri straine sub masa de Revelion

    Am sarbatorit trecerea in noul an intr-o pensiune mai mult decat rustica, mai degraba la un om in casa, aproape de barajul Vidraru. Frumos, distractiv, companie placuta x14, obiceiuri, taiatul porcului live (pentru cei care s-au trezit pe 31 la primele ore ale diminetii), tuica si vin fiert, peisaje  frumoase, aproape lipsite de zapada.

    Cele doua chioscuri - unul in aer liber, celalalt inchis si dotat cu soba au oferit oaspetilor posibilitatea de a bea, de a racni si a se destrabala in voie, fara a-i deranja pe cei care s-ar fi culcat mai devreme. Cu vuvuzelele, tobele si provocarea la nesomn a fost o problema, dar numai pentru cei doborati inainte de inchiderea fiecarei seri (dimineti), oficiata de subsemnatul. 

    M-am delectat admirand colectia de unelte dintre cele mai vechi ale gazdei, expusa generos pe toti peretii, coarne si cranii de animale, m-a impresionat barajul, dar mai ales hidrocentrala din maruntaiele muntelui - cu ale sale 4 turbine facute de...Skoda si alimentate de 90 mc/sec de apa la 30 de atmosfere. Cele 3 zile de cazare cu o masa cu bulz si vanat oferita de gazde, au costat cam cat doua sticle de vin romanesc proaspat de top, luat dintr-un magazin cu preturi normale. 

    Selectia de vinuri purtate in portbagaj pana acolo a fost straina, cu doua exceptii, toate fiind vinuri pe care nu le-am mai incercat, ca de la un timp totul e o degustare. De data asta, in aer liber, noaptea cu ale sale -7..-10 grade nu prea a fost de bun augur, insa s-a gasit si un spatiu in care conditiile au fost ideale. La aceasta temperatura s-au predat neconditionat si destul de rapid cele doua laptop-uri care ne-au asigurat voia buna, dar s-au gasit solutii. Vinurile au fost si mai bune (cele la care ma si asteptam) dar si mai proaste (cele la care nu prea ma asteptam), hai sa le vedem:

- Riesling (de Rhin) AOC Alsace Grand Cru, Wiebelsberg, Klipfel, 2008: miros minim in intensitate, struguri necopti si ceva banane, ananas, mineralitate, foarte fin si placut, gust fresh, impresionant, acrisor, parfumat. 89-90. 

- de la acelasi producator un Cremant brut din Chardonnay, care din pacate a dezamagit, in jur de 75 de pct. In afara de untul mega-prezent in miros, si bulele sprintare chiar dupa 24h de la deschidere, n-a prezentat mare lucru.

- daca tot am intrat in categoria spumante, a mai fost pe masa un roze Rhein din Pinot Noir, aflat intr-o forma dezastruoasa. Nu mai intru in detalii, sper sa fi fost o intamplare (?). 64 de puncte.

- al treilea spumant, si bineinteles cu cea mai mare priza la public, Tamaioasa Romaneasca dulce de la Oenoterra, Cashmere. Mi-a adus aminte de discutia avuta cu un nene care se plangea in humidorul Metro Baneasa acum vreo 10 zile ca nu i-au fost pe plac niciunul dintre brand-urile renumite de Champagne din plaja 300-600 de lei, deoarece sunt prea seci. M-a tentat sa-i propun acest spumant, "mascat" intr-un Mumm sau Moet, sunt sigur c-ar fi apreciat si el si invitatii sai. 80-81 de puncte, 17 lei si asteptam Merlot-ul Domnita Ruxandra, detinator al Marii Medalii de Aur la recentul concurs. Tare mi-e teama ca-l vom astepta mult si bine..n-apare nici pe site, la fel de greu de gasit fiind si informatiile/review-urile legate de acest producator.

- doua piese venite pe filiera italiana Arte & Vino, magazin despre care trebuie sa spun ca nu s-a inchis (ca o erata a unui post anterior) a fost doar temporar in concediu, ba chiar a venit cu promotii destul de interesante in ultimul timp; cateva reduceri substantiale (dupa ce vedem la fata locului) nu egaleaza preturile acelorasi vinuri gasite in alte parti - sau macar cele cateva pe care le-am zarit. Am primit de Craciun (ptrrruuu...hold your horses!! doar nu de la ei) doua sticle, ambele fiind reduse de pe la 80 la 57 de lei: Rosso di Toscana (CS + Petit Verdot + Merlot) facut de Fossacolle, 2005, care e un vin despre care pot spune ca e subtirel la deschidere, dupa 45 min mirosul devine de 10: visine si afine in prim plan, culoare rubinie perfecta, gust in stil frantuzesc, fara senzatii dulci, cireasa neagra, cafea ultra prajita, din nou visine. Are insa o chestie similara cu descrierea lui Oz Clark a Merlotului: it promises, but does not deliver. Ambele au primit 85 de puncte, cel de-al doilea fiind un Nebiollo 2005 facut in Langhe de Giorgio Pelissero, cu un nas frumos, spicy cu cirese negre, gust rotund, astringent, un fel de Unio cu o idee de cafea. 

- o mare dezamagire a fost Cabernetul 2009 Casillero del Diablo, in valoare de 30 de lei si doar 76 de puncte, dar si lui trebuie sa-i acordam circumstante atenuante, pentru ca a fost descoperit de mine dupa multe sapaturi in spatele rafturilor catorva magazine Metro, negasind in ultimul timp decat 2010. E foarte timid in gust si miros, n-are foarte multe in comun cu obraznicia si unghiurile ascutite ale acestui soi. E cel din reclama cu Rooney.

- spaniolul Monasterio de las Vinas 2004, Gran Reserva, luat la 35 de lei din Kaufland: inca nu mi-e clar din informatiile gasite daca in afara de Cariñena mai e si trio-ul Tempranillo + CS + Garnacha, dar e un vin de incercat, mai ales daca sunteti fani lumea noua. E baricat la limita de sus a decentei, dar se poate citi si vinul. Foarte placut de baut. 85-87 de puncte.

- n-a fost rau nici un alt Gran Reserva, Tempranillo-ul al celor de la Garcia Carrion, numit Senorio de los Llanos, 2004, mai ales la cei 28 de lei platiti pe el - 85 pct. Culoare superba, rubiniu usor translucid, miros de compot de visine, gust cam.. tinerel (?!). De cursa lunga, 13% alcool, baric timid, dar perceptibil, abia dupa 3 ore a crescut spre punctajul respectiv, ceea ce mi s-a intamplat de foarte multe ori. Cu toate ca vad in jur multi care spun ca pentru un vin de 7, 10 sau mai multi ani a fost nevoie doar de desfacerea sticlei cu 30' inainte, eu v-as recomanda sa faceti asta cu cel putin 2 ore inainte, pe langa care sa puneti si in pahar vreo 60-70ml, pentru a lasa vinul sa respire in circumferinta maxima a sticlei. Un decanter nu strica pe langa casa. Iar daca tot sunt la capitolul recomadari, as vrea sa mai amintesc ceva. Mi s-a cerut de cateva ori sfatul in alegerea unui vin bun drept cadou pentru un cunoscator. N-as merge pe castraveti pentru gradinar, din mai multe motive: s-ar putea sa-l fi incercat, sa-l aiba, sau mai rau, sa i se fi parut prost/nu pe placul sau - e foarte greu sa marchezi. Nici pesti de portelan pe televizor nu cred ca si-ar dori, dar oricum..incercati altceva.

Doua Tamaioase bune

    Dupa ultima evaluare a vinurilor luate de la Pietroasele scorul a fost indecis, asa ca am trecut la urmatoarea mostra. Si asa i-a venit sorocul sticlei cu nr. 4 din stoc. Ca sa fiu sigur ca am rezultate exacte, am insotit-o pe misterioasa buzoiana cu o verisoara sud-vestica, in speta cea de Vanju Mare 2009. N-am avut 2008, ca n-am gasit, spre deosebire de cei de la vinul.ro care au gasit-o (sau au cautat-o special? sper sa nu gresesc si sa fie vorba de Riesling sau SB, dar ideea e aceeasi) si au facut-o praf in ghidul lor 2011. Nu prea inteleg sensul de a evalua un vin din zona de jos a preturilor (hai sa zic totusi medie, ca vinurile sunt alese numai din super-market) dupa 3 ani, cand e clar ca o sa fie over-aged. Dar am sa revin la acest subiect in viitorul apropiat - recenzie la acest ghid.
    Am ales Castel Starmina din mai multe motive: l-am apreciat candva la 80 de puncte - adica imediat deasupra liniei care delimiteaza zona de vinuri din care as mai lua vreodata si restul, face parte din aceeasi gama de pret (aproximativ, 17 lei), mi se pare suficient de tipic ca sa fie folosit ca etalon. Argumente contra: diferenta procentului de zahar, cel din Banat e demisec, iar cel de Pietroasa e dulce. Sau a fost. Ar mai fi de mentionat ca in topul personal, deocamdata la capitolul Tamaioasa Romaneasca troneaza pe primul loc cea de Budureasca, 2007, cu 89 de puncte.
    Despre vin: e mai sus decat cele din categoria "best buy"; l-as incadra la "ce-ai pazit pana acum de n-ai incercat asa ceva?" E 12 lei sticla la crama, in alte locuri/localuri nu prea e de gasit. In miros se simte un dram de iarba alaturi de cel specific, nu foarte intens. Gustul aduce a miere (stafide si migdale mai adauga ei pe eticheta), tamaie. Zaharul nu e chiar asa mult cum te sperie eticheta :"Dulce", ci rezonabil, bine incadrat in complexul celorlaltor caracteristici. Pe dop scrie mare VINCON :)), iar sugestia de asociere tot de pe eticheta cu nuci, migdale sau dulciuri s-a dovedit bine documentata. Evaluarea pentru statistici: 81 pct.

    In alta ordine de idei, incepand de azi, prin bunavointa companiei care ma suporta de vreo 5 ani, am primit new wheels. Am renuntat la un  Passat pentru care trebuia sa mai astept inca vreo 6 luni, era break (bleah), si daca nu se putea sa aiba cutie DSG nu ma incanta. Asa..macar 4x4 sa fie, ca pretul e acelasi. Incep sa descopar pas cu pas de unde vine acest pret aproape dublu fata de vechea Octavia II. Nu va arat si nr. de inmatriculare, sa nu dati cu pietre dupe (da, dupe - asa se zice in Oltenia) mine daca am zis de rau despre vreun vin. Octavia Scout, culoarea se numeste Rosu Brunello, este aleasa de mine, iar numele de scena dat azi la botez este Montalcino. Botezul e inca in desfasurare, cu un Traminer de Targoviste (cel din Bulgaria, normal) Cuvee Prestige 2006 (19,6 leva la Balcic la non-stop), despre care poate am sa va povestesc candva ca a primit 80 de puncte, avand un gust fin, interesant, undeva intre tamaioasa si muscat, fiind un vin placut, de recomandat. Nu acelasi lucru pot spune despre alte doua bulgaroaice, Tcherga 2010 - un cupaj de Chardonnay si Muscat nereusit, si un Viognier al fratilor Minkov, din pacate mult sub altul chilian incercat mai demult, acesta din urma fiind si la jumatate de pret. Tot in episoadele imediat urmatoare voi incerca un rezumat al celor 200 de vinuri degustate si inventariate pana acum. Daca ma apucam prin '93 de excel-ul asta acum eram departe :).

 preturile sunt in leva

France - Chile 2-0, si-un manifest catre vin-distribuitori/vin-facatori/vin-scriitori

         Nu stiu cine il importa pe chilian si sincer - I don't (f***ing) care! Ca nu l-am primit degeaba, si nici n-am intentia asta. Dimpotriva, poate ar trebui sa existe o aripa a blogerilor care de Paste, Craciun (si nu numai) isi dau silinta sa mai descrie cate-o mostra intru propasirea vinurilor de clasa de la noi, nu sa slaveasca producatorul X care i-a cadorisit cu Babeasca potrivita pentru miel sau Merlot-ul uns bine pe ceafa de porc. Recunoasterea acestui lucru iar ma lasa rece. Mi-e greata ca dupa un vin prost sa folosesc termeni ca spaga, dolce far niente, vin baut dimineta/ziua, vin in a carui descriere amestecam Eminescu/Venetia/Nirvana, "imi ling peretii si d-aia stiu gustul varului". Imi propun sa scanez chitantele tuturor vinurilor despre care merita sa scriu ceva si sa le prezint "acoalea".  Imi propun sa raman la evaluarile personale referitoare la fiecare vin in parte, generate doar de incantarea simturilor proprii si nu de review-uri locale. Si asta chiar cu riscul de a pacatui prin  aplecarea mai mult catre anumite soiuri dragi mie. 
    Blogherii astia mici, sau mai degraba noi, scriu si ei cum stiu, lipsiti de experienta, frustrati de batranii bransei, dar cutezatori. Se sterg de scuipatul aruncat in cap de cei mai vechi, dar tin la opinia lor uneori departata de realitatea creata deocamdata de ceilalti; asta pentru ca nu sunt convinsi ca aceasta e de fapt realitatea - adevarul absolut, mai ales cand Tamaioasa 7 pacate e cea mai buna din tara, sa nu mai zic de altele. Asta inseamna prezentarea vinului de calitate in Romania? 5 bloguri din care pe 3-4 mai apare cate ceva odata pe luna? De poezie e vorba? Ca ma uit la cate un vin despre care in alta limba se spun 2-3 vorbe, iar la noi are toate fructele existente, exotice, neaose si inca neinventate! Si da, de fiecare data aceleasi 4.
    Azi a stat o mamaie langa mine 15' in hyper-market sa-i explic de ce sa nu-i trimita fiului plecat in Cipru de ani de zile Dry Muscat de Jidvei, ci ..altceva. Bugetul era ~ 15 lei. Daca ii spuneam de terroir, investitii facute ici-colo in milioane de Euro, de poetul necunoscut care a trait in valea/dealul strugurilor, de obiceiul de acum 200 de ani din zona de a chema ploaia in putza goala, oare nu s-ar mai fi uitat cu jind la Busuioaca mizerabila din apropiere? Eu cred ca da! Pentru ca la urma urmei promovarea vinurilor prin acest canal, de blogger (sa-i zic canal de ..altcumva? bleah!) nu prea s-a inventat prin tratatele de marketing.
    Pentru mine e un soc partea de marketing/promovare a producatorilor, ca n-o urmaresc decat de vreun an: ii vad pe unii facandu-si cont pe okazii.ro (in speranta ca mai vand vreo 2 sticle, dar lucreaza si cu retaileri uriasi), dar si pe altii lansand invitatii la Hilton cu vinuri de top mondial. Vad vociferari cum ca drumul vinului nu e promovat, dar in acelasi timp trebuie sa dau mail-uri catre producatori de pe traseu la care mi se raspunde dupa 70 de ani cum ca exista vinul lor in nu stiu ce colt obscur al Bucurestilor. Vrei sa-ti dea statul ceva degeaba? Vei afla cu stupoare ca s-a cam terminat epoca de aur sau post-dansa! E scumpa mana de lucru la zi? Educa-i! Ca-ti da UE bani pentru asta, si nu e Boc de vina ca nu stii cum sa-i iei! Inca n-ai aflat ca fata de pretul de plecare de la tine din crama exista 500% adaos comercial la "livrare"? Trezeste-te! E datoria ta sa-i convingi ca nu pot juca la fel! Vinul nu e bere! Vad unii producatori cum isi lasa promovarea pe mana unor distribuitori care, pe langa faptul ca mai au inca peste 1000 de "alcoolice" in back-jacket isi inchipuie ca le vor promova vinurile necunoscute publicului - si nu-s vinuri rele deloc. Vad producatori de top care se incapataneaza sa aiba agenti proprii chiar daca sunt la sute de km distanta, prost platiti, plimbandu-se intr-un Matiz de pe care s-au cam sters insemnele firmei, vizand aceleasi canale de distributie ieftine, mocirloase si fara viitor. Vad wine-bar-uri care n-au auzit de Recas sau Vinarte si asteapta sa fie contactati, cu invitatie speciala. Vad aceleasi wine-bar-uri detinute (inventate) de un arab sau turc, ca noi n-am fost in stare. Ma intreb cat succes ar avea (uff iar revin la ei, dar n-am incotro) un wine-bar cu (doar) cele 40+ vinuri facute de Recas in Centrul Vechi. Maxim? Am facut insa investitie de 100.000E intr-un magazin din Tineretului care vinde bine si asta e..s-a terminat bugetul de mk pe 5 ani. Nu merge rau, asta am vazut, insa care e pasul inainte an de an? Daca ne culcam pe urevhea asta o sa ne trezim in fundul curtii. Vad etichete care in proportie de 90% evoca ceva din trecutul indepartat, ca si cum Stefan cel Mare ori Burebista ar fi fost vreun ninja, pardon.. parkerian in facerea vinurilor. Vad pe aceleasi etichete evocarea unor momente/obiceiuri ca si cum acei producatori ar fi fost cel putin contemporani cu ele, daca nu mai vechi; "pa persoana juridica" vreau sa zic. N-avem pic de originalitate nici macar in a desena o eticheta? Si aici trebuie sa copiem? Pai unde vrei sa te plasezi domle? Intre cei care cu mult spor baga zahar si otravuri de cel putin 20 de ani si sunt foarte vanduti? Asta e dorinta ta? Sa furi din cota lor de piata? Targetezi aceleasi profil de cumparator? Te afunzi in mocirla impreuna cu ei ori scoti capul (sus) in lumea moderna? La o manea merge si-o grasa, nu-i bai, si stiu ca 80% din cumparatori sunt cei de mizerii! Acolo vrei sa fii? Iti urez succes! Stiu ce inseamna presiunea pretului, stiu ca nu aveti cum sa fiti toti in meniul din Mariott, Inter sau Crowne Plazza. Vad producatori analfabeti care incearca sa demonstreze ca orice-ar fi, despre vinurile lor stricate/rasuflate/tinute la +/- 30 de grade de catre retaileri, trebuie sa scrii ca sunt superbe. Aud ca s-ar pricepe la vie, doar ca ei nu inteleg inca notiuni cum ar fi "canal de distributie", "strategie de promovare", "director de marketing". Am vrut sa zic patroni, nu producatori. Cred ca am muncit eu mai mult decat voi solicitand anumite vinuri!

      Revin la oile mele din curte. Cred ca n-as paria pe scorul asta nici la mondialele din 2014, dar azi Louis Latour i-a tras-o rau Chardonnay-ului chilian. Totusi, invinsul are cateva circumstante atenuante: pretul maestrului e de trei ori, desi nu la valori foarte mari, Latour - 10E, El Emperador- 15 lei; si aici iar spun ca de fapt pretul normal al acestui New World's wine probabil afara ar fi la jumatate. Intr-o scurta descriere a dragutului frantuz as aminti o culoare galbuie uleioasa (culoarea peretilor din casa ma influenteaza si afara e innourat), un miros de vanilie cu flori albe, ca e imbatranit in baricuri 8-10 luni, untul e omniprezent in miros dar si in gust, un vin rotund, perfect echilibrat. Cand voi avea ocazia sa mai intalnesc un eventual urmator reprezentant, neaparat il bag in avion cu Sole-ul local. Pana atunci - 95 de stelute pentru dansul (partenerul de dans ramane la 79). Nu. 95+. Ma doare sufletul si sa arunc sticla la gunoi; sau m-as putea apuca sa adun si eu dopuri. Ca de plantat vie de soi nobil ma las, m-a convins Bernaz ca e mult prea scump si prea complicat. Faceti voi vinuri ca le bem noi! Numa' sa fie vinuri bune, nu doar laudate de IWCB sau parti pris-uri. Si daca sunt bune, nu ne vom da inapoi sa o spunem public!

    Pouilly Fume 2009 AOC La Grand Piece by Jean Dumont. Vin facut din Sauvignon Blanc, pe Valea Loarei, mai in amonte, culoare alb-galbuie de intensitate medie. Este un AOC care are agrise pana-n maduva oaselor. In spate se mai vede neclar o umbra de iarba, ceva lamai si flori. Gust crocant de ciorchine acrisor care se amesteca bine in aciditatea destul de ridicata. Se pare ca desi n-a fost un an prea bun pentru Jean Dumont, creatorul acestui vin, notele de dupa degustari au fost spre foarte bune, invartindu-se pe la 87 de pct. Pipi-ul este absent, din pacate si smoke flavour-urile care-i dau de obicei caracterul aparte. Are acel post-gust lung amarui ce caracterizeaza vinurile frantuzesti de calitate. Parerea mea despre el: un SB simplu, dar de calitate, placut la atingere, arome fine, frumoase. N-as mai da pe el 10E, asa cum n-as da nici 87 pct. Despre cum am scos dopul si pe ce parte era asezata sticla cand am scos-o din frigider - data viitoare.
P.S. Ce poet eram daca din ultimele doua posturi faceam 4...sau 6. Cred ca 8 era perfect pentru audienta!