Stirbey Novac 2010 - un Radler adevarat

    Vinurile Stirbey s-ar incadra frumos in binecunoscutul slogan "un caracter aparte". Fara a rupe gura targului ca punctaje (de la noi, cei care dam banii pe ele, ca la concursuri sunt absente nemotivat, sau.. cine stie? nu peforma?) poarta o amprenta olteneasca-germana intruchipata pestrit. In  general sunt zamislite pentru a fi pastrate, mai adesea decat a fi baute la cumparare. Zic asta pentru ca am avut ocazia sa gust un Merlot 2004 si un Sauvignon Blanc 2005 absolut exceptionale in comparatie cu alte vinuri de pe piata apropiate ca varsta. Din pacate nu pot spune asta despre cele aflate in oferta de moment. In ciuda preturilor prohibitive pentru vinurile mai bune, crama nu reuseste sa creeze un buffer de 2-3-5 ani, atentia indreptandu-se mai ales spre dezvoltarea pe orizontala: vinuri dulci, vinuri spumate, brand-uri paralele. In acest mod, clientul nu poate aprecia potentialul real, decat investind intr-un mediu propice de pastrare, care costa multe sute sau mii de euro, ceea ce reprezinta un cost suplimentar transferat consumatorului. In dulap la Pitestiii nu se incadreaza in norme. Novacul 2010 e un vin despre care pot spune ca are o aciditate foarte ridicata, peste care se aseaza o savoare deosebita, totul fiind imbracat de o nota de cacao (baric) subtila, antamata de arome minerale, condimentate si un spectru de fructe negre de padure deosebit. Are doar 13% alcool, dar se cam simte, taninurile par uscate. Daca vrei sa te pacalesti (combini vinul cu ceva potrivit) poti asocia un platou bazic (not "basic"), bogat in carbohidrati, care sa potoleasca vijelia, insa aici vorbim doar de vinuri. Un soi romanesc intr-adevar, unic pe piata, dar total over-priced. 

    Dupa cum spuneam intr-un post anterior si eu as pune un pret ridicat pentru ceva unic, doar ca vinul de fata mi-a lasat impresia de zeama de lamaie. Imi plac vinurile vioaie, cu aciditate, dar si aceasta trebuie sa fie integrata. Cand vad aproape 70 de lei pret de vanzare catre end-user imi aduc aminte de vechiul calcul: cost total de productie = sub 10 lei. N-am vazut podgoreni care sa zica despre vreun an ca a fost mai slab, deci preturile vinurilor premium vor fi mai mici cu 20-30%. Sunt doua aspecte pe care le luam prea usor de bune: ala cu anii in care n-a iesit X vin si ala cu piata care cere constantza in calitate. Asa o fi si in Bordeaux?

    L.E.: l-am mai lasat 2 zile in frigider, in speranta ca devine mai bun, dar n-am reusit nimic. 83 de puncte.

Casa Isarescu Cramposie si Sauvignon

    Zilele trecute am poposit in Dragasani, cu scopul precis de a vedea macar o parte din vinurile noi Casa Isarescu. M-am prezentat la magazin, am achizitionat Cramposia 2012, Sauvignon Blanc Rezerva 2010, CS Rose 2012 demisec si Negru de Dragasani 2012. Selectia a fost facuta pe baza experientelor anterioare, sunt vinuri care imi placusera in editii precedente. Le-am lasat in culcate in frigider 3 zile sa se linisteasca dupa drumul parcurs si am inceput sa le dau cep:

    Cramposie: culoare galbui intens, nas la fel de intens, fructat dar si condimentat, imbibat de unele note de ardei gras. Drojdiile n-au disparut de tot, dar sunt la final. Trebuie baut racit bine. In gust senzatiile sunt tot intense, definite de carnozitatea si amarul strugurilor storsi bine, dar si de o aciditate MARE. Aduce a SB pe alocuri, prin notele de citrice si pere galbene. Nu cred ca se poate numi un vin foarte reusit, dar e de apreciat caracterul "natural" si rezistenta la a-l face la fel ca anul trecut prin mijloace sintetice - ca ce bun a mai fost 2011. 81-82 de puncte si 20 de lei. (pe vremuri eram mai zgarcit, mi-am mai acordat evaluarile in ultimele luni). Capitolul cu preturi foarte mari la vinurile Isarescu in super-market se pare ca s-a incheiat, s-a facut o greseala, iar cineva a profitat cumparand tot si vanzand la pret dublu. La crama vinurile sunt intre 20 si 40 de lei, cu exceptia unui CS Rezerva, care e 50. Da, preturile au crescut usor fata de anul trecut, iar firma Mar s.r.l. a trecut pe profit in 2012 - 105.000 EUR. Deci se poate, iar aici transparenta ne ajuta sa vedem mai bine cum stau lucrurile in industria de profil: Cramposie 15 lei in 2012 = profit.

    P.S. Are un substrat gustativ undeva bine ascuns, care e exceptional. Cred ca merita incercat la pretul asta. 

    Savignon Blanc Rezerva DOC-CT 2010 se pare ca a respectat intru totul recomandarile mele pentru 2009 (84pct), rezultand intr-un mare Sauvignon pe piata romaneasca. Ce mi-a placut in primul si primul rand este ca nu exista niciun fel de note oxidative. Culoarea este cat se poate de normala, galbui deschis spre verzui, nas proaspat, dar asezat, cu note de fructe verzi, flori camp si un substrat de mango. Gustativ prezinta doua mari si placute caracteristici: echilibrul si lungimea post-gustului. Aciditatea e foarte buna, are o amplitudine de luat in seama, structura e frumoasa. La fel ca celelalte vinuri Ileana si Mugur Isarescu (asa zice pe dop), are acea nota de naturalete pe care papilele o intampina cu zambetul pe buze. Prezinta 14 unitati alcoolice, fara sa iasa in evidenta, costa 30 de lei si la 87 de puncte reprezinta nu numai cel mai bun raport calitate/pret intalnit de mine la un SB romanesc, dar si cel mai mare punctaj acordat. Preturile acestui vin la magazinele online sunt aberante, mironositele limitandu-se la un decent +30%. Asa..din pix; nu mai iau in calcul discount-urile.

Ceptura alb, 2010

    L-am degustat in paralel cu Faurar Alb 2012, sa vad diferentele, avand in vedere ca pretul e de la simplu la dublu. Ei bine diferenta de calitate exista si este semnificativa, vinul afisand in primul rand o nota de finete. Culoare galben-verzui, nas mineral de caise, mere aromate, flori albe dar si unele fructe exotice. Gustul e inca la prima tinerete, cu o aciditate sprintara, nuante curate de fruct, consistenta, post gust de lungime foarte buna, parca-parca a avut si un contact cu lemnul. Am tot analizat albele Davino, si stiind incadrarea excelenta pe paliere de pret ma asteptam la ceva pu..utin mai jos, dar cred ca datorita faptului ca se vrea promovarea acestui nou brand, s-a ales un raport calitate pret plasat cativa milimetri peste curba perfecta a celorlate. Asa ca exista motive intemeiate sa-l incercati, daca inca n-ati facut-o. Sa nu uitam ca este acelasi asamblaj ca in celebrul Revelatio. Putin peste 40 de lei in mediul virtual, 86 de puncte. La temperatura joasa etaleaza niste arome mai putin elegante, nu lanceziti cu el in pahar! Cine zicea ca Davino e over-priced? 

Sursa foto.

Purcari: Rara 2010 si Negru 2008

    Din insemnari nici prea vechi nici prea noi:

1. Rara Neagra: nu ma intampina cum se cuvine domnisoara asta moldoveanca, zisa si Babeasca Neagra pe la noi, pentru ca avu un dop nu prea de soi, ce mirosea a otet, inundat aproape complet. Dar cand vazui doar 13% alcool, culoarea rubinie light, asemenea Pinot-ului Negru, ma mai linistii. Mirosul este pregnant de lemn - daca nu-l lasi sa respire o clipa, iti aduce aminte de Bulgaria anilor trecuti, dar si de cativa producatori romani care insista aiurea cu chipsuri si alte bazaconii. De fapt, cam tot atata face, vreo 34 de lei online, nu puteam avea pretentii prea mari. In gura se comporta bine, exista vanilie, dar aduce cu dansa si ceva consistenta, iese un pic din anonimatul "sucurilor de struguri" - probabil asta s-a si vrut. Are un moment al lui, de glorie, prin unicitate, si de-aia nu-mi pare rau de leii cheltuiti. E placut pe palatin, aciditatea e sus, sunt si cateva taninuri timide la orizont, post-gust fructat de lungime decenta. Bunicel, merita incercat ca experiment sau ca amintire a timpurilor trecute. Vrei sa-l faci cadou parintelui ramas acasa? Asta e! Are buchet! Sa zicem un 83 pct. Si inca o mentiune: Babeasca romaneasca nici macar la acest nivel n-a reusit sa ajunga.

2. Negru: ca si Rara Neagra simpla, asamblajul de Cabernet, Rara si Saperavi poarta un neck-hanger cu un concurs expirat de mult, la implinirea a 185 de ani de la infiintarea cramei. De la bun inceput pot spune ca am plecat cu gandul ca e un experiment nebunesc sa dau atatia bani, deoarece vinurile moldovenesti inca nu m-au convins. Niciunul dintre ele. Ei bine, se pare ca lucrurile se indreapta in directia buna, pentru ca acest Negru de Purcari demonstreaza ca mediul de lucru cu vinul a capatat conditii de igiena normale, iar abuzul de baric s-a ponderat..oarecum, pentru ca respectivul a stat 3 ani in contact cu lemnul, ceea ce se traduce in inflexiuni vanilate evidente, dar nu respingatoare. Mai e un iz metalic enervant, dar nasul e fructat, foarte curat, cu accente pe visina si fructe negre/rosii de padure, urmat de un gust cu o aciditate buna, taninuri aproape coapte, savoare pe palatin, apare si cacao. Marea sa problema ramane insa pretul, pentru ca la 87 de lei in magazinele specializate nu-i de colo. La suma respectiva ma astept la un vin fara nicio scapare, nu doar la un inceput de epoca moderna. 84-85 pct. Ii prezic un potential bunicel de invechire, avand in vedere culoarea, aciditatea si taninurile vii. 13% alcool. 07.06.2012 presupun ca e data expirarii :). Are o medalie de aur luata la Chisinau. Mare asemanare cu unele spaniole mature, dar mai ieftine. 

La Joya Carmenere Gran Reserva 2010

    Chilianul are 14% alcool, vine din Colchagua Valley, a fost baricat doar intr-o mica proportie in stejar american si francez. Nasul e inchis "la culoare", seamana cu un Syrah intens, cu note de bitum, cafea, piper alb, completate de un praf de sare de mare, venit din oceanul ce a contribuit major la dezvoltarea industriei viticole din aceasta tara. Prima impresie e de top, are personalitate, s-a reusit ceva deosebit. Neck-hanger-ul ne spune ca Merlot 2010 a primit 90 de puncte de la Wine Enthusiast, Syrah-ul 2007 si 2008 tot 90 de puncte de la Wine Spectator, iar cel din 2010 a primit aur la Syrah du Monde. 

    Gustul nu mai are greutatea mirosului, ne aminteste ca e doar un Carmenere foarte fructat, compus din cirese negre, fructe negre de padure, poate si o subnota de ceai negru, cum spune eticheta, in limba romana. Ansamblul a 100 de amanunte de genul asta, nesemnificative luate individual, dar exceptionale cand formeaza un pachet,  duce la succesul unei afaceri. Efortul de a se diferentia de altii prin atentia la "nimicuri" de aceasta natura aduce un importator la Alma Tim Logistic in prim plan ca si profesionalism. Si sa mai zicem de vin: taninuri fine, rotunde, nu foarte corpolent, aciditate buna, amplitudine si un post gust decent. Prezinta o latura artagoasa, nu te lasa sa nu-l bagi in seama, te tot trage de maneca sa-l admiri, sa-i cauti toate unghiurile ascunse. Nu e juicy, nu e bomba de fruct, e un vin ce provine dintr-o tara care a apasat acceleratia la maximum in dezvoltarea calitatii vinurilor, iar rezultatele sunt miraculoase. In Romania avem acces doar la cateva vinuri din Chile, si tare mi-e teama ca intr-o zi vom realiza ca plaja asta de confort in care dormitam ca si producatori, din pricina consumului intern suficient, va avea repercursiuni nu tocmai bune in timp. Sunt multi care ies usor-usor din mocirla, dar se opresc ingalviti la marginea baltii, iar daca ridic privirea... "varfurile" mi se par din ce in ce mai tocite. All of them. 86-87 de puncte si 46 de lei.

Bai Gorri Blanco 2010

    90 Parker, 91 Penin, 92 Decantalo. Cam agresiv, daca vorbim de lemn, la prima infatisare, dar a facut recurs si l-am judecat din nou: note oxidative (ceaiuri, miere) pe langa unele florale, gustul ne reaminteste de baric, doar nu era sa nu luam in calcul eticheta. Prezinta o oarecare mediana intre lemn, aciditate si ce mai ramane, dar nu e un echilibru frumos, doar deseneaza unghiuri drepte intre ele. N-are consistenta, n-are amplitudine, lungimea post-gustului e minimala, nu pot sa merg peste 83-84 de puncte, oricate cutii as incerca. Are aciditate, are vanilie din plin, chiar si micro-aerisit 2 zile, dar e prea fals-invechit. E loterie cu albele astea spaniole. Daca n-as scrie si n-as fi interesat sa povestesc si altora n-as mai incerca. Partea buna e ca poti da lovitura cu cativa EURO in plus. Sau in minus. Am avut niste super-exemple, peste 90 pct. Am aruncat 55 de lei pe dansul, sa nu mai zic de inca 11 pe FedEx si m-am cam pacalit. Malvasia+Viura vin din Rioja de-a dura. Dati boxele incet in cazul in care dati click, site-ul e cam ciudat.

Chardonnay Budureasca 2010

    Inca din anii adolescentei - anii de liceu, apoi in facultate am fost de multe ori constrans de imprejurari sa gust alcool ziua. Nu numai ca mi-a displacut, ci chiar m-am simtit rau de fiecare data, fizic vorbind. Nu foarte rau, dar de ziua respectiva in primul s-a ales praful ca realizari. Fara sa vreau, testandu-mi organismul pas cu pas, mi-am creat regula de a nu gusta nimic pana la apusul soarelui. Si asta nu din considerente religioase, sau alte motive apropiate, insa am fost ajutat si de job, care implica printre altele sa fiu sofer aproape in fiecare zi. Asa ca despre partea cu "drink and drive" - cred ca sunt un model. Oricat de mica ar fi cantitatea de alcool gustat - la volan nu ma mai urc. Si zambind imi amintesc povestea unui fost client din nordul Moldovei care la vremea respectiva facea afaceri de miliarde pe zi: "Am fost si eu smecher! Nu-mi statea nimic in cale. Beam 2-3 beri, ma urcam la volanul masinii si plecam la Constanta. Mai beam acolo cu partenerii de faceri o sticla de tarie, pana seara eram inapoi la Suceava. Mergeam la club, beam pe saturate, si normal ca ma intorceam cu Audi-ul personal acasa, stiam ca pot "rezolva" intr-un fel sau altul orice filtru de politie. Divinitatea a fost blanda cu mine si nu mi-a scos in cale vreun eveniment rutier major, in starea asta fiind. Intr-o zi insa am avut o revelatie: mi-am dat seama ca sunt smecher daca dau 100 de mii la taxi si nu daca ma urc beat mort la volan. Mi-am dat seama ca sunt smecher daca imi angajez soferi profesionisti care sa faca treburile pe care le faceam eu de multe ori".
    N-am intentia prin asta sa condamn de exemplu nuntile de zi practicate in Ardeal care incep la 12-14 ziua si se termina pana-n miezul noptii. Aaa, daca vorbim de "meseriasii" pe care-i vad la 7-8 dimineata in fata la non-stop "dovedind" rapid cate 2L de bere la plastic de caciula, sau chiar si vreo "jumatate" de tarie e altceva. Multi spun ca munca e grea, e de rutina, n-ar rezista altfel. Oare? Ca eu am avut d-astia la munca de vreo cateva ori ori. Intr-un caz gresia a fost pusa "ca pisatul boului" daca stiti la ce ma refer, iar in altul peretii sunt plini de umbre - indreptati-ioc!
    Introducerea as vrea sa o leg de vinul de azi prin prisma culorii. Ca si-asa n-o prea disting in termeni reali la lumina artificiala. Mi se pare putin exagerat sa cantarim un vin alb de exemplu si din acest unghi. Unele sunt mai spre galbui inchis, altele mai spre apa chioara, dar cat de relevat e asta? Ce conteaza pentru un Sauvignon Blanc daca e mai spre aia sau mai spre ailalta? Are vreo legatura cu ce gasesc inauntru? Mi-e greu sa cred. Sau altfel spus mi se pare mult prea mult ca evaluarea culorii sa fie chiar 20% din nota finala. Parca as extinde regula si la vinurile rosii, desi nu prea e domeniul meu. La rose-uri as pastra-o, pentru ca ele sunt apetisante de multe ori prin aceasta caracteristica. Nu sunt ele foarte apreciate, dar la noi exista cateva "modele" cu care sa ne mandrim. (Ok, nu e cazul celui gustat aseara - 3ha Murfatlar roz inchis, chiar rosu. Din pacate in afara de asta nu pot spune decat ca e un vin mediu-mediocru care nu te incanta prin nimic, dar nici nu-i din gama apa+zahar+vopsea. I-ar sta bine pe la 10-14 lei la Carrefour, nu peste 20). Asa ca, review-uri mai scurte cu un pas de acum inainte. In acelasi timp sunt total de acord sa mentionez eventualele defecte de filtrare, depunerile sau culorile nelalocul lor.

    Vinul de astazi: DOC-CT, 25% din cantitate baricat 4 luni (stejar frantuzesc si american?! sa fi fost chipsuri una dintre surse? Sau au plantat stejari americani la Mizil si dupa 3 ani i-au altoit cu cei frantzuji?). Se simte, e acolo, poate mai putina onctuozitate, dar vanilia e prezenta in nas, alaturi de o banana - ei zic si de alte fructe mai putin reprezentate, in plan secundar; aciditate ridicata, buna la prima vedere dar care pare sa se piarda pe parcurs. Post-gust destul de scurt, spre mediu, acrisor, se cam lipeste buza de sus de dinti. Vin proaspat, foarte bun pentru pretul cerut (nu zic mai mult, ca risc sa se scumpeasca). Pret: depinde de unde-l iei, sau mai degraba unde-l gasesti, ca nu-i usor, 18-25 lei. Si la cat de putine Chardonnay-uri acceptabile calitativ gasim in Romania, chiar merita (ma uitam pe inventarul personal din acest soi zilele trecute si am descoperit ca-s mai multe cele din afara, mai mult - peste 80 pct scorul devine si mai drastic 8-5 pentru cele de dincolo - ma scuzati ca n-am luat in calcul detinatorii de mii de hectare). Inca nu vad nici macar magazinele mari si scumpe de vinuri, nici super/hyper-market-uri, nici carciumi scumpe  tinand in raft/meniu gama completa a unui producator. Stiu ca nu toate vinurile facute de Budureasca de ex. sunt de very-high top class, dar nu prea am gasit mizerii pe-aici. Iar preturile de crama/distributie nu creaza o presiune financiara prea mare ca sa le tii in stoc. Dimpotriva mi se par preturi de achizitie de bun simt care reflecta perfect calitatea continutului sticlei. Si aici as mentiona alti cativa producatori la care n-am intalnit niciodata vinuri proaste: Segarcea, Stirbey, Basilescu si altii. (as pune si Gramma, pe care nu i-am gustat niciodata, dar la cat de vizibili sunt in spatiul virtual, contrastant cu spatiul real in care nu i-am vazut niciodata, inclin sa cred ca s-au pretat si la tehnici de promovare mai putin ortodoxe - "celalalt subiect")
     Intr-un tur de orizont prin meniu-urile catorva carciumi din Centrul Vechi aseara m-a suprins si lipsa totala a Recas-urilor, cu exceptia unui bar care avea doar Chardonnay-ul din gama Sole la un pret rezonabil. Nu vreti sa stiti care erau celelalte 8-10 vinuri. Nu pot sa ma abtin insa sa zic ca Grasa de Cotnari era peste 50 de lei (bai hulpavule, ai luat-o cu 8 lei!!!!!! Vrei sa castigi 500%?!), iar Sole-ul 85. Na! In rest, multi au asa: SB-40 de lei, Chardonnay-50 de lei, Dry Muscat - 45 de lei; nu stii de la cine sunt, sau ce an. Iar cand intrebi, tanti deja isi da seama ca trebuie sa munceasca in plus si asta nu-i convine. Daca sari calul si-o mai intrebi cum facem, in cazul in care luam o sticla intreaga, sa o mentinem rece mai mult timp - s-ar putea sa te bata. Tot respectul pentru un turc, proprietar si ospatar in a carui terasa ne-am proptit pana la urma, care stia destul de multe despre vinurile romanesti, avea cateva decente in lista, iar frapiera ii era cunoscuta de mult. Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte numele carciumii, i-as fi oferit publicitate gratis! Si o alta parte buna, tot in Centrul Vechi, prin care am trecut din nou azi am descoperit Strada Franceza, proaspat aglomerata de carciumi cu specific international: chinezesc, Irish Pub, unguresc, libanez, italienesc, toate natiile. Pavata decent, fara tzarana, fara namol, fara lucrari. Dar cu un restaurant frantuzesc in care am zarit un mare stoc de sticle de vin pe pereti. Am intrat, am salivat, am plecat. Dar ma voi intoarce!

    Numai de Chardonnay-ul de Budureasca nu ma tinui azi. Medalie de argint la Bruxelles 2011, promitator, parca l-as mai incerca si peste vreun an. 82 pct. A avut ca partener de savarsire IG-ul baricat "La Cetate" 2009 si nu i-a fost rusine sa stea langa. Ba chiar s-au dovedit a fi pe picior de egalitate. Exceptand pretul piperat al olteanului (42 lei la Cora, parca l-am vazut si la 33 pe la Auchan - sper sa nu ma insel, dar si 65 prin alte locuri din centru), sa stiti ca nu le despart prea multe. O sa incerc si gama "Miracol", tot 2009, de care aud din ce in ce mai des, dar nu prea-l vad pe nicaieri. Sau l-oi fi vazut, dar daca a avut o eticheta alaturi pe care zicea 70 de lei, nu l-am tinut minte.
Saptamana asta ma duc la Real. Data trecuta nu m-au tentat prea multe sortimente inchise in vitrina de degustare, dar cine stie? Iar preturile din acest h-market - nu pot sa n-o spun iar - sunt cele mai mari, nu numai la vinuri.

    Am primit pe mail, la categoria glume poza asta. Am sters cateva denumiri nationaliste-extremiste, dar mi-a placut ideea denumirii noilor regiuni. Daca Chile reuseste sa vanda oriunde orice si la preturi decente (dar nu de pe dealurile chimiei), de la ale noastre aproape 100.000ha cultivate cu vita de vie ar fi cel putin interesant sa plece denumirile regiunilor viitoare.