Casillero Carmenere 2012

    Desi se numeste Reserva, este unul din brandurile generice ale gigantului Concha Y Toro (da, exista producatori mai mari decat Murfatlar! listati la bursa, peste 10.000ha), are 13,5% alcool, a fost vandut de Halewood cu 25 de lei la un moment dat. In primul rand trebuie remarcata complexitatea aromatica, din vegetale in ciocolata, din vanilie in fructe negre de padure, iod si lemn dulce, cu o rezultanta foarte placuta, departe de a fi vulgara, pentru ca intensitatea nu e sus. Gustativ apar si alte ingrediente (caramel?!), care insa nu contribuie la cresterea indicelui savoare, mai ales ca partea brusturoasa urca usor pe grafic. Tactil avem un vin light, fara o astringenta perceptibila, relativ echilibrat, nu foarte amplu, dar placut, in ciuda restului de zahar un milimetru peste ideal, ceea ce reflecta preferinta publicului nu numai in Romania. Se vede o crestere a calitatii pe aceasta gama - sper sa se aplice si la celelalte vinuri, desi nu e obligatoriu - lucru datorat unui an mai bun sau cresterii numarului de vintageuri scoase de producator. 85-86 de puncte de la mine, cu aur la Bruxelles, aur la IWC, commended la Decanter. Pentru 25 de lei, sau chiar 32 pret intreg, n-am obiectii, dimpotriva, e de recomandat. 

La Joya Carmenere Gran Reserva 2010

    Chilianul are 14% alcool, vine din Colchagua Valley, a fost baricat doar intr-o mica proportie in stejar american si francez. Nasul e inchis "la culoare", seamana cu un Syrah intens, cu note de bitum, cafea, piper alb, completate de un praf de sare de mare, venit din oceanul ce a contribuit major la dezvoltarea industriei viticole din aceasta tara. Prima impresie e de top, are personalitate, s-a reusit ceva deosebit. Neck-hanger-ul ne spune ca Merlot 2010 a primit 90 de puncte de la Wine Enthusiast, Syrah-ul 2007 si 2008 tot 90 de puncte de la Wine Spectator, iar cel din 2010 a primit aur la Syrah du Monde. 

    Gustul nu mai are greutatea mirosului, ne aminteste ca e doar un Carmenere foarte fructat, compus din cirese negre, fructe negre de padure, poate si o subnota de ceai negru, cum spune eticheta, in limba romana. Ansamblul a 100 de amanunte de genul asta, nesemnificative luate individual, dar exceptionale cand formeaza un pachet,  duce la succesul unei afaceri. Efortul de a se diferentia de altii prin atentia la "nimicuri" de aceasta natura aduce un importator la Alma Tim Logistic in prim plan ca si profesionalism. Si sa mai zicem de vin: taninuri fine, rotunde, nu foarte corpolent, aciditate buna, amplitudine si un post gust decent. Prezinta o latura artagoasa, nu te lasa sa nu-l bagi in seama, te tot trage de maneca sa-l admiri, sa-i cauti toate unghiurile ascunse. Nu e juicy, nu e bomba de fruct, e un vin ce provine dintr-o tara care a apasat acceleratia la maximum in dezvoltarea calitatii vinurilor, iar rezultatele sunt miraculoase. In Romania avem acces doar la cateva vinuri din Chile, si tare mi-e teama ca intr-o zi vom realiza ca plaja asta de confort in care dormitam ca si producatori, din pricina consumului intern suficient, va avea repercursiuni nu tocmai bune in timp. Sunt multi care ies usor-usor din mocirla, dar se opresc ingalviti la marginea baltii, iar daca ridic privirea... "varfurile" mi se par din ce in ce mai tocite. All of them. 86-87 de puncte si 46 de lei.

Viu Manent cu EthicWine si Mme Pogany

    Martea trecuta, la cunoscutul "sediu" al iubitorilor de degustari - Madame Pogany - au fost prezentate vinurile producatorului chilian Viu Manent, aduse in Romania de vecinii de la EthicWine.

    Parerile despre cel mai cel au fost impartite, eu am considerat Merlot Reserva 2007 ca fiind in pole position, pentru complexul aromatic vast, compus din condimente, foaie de tutun, fructe negre, dar si gudron/cauciuc. Gustul este si el din liga superioara, cu o corpolenta si astringenta serioasa, pe care o suspectez ca ar veni de la o usoara cupajare cu alte soiuri "solide". Un vin care mi-a smuls o exclamatie: DA! 55 de lei si 86-87 de puncte, cel putin.
    Celelalte le puteti vedea mai jos:





                                  SOI / BRAND / AN / PUNCTAJ / PRET

Rosu de Pogany

    In sfarsit am reusit sa mai ajung si eu la degustarile desfasurate in fiecare marti in restaurantul Madame Pogany. De data asta a fost blind de "rosii"..amestecate. Un Syrah, 3 Pinot, 3 Merlot, un Carmenere si o Feteasca Neagra. Razvan, maestrul de ceremonii, le-a amestecat bine inainte de sosirea oaspetilor si tinand cont de (non)regulile de alte dati, n-am speculat o anumita ordine. Cu toate astea cred ca am recunoscut mai multe vinuri decat alte dati, e foarte interesant sa-ti testezi cunostintele intr-un hatis de soiuri.

    Iata ordinea si notele mele:

    Observatii:

- Syrah-ul M1 de la Murfatlar s-a dovedit a fi intr-o forma mai buna decat in trecut, chiar daca alcool-ul iese in evidenta. Lemnul e integrat bine.

- Corcova - la fel - cu o unanimitate a parerilor, e impresionanta in primul rand culoarea foarte sexy, corpul robust, iar la minusuri taninurile verzi si lipsa de tipicitate;

- Cono Sur 20 Barrels ia medalia de aur, in primul rand datorita tipicitatii si a finalului foarte lung si placut; un Pinot Noir mare;

- EM a fost dovedit din start din cauza lemnului pregnant din miros, in gust fiind gemos si avand cache de sticla, aciditatea inca mare;

- Metamorfosis: 10 clase peste 2010, recunosti soiul fara dubii, datorita ciocolatei cerneloase si a paharului gol la fel de frumos mirositor;

- Elenovo se pare ca-mi pica cu tronc a treia oara, sunt vinuri foarte bune in ciuda etichetei simple, fara beculete si ghirlande. Mirosul nu este foarte expresiv, insa gustul e frantuzist, auster, cu cerneala, brusturi si chiar tutun cu un pic de imaginatie;

- Carmenere si Davino au fost recunoscute dar si incurcate intre ele, cu toate ca visina de Dealu Mare in Feteasca e clasica, cel putin la acest producator. Intr-o forma mai buna decat alta data;

- la sfarsit, ca bye-bye drink, Razvan ne-a servit cu un Trio 2008 direct de la Concha, neetichetat, din Cab Sav si Franc + Syrah pentru care pot suporta invidia publicului: nu se mai gaseste, i-am dat 90+ pct.

P.S. Martea urmatoare, 21 aug 2012, e pauza.

Alte 13 vinuri din 18 soiuri in palmares

    Incep cu cel mai bun vin baut in ultimele luni, un 90 veritabil, made in Romania, Dealu Mare, SERVE: Cuvee Alexandru 2007, in posesia caruia am intrat prin amabilitatea oamenilor de aici - e de remarcat eleganta cu care au ales momentul si modul cum au imbracat acest gest. Fara a aduce un omagiu celui mai vechi producator dintre cei noi, voi spune doar atat: respectul pentru vin si respectul pentru consumator sunt la ele acasa. Am venit de la o degustare de vreo 10 Cabernet-uri foarte bune carora le acordasem maxim 87 de puncte, cu uneltele biologice in plina forma si m-am hotarat sa mai iau o gura - doua inainte de culcare, alaturi de Facebook (sa vad cati au dat like ultimului meu post de pe Berbecutio), bloguri de vin si ziare online. N-am prea mare incredere in conditiile proprii de pastrare, cu tot cu frigiderul de vin din dotare sau alte minuni, asa ca-l deschisesem pe dumnealui de vreo 2 zile si-l parcasem la rece in sticlute mai micute, umplute ochi. Stresul asta cald-rece s-ar putea sa fi echivalat cu o invechire artificiala de inca 3-4 ani, pentru ca la inceput nu mi s-a parut atat de bun. Nu stiu daca are sens sa intru in detalii neinteresante despre arome si corpolenta, pot spune doar ca e una dintre cele mai bune realizari vinoase romanesti pe care am pus mana...pardon..gura vreodata. Alcoolul este inca prezent in prim-plan, notele de prune dulci si ciocolata iti aduc aminte de-un Charlotte 2007. Cupaj de Cabernet cu Feteasca Neagra, din vii care nu mai exista, ce pastreaza terroir-ul zonei. Nu e un vin de baut la carciuma sau cu altcineva. E un vin pe care vrei sa-l pastrezi doar pentru tine, sa-l savurezi singur pana la capat. Si asa am si facut.

====================================================================

    Marques de Caceres 2010, Tempranillo (85%) si Grenache (15%), 28 de lei si 82-83 de puncte: culoare roz-portocaliu, identica Busuoacei Autentique, miros de intensitate scazuta, care cu exceptia capsunilor si a pepenelui verde necopt merge spre partea de fructe de padure. Atac cu valente aromatice ceva mai intense din zona zmeura-capsune, cladite pe o aciditate buna si o nota minerala accentuata. Post de capsune, usor amarui si intepator. Cam tare: 13,5% si cu un usor cache de sticla. Mai avea vreo 3 luni si iesea din cele 21 indicate de producator ca termen maxim de consum. Nu pare a fi cea mai reusita realizare a Rioja-nilor; mai bun a doua zi, dupa o noapte petrecuta in singuratate de ultima jumatate de sticla, in intuneric si frig - adica frigider. Ar mai fi de spus ca poate fi gasit si la magazinele Cramelor Halewood la acelasi pret, eu m-am opintit sa-l aduc de la 2000 de km, neavand in cap chiar toate ofertele romanesti. 

    Gewurztraminer Pfaffenheim 2009, AOC Alsace, 23 de lei sticla de 0,375l: 83 de puncte de la mine, cu tot aurul la Macon 2010 - un concurs la care din 10.000 de vinuri frantuzesti prezentate 3000 au primit medalie. Un vin uleios si in aspectul curgerii si in gust, lychee-le sunt ponderate, la fel si notele piperate. Un vin echilibrat, dar nu miraculos. 13,5% alcool.

    Carmenere Single Vineyard, Anakena 2009, Chile, D.O. Peumo, Rapel Valley: 35 de lei si 83-84 de puncte. Cautam alt vintage de la acest producator de succes, dar m-am multumit si cu asta, a fost un vin bun: prune uscate, dintr-alea fara fum, dupa un atac la baioneta de cirese negre, fructe negre de padure si o nuanta pe care unii ar numi-o tutun, sau cutie de tutun, dar eu m-as duce mai mult spre un amestec lemn-praf-sulf. Un vin extractiv intens, te ia cu calduri dupa numai un pahar, nu se poate bea la foc automat. 

    

    Malbec Roze, Santa Ana, Argentina, 2011: 18 lei si 75 de puncte. Miros destul de intens de fructe rosii: capsuni, fragi, cirese, atac fad din cauza aciditatii careia i s-a pus absenta la acest experiment, insa destul de corpolent, parca si un pic taninos, simpatic amarui pe palatin.

    Sieger, Schonburger and Reichenstein (din cate stiu niste soiuri corcite ca sa dea si ele un oarecare rezultat in climatul rece a Belgiei), De Kluizen, 2010, Cuvee..si atat. Usor efervescent, placut, fructat, arome timide de citrice acrisoare, cu un frumos post gust de mango. 79 pct, 22 de lei si 11% alcool. 

    Tamaioasa Roza, Domeniul Coroanei, Segarcea, 2011: unica si plina de trandafiri, asa cum ne-a obisnuit, versiunea 2011 vine cu arome mai concentrate, aciditate spre medie si o usoara nota amaruie. Poate un pic sub anul trecut. 83-84 pct si aceiasi 42 de lei. Si-or fi dat si ei seama ca-i mai slaba, altfel tare mi-era frica de vreun pret astronomic.

    Tokaji Aszu 2004, 4 puttonyos, facut de Disznoko: 42 de lei in Ungaria (nu 64 cat e la Cora) si 86 de puncte. Galben auriu, uleios, nas de fagure de miere, fructe confiate (caise, piersici), paine (oxidare). Foarte interesant in gura, cu notele sale acrisoare si aciditatea ce aa-aproape stinge dulcegaria. Un punct de plecare catre marile vinuri dulci ale lumii. 

    Corbieres Rouge, Chateau La Bastide, 2009, un cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre in valoare de 41 de lei si 86 de puncte. Nas descris de altii ca inchis, fara a fi complex, cu note amarui de fructe de padure, parca si ceva lemn, pamant. Nu pare prea corpolent in prima faza (13% alc), pe traseu apar si note de baric supra-ars (cafea), alune de pamant in coaja, fragi si alte rosiatice salbatice, post scurt-mediu.

    Cabernet Sauvignon, Domeniile Samburesti, 2007: 26 de lei si 77 de puncte. Culoare nu foarte opaca, miros inecacios, cuisoare, cirese, fier (si buruieni daca vreti..). Atac destul de subtire, apos, insa urca pana se transforma in ceva aproape solid, devenind taninos si bolovanos, agresiv, prea ciresat, dar nu elegant. Nici gustos. N-ai zice ca are doar 12% alc, e greu, masiv. Are caderi clare de consistenta, post inexistent, daca dam la o parte buzele lipite de gingii inca 2 ore dupa ingurgitare. 

    RheinRiesling AOC Alsace Grand Cru Gustave Lorentz, Altenberg de Bergheim, 2005: 56 de lei si 87 de puncte. Culoare un pic mai clara decat mierea de salcam, dar aceeasi nuanta; nas floral, fructat (lamaie, piersica), dar si o idee de petrol. Lamaia, mineralitatea si petrolul persista pe palat, unde mai apare ceva interesant, asemanator cu nuca sau alunele, impresie ce poate fi usor confundata cu onctuozitatea; cand se mai incalzeste apar note ierboase sau de ciorchine verde. Nu exceleaza in corpolenta, aciditatea e moderata, post gustul de lamaie e mediu spre lung. S-ar putea sa fi fost de 90 acum vreo 2-5 ani, nu cred sa mai evolueze in viitor. 

    Les Evangiles, Chateau Canet 2006, AOC Minervois, un cupaj de Grenache, Syrah, Carignan si Cinsault direct din Languedoc: 65 de lei si 83 de puncte. Cam toti anii au luat premii in afara de acest 2006. Miros inchis, foarte slab in intensitate, dar placut, provenind si din invechirea in butoaie de 3 varste diferite: 0,1, si 2 ani, bine integrat sub si in buchetul vinului, cu fructele sale de padure "mici", dupa cum spune producatorul. Atacul este in primul rand amarui - gustul aminteste un pic de cafea si pamant, cu nuante piperate, insa si aici intensitatea este mica. Vinul are corpolenta (14,5% alc) si post gust mediu spre lung. Cam greu de baut by himself, probabil asociat cu o vaca, oaie sau un platou de branzeturi ar merge mai bine, cel putin asta ne este recomandat pe eticheta din dos. Si inclin sa cred ca au dreptate, pentru ca ai nevoie de ceva apa suplimentar in gura, ca altfel risti sa ti se lipeasca limba de dinti la ce sec e. Tot pe spinare gasim o alta informatie interesanta: de baut in urmatorii 6-7 ani, adica de la anu' probabil fructuozitatea va disparea definitiv cu toate ca taninii nu sunt inca invinsi. 

    Chardonnay Bio, Elemental Reserva, de la Vionedos Emiliana, Chile, 2011 .. cred ca l-am luat candva din Kaufland. Miros specific chardonnian amestecat cu paine calda, poate putin inchis, screw-cap, in gura e cam uleios, aciditatea nu sustine sandramaua, in ciuda prezentei nuantelor acrisoare (iar o fi vitamina C?) dar si amarui. 79 de puncte la 23 de lei. Sau 74..nu conteaza; sub 80 nu vreau sa mai aud de ele.