Belgia si vinurile sale frantuzesti

    Oriunde te-ai duce in lumea larga, in afara de Romania, bineinteles, pare ca ai aterizat in patria vinului, sau macar a bautorilor si cunoscatorilor. Nu exista carciuma sa nu aiba macar doua-trei piese in meniu, iar cand e mai spalata trebuie sa ceri separat cartulia cu pricina. Hai sa ne uitam de exemplu in Belgia, tara care se considera (sau macar o parte dintr-insa) sora mai mica a Frantei: au adoptat vinurile frantuzesti ca si cum ar fi ale lor, le comercializeaza si consuma cu placere. Personalul oricarui restaurant iti poate face macar o recomandare decenta a asocierii meniului ales cu un vin, si pentru asta nu le scrie sus mare pe frunte somelieri. Sigur, exemplele sunt similiare cam peste tot in lumea civilizata, dar in postul de fata vreau sa ma concentrez  pe aceasta tara. Si sa nu uit: DA, acelasi vin, bere sau boarfe au preturi de retail sub cele romanesti.

    Avand in vedere ca vizita acolo a inceput cu pleasure si s-a terminat cu business, o sa incep cu sfarsitul. Masa oficiala "in oras", adica un sat la vreo 30 km de Bruxelles, la antreu am comandat un fel de piure de creveti (sa nu ma intrebati denumirea in franceza ca nici cand o aveam in fata ochilor n-am stiut ce inseamna) cu marar si un dresing foarte putin usturoiat, langa care am cerut un Chardonnay, pentru ca ochisem asa ceva in meniu. Nu se specifica de care o fi, insa m-am trezit cu "singurul pe care-l avem in meniul a la carte". Miraculos, fenomenal, fantastic. Am cerut sa vad sticla si...surpriza: vechiul meu prieten Louis Latour, Grand Ardeche 2009. Sa-mi fie rusine ca nu l-am recunoscut? Nu l-am baut de atatea ori incat sa-l simt de la o posta. (93 pct). A urmat un antricot de vita argentiniana la care comesenii mei adaugasera deja un Pinot Noir Concha Y Toro Explorer 2010. Un miros foarte placut, categorisit chiar "incantator" de unii, din pacate neurmat in prima faza si de un gust pe masura - corpul era absent. Insa cand a sosit, doamna vaca (bine facuta inseamna sub "mediu" din Romania) l-a urcat mult pe scara valorica, vinul avand si el ceva timp sa mai respire, asa ca m-am vazut obligat sa-l duc in 83 pct. Cel putin provizoriu, pana mai dau de el. Ca in viata, cand esti tanar si prost ai nevoie de cineva solid langa tine sa te ridici un pic.

    Cu si mai putine detalii trec peste cina de seara precedenta din centrul capitalei belgiene, unde in ciuda bucatelor exceptionale, vinul a fost prost, asa ca n-are sens sa dezvolt; amintesc doar sfatul de la inceput: intrebati de meniul de vinuri, ca eu am uitat si l-am vazut abia la plecare :(.

    Si asa ajungem la ziua -3 pe parcursul careia aveam de gand sa vizitez cateva magazine de vinuri, eventual si wine baruri, identificate internautic din vreme. Cu o durere placuta in inima, dupa primul nu mi-a mai trebuit nimic, pentru ca la Chai & Bar exista pe langa Wine Bar-ul in care vinurile stau controlate electronic la 10, 16 sau 18 grade, un adevarat depozit de vin. Au 65.000 de sticle in stoc, mai jos puteti vedea unul dintre cele 4 culoare de la nivelul solului, dublate de inca pe atatea la subsol.

    

    Selectia este frantuzeasca in proportie de 90%, dar nu lipsesc nici nume ca Barolo, Montalcino, Rioja, Touriga Nacional, Mendoza, Opus One sau Stellenbosch. Selectia din Wine Bar este limitata la vreo 10 cu 10 rosii si albe, servite la 60 sau 120 ml, majoritatea etichetelor nu mi-au "spus" mare lucru. Nu eram in mare forma, dupa seara -4, insa timp de doua ore cat am zabovit aici am dat o raita si in vinurile de la bar. Desi nu e chiar pe gustul meu, un Gewurtztraminer alsac (Trimbach 2008) e totusi o companie selecta, aroma sa unica se imbina elegant cu asprimea si aciditatea. Parker vad ca e foarte generos si-i ofera 88 de puncte, mie mi-a placut de vreo 83.

cine stie (ghiceste) cati litri are sticla de sus primeste un premiu virtual

   
    Am mai incercat un R de Rimauresq Cotes de Provence Rouge 2006, un cupaj de Cabernet Sauvignon si Syrah, laureat al multor premii internationale, cantarit de mine (tot provizoriu) la 85 pct. Ultima proba a fost bordolezul Chateau Gruaud Larose St. Julien 2006, un vin foarte sec, cu miros fermecator, dar putin cam apos si amarui. La frumoasa varsta de 5 ani lasa inca impresia de crud (si) in sensul de fructe necoapte in gust, asa ca sper sa mai avem norocul sa ne intalnim si peste inca cel putin 2-3 ani. Impresia de dupa este lunga si astringenta, calitativ l-am incadrat la o virgula sub Rimauresq.

    Iar m-am intins mai mult decat imi propusesem, asa ca data viitoare sar peste introducere si trec, mai detaliat, la ceea ce azi ar fi trebuit sa fie cuprinsul: cate un reprezentant al unor zone de top: Sancerre, Chateauneuf du Pape, Margaux.

    Inchei trecand la fel de sumar in revista seara -4, ale carei pietre de capatai au fost Chimay, Hoegaarden, Duvel, Guinness, Jupiler..etc. Cu scuzele de rigoare amicului cantonat in Brussel, care n-a mai reusit sa-si duca familia in excursia de week-end promisa. Multumim ca ne-ai comunicat ora la care am ajuns acasa, dar tot esti dator cu o bere :)).

    

    Ca tot a devenit un fleac sa zbori cu 6-7 sticle la cala si 2 in mana, in episoadele urmatoare episoadelor ce vor veni mai curand s-ar putea regasi:

    

Mostre "Vara in alb"

    Campaniile de promovare de acest gen sunt binevenite. Ma refer la promovarea unor vinuri bune si foarte bune deseori mai putin cunoscute publicului larg. Cum si in ce fel sunt atrasi producatorii e alta discutie - ca prea lipsesc multi. E de salutat prezenta noilor producatori, a unor vinuri noi de la producatori nu atat de noi, dar si a unor vinuri de import deosebite. Printre ele insa, am impresia ca s-au strecurat si cateva piese de valoare medie spre buna care nu prea s-au vandut din varii motive, dar si cateva de o calitate indoielnica. Lista arata asa, clasificarea o las la latitudinea dvs.:
- Recas: Sole Feteasca Regala Barrique 2009, Chardonnay "Cocosul" 2010, si un vin de import, frantuzesc, facut de Louis Latour - Chardonnay Grand Ardeche 2009;
- o parte din vinurile d-lui guvernator Mugur Isarescu, Dragasani: Cramposie Selectionata 2009 si Feteasca Regala 2008;
- Valeriu Stoica, Dragasani, Avincis: Sauvignon Blanc 2010, Cramposie Selectionata 2010, Muscat Ottonel 2010;
- Domeniile Sahateni, Aurelia Visinescu: Feteasca Alba 2009 - Nomad, White Artisan - 2009;
- Murfatlar 3 Hectare "Sable Noble";
-Domeniile Samburesti: Feteasca Alba 2009 si Chardonnay 2010.
- alte cateva vinuri de import.
    Evenimentul, care se desfasoara in vreo 10 locatii din Bucuresti, are loc in perioada 9-24 iulie. Ce bine ar fi sa fie permanent.
    Am reusit sa ajung azi la Corelli Wine Bar, unde am incercat cateva mostre pe care nu le stiam. Dupa un studiu atent al ordinii "de la mic la mare" am inceput degustarea cu acest cupaj de la Murfatlar, 3Ha, care contine Pinot Gris (2009, 60%) si Sauvignon Blanc (2010, 40%). Interesanta ideea cupajarii unor componente rezultate in ani diferiti, insa cu toata bunavointa si nerabdarea pe care am avut-o, pentru ca deja trecusera 4-5 zile de la inceperea campaniei, n-am gasit mare lucru. Un (acelasi) gust de pe vremuri, nu mai insist - 68 de puncte. Si paharul returnat in proportie de 75% plin domnisoarei care a avut grija de mine si comeseni. Cu un discret semn aprobator m-a intrebat daca vreau sa mai incerc si altceva, asa ca am trecut la Avincis, primul pahar fiind Sauvignon Blanc. Nu stiu daca mi-ar placut acest vin asa mult daca ar fi fost frig afara, insa in aceste zile toride de vara a fost potrivirea perfecta. Acrisor, revigorant, vioi, fara a da pe-afara de "pi.. de chat". Pentru un "new entry" chiar ca as folosi calificative la superlativ. Citrice nu prea coapte, carcei de vita-de-vie, "apos" as mai spune, in sensul pozitiv al cuvantului - a se citi aciditate ridicata; un usor iz de lemn isi face prezenta din cand in cand; campionul serii cu 81 pct in viziunea mea, cu toata invidia indreptata spre Chardonnay-ul Latour servit de cealalta parte a mesei. Fiind inca devreme, am mai incercat si Muscat-ul oltenesc "fabricat" la Cramele d-lui Valeriu Stoica, vinificat sec. Acesta are un miros specific, nu foarte intens, atacul este mortal, insa nu foarte bine sustinut de ce urmeaza. Acu'..nu stiu daca "educatia" trecutului te indeamna sa astepti o punga de zahar in bot dupa acest miros/prim gust, insa raman la parerea ca pe viitor se poate obtine mai mult din acest soi, si asta nu numai in zona Dragasani. Stiu ca toata lumea buna(?) tipa: sec! sec! sec!, insa si-un demi ar fi mers pentru intrarea in scena. "Cocosul" recasean a primit ovatii din partea partenerilor de degustare.
    In acelasi stil gazetaresc trebuie sa consemnez inca o data prezenta exceptionalului Chardonnay Latour, care in topurile personale e aproape de + ∞ , priceperea, atentia, implicarea d-soarei de serviciu, care chiar mai testeaza cate un vin din dotare impreuna cu noi cand are cateva secunde libere. Cred ca data viitoare am sa o...NU, nu e reclama la branza topita - am sa o intreb cum o cheama, in scopul dobandirii gloriei vesnice de a fi mentionata in eventuale viitoare review-uri.

France - Chile 2-0, si-un manifest catre vin-distribuitori/vin-facatori/vin-scriitori

         Nu stiu cine il importa pe chilian si sincer - I don't (f***ing) care! Ca nu l-am primit degeaba, si nici n-am intentia asta. Dimpotriva, poate ar trebui sa existe o aripa a blogerilor care de Paste, Craciun (si nu numai) isi dau silinta sa mai descrie cate-o mostra intru propasirea vinurilor de clasa de la noi, nu sa slaveasca producatorul X care i-a cadorisit cu Babeasca potrivita pentru miel sau Merlot-ul uns bine pe ceafa de porc. Recunoasterea acestui lucru iar ma lasa rece. Mi-e greata ca dupa un vin prost sa folosesc termeni ca spaga, dolce far niente, vin baut dimineta/ziua, vin in a carui descriere amestecam Eminescu/Venetia/Nirvana, "imi ling peretii si d-aia stiu gustul varului". Imi propun sa scanez chitantele tuturor vinurilor despre care merita sa scriu ceva si sa le prezint "acoalea".  Imi propun sa raman la evaluarile personale referitoare la fiecare vin in parte, generate doar de incantarea simturilor proprii si nu de review-uri locale. Si asta chiar cu riscul de a pacatui prin  aplecarea mai mult catre anumite soiuri dragi mie. 
    Blogherii astia mici, sau mai degraba noi, scriu si ei cum stiu, lipsiti de experienta, frustrati de batranii bransei, dar cutezatori. Se sterg de scuipatul aruncat in cap de cei mai vechi, dar tin la opinia lor uneori departata de realitatea creata deocamdata de ceilalti; asta pentru ca nu sunt convinsi ca aceasta e de fapt realitatea - adevarul absolut, mai ales cand Tamaioasa 7 pacate e cea mai buna din tara, sa nu mai zic de altele. Asta inseamna prezentarea vinului de calitate in Romania? 5 bloguri din care pe 3-4 mai apare cate ceva odata pe luna? De poezie e vorba? Ca ma uit la cate un vin despre care in alta limba se spun 2-3 vorbe, iar la noi are toate fructele existente, exotice, neaose si inca neinventate! Si da, de fiecare data aceleasi 4.
    Azi a stat o mamaie langa mine 15' in hyper-market sa-i explic de ce sa nu-i trimita fiului plecat in Cipru de ani de zile Dry Muscat de Jidvei, ci ..altceva. Bugetul era ~ 15 lei. Daca ii spuneam de terroir, investitii facute ici-colo in milioane de Euro, de poetul necunoscut care a trait in valea/dealul strugurilor, de obiceiul de acum 200 de ani din zona de a chema ploaia in putza goala, oare nu s-ar mai fi uitat cu jind la Busuioaca mizerabila din apropiere? Eu cred ca da! Pentru ca la urma urmei promovarea vinurilor prin acest canal, de blogger (sa-i zic canal de ..altcumva? bleah!) nu prea s-a inventat prin tratatele de marketing.
    Pentru mine e un soc partea de marketing/promovare a producatorilor, ca n-o urmaresc decat de vreun an: ii vad pe unii facandu-si cont pe okazii.ro (in speranta ca mai vand vreo 2 sticle, dar lucreaza si cu retaileri uriasi), dar si pe altii lansand invitatii la Hilton cu vinuri de top mondial. Vad vociferari cum ca drumul vinului nu e promovat, dar in acelasi timp trebuie sa dau mail-uri catre producatori de pe traseu la care mi se raspunde dupa 70 de ani cum ca exista vinul lor in nu stiu ce colt obscur al Bucurestilor. Vrei sa-ti dea statul ceva degeaba? Vei afla cu stupoare ca s-a cam terminat epoca de aur sau post-dansa! E scumpa mana de lucru la zi? Educa-i! Ca-ti da UE bani pentru asta, si nu e Boc de vina ca nu stii cum sa-i iei! Inca n-ai aflat ca fata de pretul de plecare de la tine din crama exista 500% adaos comercial la "livrare"? Trezeste-te! E datoria ta sa-i convingi ca nu pot juca la fel! Vinul nu e bere! Vad unii producatori cum isi lasa promovarea pe mana unor distribuitori care, pe langa faptul ca mai au inca peste 1000 de "alcoolice" in back-jacket isi inchipuie ca le vor promova vinurile necunoscute publicului - si nu-s vinuri rele deloc. Vad producatori de top care se incapataneaza sa aiba agenti proprii chiar daca sunt la sute de km distanta, prost platiti, plimbandu-se intr-un Matiz de pe care s-au cam sters insemnele firmei, vizand aceleasi canale de distributie ieftine, mocirloase si fara viitor. Vad wine-bar-uri care n-au auzit de Recas sau Vinarte si asteapta sa fie contactati, cu invitatie speciala. Vad aceleasi wine-bar-uri detinute (inventate) de un arab sau turc, ca noi n-am fost in stare. Ma intreb cat succes ar avea (uff iar revin la ei, dar n-am incotro) un wine-bar cu (doar) cele 40+ vinuri facute de Recas in Centrul Vechi. Maxim? Am facut insa investitie de 100.000E intr-un magazin din Tineretului care vinde bine si asta e..s-a terminat bugetul de mk pe 5 ani. Nu merge rau, asta am vazut, insa care e pasul inainte an de an? Daca ne culcam pe urevhea asta o sa ne trezim in fundul curtii. Vad etichete care in proportie de 90% evoca ceva din trecutul indepartat, ca si cum Stefan cel Mare ori Burebista ar fi fost vreun ninja, pardon.. parkerian in facerea vinurilor. Vad pe aceleasi etichete evocarea unor momente/obiceiuri ca si cum acei producatori ar fi fost cel putin contemporani cu ele, daca nu mai vechi; "pa persoana juridica" vreau sa zic. N-avem pic de originalitate nici macar in a desena o eticheta? Si aici trebuie sa copiem? Pai unde vrei sa te plasezi domle? Intre cei care cu mult spor baga zahar si otravuri de cel putin 20 de ani si sunt foarte vanduti? Asta e dorinta ta? Sa furi din cota lor de piata? Targetezi aceleasi profil de cumparator? Te afunzi in mocirla impreuna cu ei ori scoti capul (sus) in lumea moderna? La o manea merge si-o grasa, nu-i bai, si stiu ca 80% din cumparatori sunt cei de mizerii! Acolo vrei sa fii? Iti urez succes! Stiu ce inseamna presiunea pretului, stiu ca nu aveti cum sa fiti toti in meniul din Mariott, Inter sau Crowne Plazza. Vad producatori analfabeti care incearca sa demonstreze ca orice-ar fi, despre vinurile lor stricate/rasuflate/tinute la +/- 30 de grade de catre retaileri, trebuie sa scrii ca sunt superbe. Aud ca s-ar pricepe la vie, doar ca ei nu inteleg inca notiuni cum ar fi "canal de distributie", "strategie de promovare", "director de marketing". Am vrut sa zic patroni, nu producatori. Cred ca am muncit eu mai mult decat voi solicitand anumite vinuri!

      Revin la oile mele din curte. Cred ca n-as paria pe scorul asta nici la mondialele din 2014, dar azi Louis Latour i-a tras-o rau Chardonnay-ului chilian. Totusi, invinsul are cateva circumstante atenuante: pretul maestrului e de trei ori, desi nu la valori foarte mari, Latour - 10E, El Emperador- 15 lei; si aici iar spun ca de fapt pretul normal al acestui New World's wine probabil afara ar fi la jumatate. Intr-o scurta descriere a dragutului frantuz as aminti o culoare galbuie uleioasa (culoarea peretilor din casa ma influenteaza si afara e innourat), un miros de vanilie cu flori albe, ca e imbatranit in baricuri 8-10 luni, untul e omniprezent in miros dar si in gust, un vin rotund, perfect echilibrat. Cand voi avea ocazia sa mai intalnesc un eventual urmator reprezentant, neaparat il bag in avion cu Sole-ul local. Pana atunci - 95 de stelute pentru dansul (partenerul de dans ramane la 79). Nu. 95+. Ma doare sufletul si sa arunc sticla la gunoi; sau m-as putea apuca sa adun si eu dopuri. Ca de plantat vie de soi nobil ma las, m-a convins Bernaz ca e mult prea scump si prea complicat. Faceti voi vinuri ca le bem noi! Numa' sa fie vinuri bune, nu doar laudate de IWCB sau parti pris-uri. Si daca sunt bune, nu ne vom da inapoi sa o spunem public!

    Pouilly Fume 2009 AOC La Grand Piece by Jean Dumont. Vin facut din Sauvignon Blanc, pe Valea Loarei, mai in amonte, culoare alb-galbuie de intensitate medie. Este un AOC care are agrise pana-n maduva oaselor. In spate se mai vede neclar o umbra de iarba, ceva lamai si flori. Gust crocant de ciorchine acrisor care se amesteca bine in aciditatea destul de ridicata. Se pare ca desi n-a fost un an prea bun pentru Jean Dumont, creatorul acestui vin, notele de dupa degustari au fost spre foarte bune, invartindu-se pe la 87 de pct. Pipi-ul este absent, din pacate si smoke flavour-urile care-i dau de obicei caracterul aparte. Are acel post-gust lung amarui ce caracterizeaza vinurile frantuzesti de calitate. Parerea mea despre el: un SB simplu, dar de calitate, placut la atingere, arome fine, frumoase. N-as mai da pe el 10E, asa cum n-as da nici 87 pct. Despre cum am scos dopul si pe ce parte era asezata sticla cand am scos-o din frigider - data viitoare.
P.S. Ce poet eram daca din ultimele doua posturi faceam 4...sau 6. Cred ca 8 era perfect pentru audienta!

Lansare noi importuri Recas: Louis Latour si Famille Quiot

    In urma cu o saptamana a avut loc la Athenee Palace Hilton lansarea a doua mari case de vinuri pe piata romaneasca, pe care le vor importa Cramele Recas. Am aterizat si eu, prin amabilitatea d-lui Director Comercial Ciprian Rosca, desi aveam un milion de lucruri de rezolvat in seara respectiva. Confirmasem deja participarea, asa ca nu puteam sa nu ma tin de cuvant, chiar daca a trebuit sa fac un mare compromis, din cauza caruia voi fi frustrat vreun an. Locatie excelenta, luxuoasa, lume buna, o masa de bloggeri doar pe jumatate plina; la prezidiu, in afara de dl. Rosca au mai luat loc dl. Ionut Trandafir - Brand Manager pe importuri la Recas si reprezentantii celor doi producatori francezi. Dupa o scurta trecere in revista a partii romane, dl. Patrick Finance a inceput prezentarea Louis Latour (est. 1797!!), care se afla in regiunea Burgundia unde sunt cultivate in jur de 40.000ha de vii (regiunea Bordeaux se intinde pe 120.000ha), pe care sunt plantate doar 4 soiuri de struguri: Pinot Noir reprezinta 99% din plantatiile cu soiuri rosii, iar Chardonnay 98% din cele plantate cu soiuri albe. Mai exista Gamay si Aligote in proportii foarte mici.
    In Franta AOC-urile regionale reprezinta 65% din productia de vin, cele Comunale 23% (ex.: Chablis), Premier Cru-urile 11% iar Grand Cru - 1%. Diferenta majora intre denumiri este data de cantitatea maxima de recolta acceptata la hectar, care variaza de la 35 la 55hl(vinuri rosii) sau 40-60hl/ha(albe) pe cele 4 categorii.
    Louis Latour este prezent acum in 110 tari, este si producator de butoaie - 2500 pe an - jumatate fiind folosite pentru uz intern, iar cealalta jumatate se exporta, deci in niciun caz nu este vanduta concurentei locale. Reprezentantul lor a fost intrebat: de ce Romania, de ce Recas? A raspuns exemplificand tipul de realtie foarte lunga pe care-l au cu partenerii lor: in Danemarca - un distribuitor de peste 70 de ani, in Olanda de 30, in Austria de peste 100 de ani!! Mai multe informatii despre Latour AICI.
   
    Famille Quiot a fost infiintata in 1748, fiind reprezentata acum la Bucuresti de al 11-lea descendent, Mme Florence Quilot. Fac in jur de 1 mil de sticle pe an, dintre care exporta peste 95% in 35 de tari. Suprafata pe care se intind culturile de vie este de ~300ha in regiunile Rhone si Provence. Regiunea Chateauneuf du Pappe se intine pe 3165ha, aici exista 350 de wine growers, se limiteaza la doar 27hl/ha, sunt primul AOC frantuz din 1936, udarea viei este interzisa prin lege, se folosesc doar dopuri din pluta naturala. Produsul lor vedeta, Cuvee Exceptionelle a primit 90 pct de la Mr. Parker si 95 pct de la Gilbert & Gaillard. Am intrat zilele trecute intr-un magazin de vinuri si am intrebat proprietarul ce parere are despre un Domaine du Vieux Lazaret si mi-a confirmat ca este un vin extraordinar.
    Dupa prezentarile interesante pentru mine, am fost invitati la servirea unor mancaruri fabuloase cel putin ca aspect, dar si la degustarea minunatelor Grand Cru-uri, Chateauneuf-uri, etc. Numai ca eu a trebuit sa decolez in tromba, fiind nevoit sa mai parcurg inca 200km in seara respectiva, din pacate cu mine la volan. Am avut lacrimi in ochi tot drumul.