Din liga superioara: Tignanello 2006

    Mda..ce vin! Intai ne-am uitat la el, in vitrina, cateva luni. Apoi am decis sa-l luam in trei, pentru ca in ciuda pretului foarte bun fata de piata internationala, 210 lei sticla nu-i de colo. Iar ne-am uitat la el, vreo luna, pana sa ne decidem sa-l incoltim. Nu cunosteam prea multe detalii despre Maria Sa la momentul degustarii, asa ca m-am documentat sumar acum: 92 de puncte Parker, 93 Wine Spectator, 94 Wine Enthusiast si aproape 92 de puncte media pe Cellar Tracker. Are 13,5% volume alcoolice, e facut din Sangiovese, Cabernet Sauvignon si Cabernet Franc, in proportii de 85-10-5%. A inceput sa se faca in 1970, cand Antinori a inovat baricand prima oara Sangiovese, si este scos pe piata doar in anii favorabili, adica a lipsit de vreo 7 ori de atunci incoace. Supertoscanul petrece 1 an in baric, 1 an la sticla, este clasificat ca IGT si s-a numit initial Chianti Clasico Riserva vigneto Tignanello - numele de scena venindu-i de la cel al viei din care provine. Familia Antinori cultiva vita de vie din 1385!

    Culoare rubiniu-granat, fara semne de batranete, aerisit doar o ora in decanter, dar nu cred ca era nevoie nici de atat. Sa vedem nasul: afine evident, cerneala, floral, pruna, pantofi noi de piele, intr-un cuvant fenomenal. In gura putem vorbi din nou la superlativ, palatul are un spasm de placere, taninuri doar daca le cauti, pentru ca nu tin capul de afis, intensitatea aromatica e in scadere, vinul incadrandu-se in intervalul de eleganta. Finalul are o treapta mai sus decat post-gustul, care insa e foarte lung si ramane intr-un loc diferit in gura, fata de alte vinuri. Intens, complex, amplu, extrem de placut. 93pct - unanimitate din partea tuturor, fara a ne influenta unul pe celalalt. 

    S-a dus si asta, dar nu ne pare rau deloc. Decat 10 posirci, mai bine un monstru sacru.

Ultima degustare a anului la Pogany

    Vinuri oferite in parteneriat cu EthicWine.

Brunello di Montalcino Frescobaldi Campone 2006

    Vinul de fata, apartinand vestitei case Frescobaldi, e facut din recolta 2006, considerata de specialisti una foarte buna, cu o medie de 93 de puncte. Dupa trei saptamani pe drojdii, vinul e transferat in butoaie slavone de dimensiuni mari (provenind din tarile foste yugoslave), unde petrece linistit urmatorii 4 ani. La vinuri de acest nivel culesul se face exclusiv manual, productivitatea fiind limitata la 45hl/ha. N-am reusit sa gasesc prea multe opinii in spatiul virtual, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant la descrieri si punctare. 

    Inainte de consum: s-au chinuit sa faca pe contra-eticheta o descriere destul de mare, in trei limbi, asa ca si un ochi de vultur ca mine a avut probleme in a descifra hieroglifele. Dopul pare a fi de cea mai buna calitate, este inundat  1mm pe toata circumferinta, dar la lungimea de 5 cm n-avem de ce sa ne facem probleme. L-am achizitionat din Auchan Milano contra sumei de 16 EUR. Culoarea este rosu-rubiniu intens, cu borduri in degradeuri atinse de varsta. Dupa aproape 3 ore in decanter abia incepe sa se deschida, nasul nu arata o complexitate iesita din comun, ci se limiteaza la note de fructe negre foarte fin atinse de stejar, peste care exista asezate cateva nuante sobre de vechime (cam devreme, alaturi de culoare?), asemanatoare cu pamantul arat proaspat, cu ierburi uscate, menta si ferigi foarte in spate. In gust, echilibrul e la loc de cinste, nu e nimic evident care sa sara din rand. Se simte bine tipicitatea soiului atat cat am apucat si eu sa o cunosc, aciditatea e buna, taninuri prietenoase, corp si final mediu, senzatii dulcege, iar pe langa asta cred ca e un foarte bun exemplu de "a patra dimensiune", pentru ca pe langa culoare, miros si gust, se spune ca inghitirea poate aduce senzatii in plus, iar acest vin o face din plin. Indiferent cat te-ai stobalcai si l-ai impinge pe palat spre nas, indiferent de sensul aerului intre gura si nas, nu reusesti sa prinzi notele superioare care vin odata cu inghitirea si leaga inceputul de final intr-un mod liniar. Lucrurile de felul asta raspund la intrebarea unora despre bautul unui vin doar ca fenomen social versus conditii perfecte singur. Dar asta depinde si de scopul urmarit intr-o sticla de vin, iar eu am o pozitie aparte in aceasta ecuatie. 

    Ca impresie generala mi se pare un Brunello de clasa medie, fara inflexiuni ultra-mega-stilate, insa, cand vorbim de acest DOCG, raportul pret/calitate al vinului de fata e foarte bun; daca-l compar cu unele vinuri romanesti de acelasi pret pleaca acasa cu coada intre picioare (ajunsei s-o zic si p-asta!). Are stofa de vin mare, dar ii lipseste ceva, asa ca acord 87 pct. si mai bifez o gama pe care n-o mai cumpar decat dupa recomandari serioase, de genul Robert Parker sau Dan Micuda.

Brunello di Montalcino La Pievaccia 2006

    E (aproape sigur) o marca pentru Auchan, n-am gasit niciun fel de detalii online. Am mirosit la vinul asta vreo 3 zile pana sa se deschida spre ceva. Prima oara era mut, n-avea nimic de comunicat, desi l-am turnat in decanter si repede inapoi in sticla, fiind chemat urgent la o intalnire cu altele; urmatoarea zi incepuse sa povesteasca despre niste piei in curs de tabacire, iar a treia a inceput sa gangureasca primele silabe. Repus la frigider de fiecare data, cu dop de pluta. Magiun, cirese, si o nota de carne macra. In gust pare superior, pe frecventa potrivita se prind niste unde care, puse in receptorul ideal, invaluie palatul intr-o imagine de lespezi de castel parasit de nobili, ars, de culoare gri, ramasitele luxului intrevazandu-se doar printre panzele de paianjen. 

Cu alte cuvinte, cel mai ieftin (si probabil cel mai slabut) Brunello poarta doar o amintire, ofera doar primele atribute ale unuia adevarat. Austeritatea si gustul amarui din spate sunt de baza, mai pot fi descoperite taninurile inca foarte active "sus si jos", culoarea de visina putreda, alc. 13,5%, sticla ieftina lipita in ambele parti. Nu-i gasesc vreun defect, dar nici nu mi-a provocat vreo placere deosebita, asa ca il incadrez la 83-84 de puncte. A costat 11 EUR in tara de origine.

    Ca si in cazul altor nume mari, ca Bordeaux, Porto, Chateauneuf, Tokaji, etc., regula ramane sfanta: nu luati ce-i mai ieftin, doar pentru nume, ca-s foarte slabe! E mult mai avantajos sa incercati un producator nepoleit, sau sa ascultati sfaturile vanzatorului, trecandu-le prin filtrul propriu.

Cecchi "La Mora", Morellino di Scansano 2011

    Pierdut intre miile de sticle dintr-un Auchan in Milano am remarcat ca acest sortiment era cel mai cautat dintre vinurile aflate la un pret mai mic (oferta). Tineri si varstnici, veneau direct spre partea de jos a unui raft si luau 1-2 sticle fiecare. Am fost sceptic cand am vazut pretul, dar si producatorul, care avea foarte multe vinuri expuse - deh, traind in RO ai niste sechele. Este un DOCG Morellino di Scansano, facut din Sangiovese 90% si "alte soiuri rosii". Culoarea nu tradeaza varsta, fiind un rubiniu intunecat, licoarea a petrecut o scurta perioada in tancuri de inox, neavand de-a face cu lemnul. Primul nas trezeste amintiri despre Syrah, notele fiind inchise, bituminoase, in plan secundar aparand ciuperci, argila/caramida (?!), un varf de cutit de piper si bineinteles fructe negre, mai ales dude. Corpul este atletic, fara depuneri greoaie pe solduri sau abdomen, nuantele confirmand 100% nasul si completandu-se cu senzatii fructate amarui. Un vin facut intr-un stil - si dintr-un soi - cu totul aparte fata de ce intalnim pe la noi, senzatia de placere apare de la jumatate limbii spre inapoi, poate si pentru ca are doar 2g de zahar rezidual. Nu e prietenos de la prima incercare, mai ales in post gust, unde se simte astringenta combinata cu piperul, asa ca nu i-ar strica vreo 2 ani de singuratate intr-un beci. Mi-a lasat senzatia ca ar merge foarte bine cu niste vechituri amarui din jurul Goudei. 85 de puncte la numai 3.99 EUR. Chiar daca gigantul Cecchi face 1 mil de sticle doar cu aceasta eticheta, nu pot sa nu fac, ca de obicei, o trimitere spre Romania, de unde am baut in ultimii 2 ani doar 2 vinuri care, la acelasi pret, egaleaza si calitatea: SB "V" 2010 de la Recas si CS 2008 de la Iordache. In rest, o ceata in care nu prea mai am chef sa-mi stric proiectoarele/ficatii. 

Wines of the month

    Cine a mai trecut pe la mine (https://www.facebook.com/Berbecutio) stie de provocarea pe care mi-am propus-o cu aceste vinuri, n-am sa mai insist: vechi = not good in Romania, n-a trecut niciunul de 70 de puncte, semne clare de mortaciune la toate. Sa le stea in gat, sa-si plateasca avocatii cand or da faliment cu cei aproape 80 de lei cu care m-au pacalit. Vinvico Medgidia.

    Un alt vin care nu trece pragul minim de calitate (80 pct) a trecut Dunarea pe tricicleta, venind de la Minkov Brothers si avand in compozitie Sauvignon, Semillon si Viognier. Culoarea este un galbui mai intens decat ar trebui, miros usor afumat, atac dulceag dar gust acruuuu! Aciditate slaba, amarui in gat. 77 pct si 18 lei.

    Ultimul care de data asta cu mandrie ajunge la 78 de puncte este un Burgund de langa una din componentele salbei de hidrocentrale (inutile) de pe Olt, Strejesti. Nu stiu care e marea rusine, de ce traditionalistii pedepsesc cu ignoranta acest soi, cand sunt atatea "nobile" in forma de posirci pe raft. Unora le e atata de rusine ca-l produc, ca scriu Pinot sau alte idiotenii pe eticheta. Partea interesanta e ca am dat pe el 8 lei, intr-un magazin stingher de vinuri de la marginea Targovistelui. Mai mult, cand am dat sa-l iau din raft, tanti m-a oprit si mi-a adus unul din spate, care avea in jur de 10 grade. Varianta B: te chinui - ca producator -  sa faci un vin bun si-l arunci in vreun birt de fite, unde ti-l aduce la masa la 30 de grade, mai dai si spaga pentru asta de multe ori, fara sa mai zic de pretul platit de consumator. Culoare rosu rubiniu usor translucid, nici PN nici M, miros usor condimentat, dar si de ..statut; se deschide greu, la inceput acrisor si astringent, apoi in fructe rosii si lemn. Nu are amplitudine sau complexitate, ar fi foarte baubil daca n-ar avea 14% alc (dezechilibrat), dar si asa alunecarea pe gat e rezonabila. Overall nu e foarte rau, nu are particule in suspensie, nu e otet, insa doaga aia statuta se simte mai ales in post, dispare abia a doua zi. N-a avut cine sa-l "potriveasca" pe la colturi. Incepe la 73 si termina la 76 dupa juma' de sticla. Sa vedem si maine... A doua zi, dupa 24h la frigider, ramane la fel de inchis in miros, piperul si lemnul sunt acolo, nimic care sa aminteasca de fruct in nas, atac oarecum fructat, dar mai mult lemnos, acelasi gust acrisor, astringent. Producatorul se pare ca a beneficiat de fonduri europene foarte mari, dar inca nu cunoaste toate regulile (nu ai voie sa scrii simplu Burgund, trebuie sa adaugi "mare", sa nu te certe frantujii) poate ne spune Dan mai multe de spre dansul. Inceputul e bun.

    De-aci incolo trecem granita psihologica de 80 de puncte, primul fiind, in ordine crescatoare, un Riesling de Rin de la Weingut Stadlman, Niederosterreich, Thermenregion, branduit pentru cel mai mare comerciant din Austria, Wein&Co, pe care am dat 28 de lei: miros mineral, lamai, o timida gutuie afumata; gust foarte placut, la fel de citric, lamaia vine la pachet cu cateva surori tropicale. Senzatii dulci-acrisoare-seci-amarui. Fructat, aciditate ridicata, incredibil de bun pentru 28 de lei in centrul Vienei, ca de obicei bate orice partener de intrecere romanesc. E unul din cele mai bune exemple ca pentru everyday drinking n-are sens sa cauti ore printre rafturile marilor magazine. Nu zic ca nu gasesti chiar nimic mai bun, dar sunt prea putine apropiate de RCP-ul celui de fata. 88 de puncte Falstaff si 82-83 de la mine.

    83 a primit si rose-ul 2011 din Syrah Casillero del Diablo pe care am dat 30 de lei in magazinele Cramelor Halewood: un roz greu, cu miros de fructe rosii-negre, lemn si fum. Gust corpolent spre aceleasi fructe, de data asta galbene si la fel de afumate. Aciditate slabuta, insa apreciem calitatea, luand in calcul adaosurile importatorului. Daca nici Concha y Toro n-ar sti sa-si aprecieze corect vinurile, as crede ca ai nostri sunt si ei destepti, insa Chardonnay-ul din acelasi an, la acelasi pret a primit exact acelasi numar de puncte (scriind aceste randuri am descoperit): flori, fructe tropicale, baric cam mult si prea ars. Onctuos, in niciun caz "crispy" cum spune eticheta, aciditate sub necesitati, cam acrisor. Niste iluzii de paine calda apar cand temperatura creste. Corp subtire, post absent. A avut un partener "de discutii" care din pacate i-a scos in evidenta mai mult lipsurile, insa per total nu-i rau deloc.

In sfarsit am gasit un alb de Segarcea care nu-mi scoate din gura exclamatii laudative: Chardonnay Prestige 2011, 26 de lei si aceleasi 83 de puncte: acrisor, nu foarte tipic, aciditate buna, insa dezechilibrat. Nu e nicio greseala in poza, insa despre Golemul Alb cred ca v-am mai povestit alta data (84 pct).

    Libanezul din dreapta a luat 84 de puncte, am dat vreo 50 de lei pe el in Metro: uratel primele 45', apoi se deschide in vanilie, lemn masiv (fibros), tutun, un iz de magiun care nu se evapora odata cu trecerea timpului, dar nasul 2 aduce si fructe/prospetime/condimente. Atac in stil Tempranillo baricat, cu note de cafea, taninuri amarui, astringenta foarte ridicata, cateva momente de placere in gust de-ti vine sa-i dai 90+, insa pica rapid intr-un finish sulfitat, amar, lemn putred. Te duce cu gandul la un Chateauneuf-du-Pape ieftin, oarecum neinteresant la prima vedere, insa challenging! As mai da vreodata 50 de lei pe el? Probabil ca nu, avand in vedere baricarea excesiva, senzatia gemoasa de struguri ultra-copti. Cabernet+Grenache+Carignan.

    Pentru urmatorul 84 mergem din nou in Chile, la foarte cunoscutii Misiones de Rengo, Chardonnay 2011: miros mineral, deschis, cu unduiri de briza marina si flori de cires (poate va amintiti partea cand va intra si putin polen in nas), usor ierbos, sau fan proaspat cosit daca vi se pare mai interesant, piersica alba mai zice pe eticheta..ok, dar banana, vanilia si painea prajita care sugereaza o usoara baricare nu le-am gasit. Site-ul producatorului nu zice nimic de coaja de portocala machiata cu pepene galben care pare mai aproape de adevar sau simturile mele. Gust racoritor, fresh nevoie mare, usor onctuos, citric, aciditate bunicica, echilibrat. Aromatic e cuminte, nu va ganditi la vinurile bombastice intalnite uneori in aceasta regiune a planetei. La tipicitate nu sta perfect, dar vad ca in concursurile moderne dansa reprezinta maximum 10% din nota. Fata de 2010 (85 pct acordate de subsemnatul) consider un plus eventuala baricare moderata, si doua minusuri: lipsa prospetimii explozive si tipicitatea.

    Mare surpriza mare de la Pietroasele: 84 de puncte pentru Busuioca 2008: miraculos de bine pastrat, miros specific de trandafir, cu legume si condiment in partea secundara, plin in gura, nu extrem de dulce, post mediu (daca 10 sec poate fi mediu), bine facut. Poate cel mai bun RCP de pe piata (13 lei), doar ca nu se prea gaseste. Mi-as lua vreo 10 sticle sa le ingrop, un vin deosebit! In comparatie, Basilescu 2011 aduce prospetime prin aciditatea superioara, iar finetea trandafirilor este intacta, probabil n-a avut contact cu vreo budana de 6000 de litri si 6000 de ani - e bestiala, asa ca primeste vreo 2 puncte in plus, din care se mai poate da unul inapoi din cauza lungimii post-gustului. Imi place sa cred ca am fost fericitul one-night godfather al unora dintre cele mai bune Busuioace facute vreodata.

 

    Pe caldurile astea, am baut si-un rose bun, tot la categoria 84: culoare trandafirie intens spre rubiniu, nas destul de timid, de cirese prafuite, total aparte fata de rose-urile cu care suntem obisnuiti in RO, fara nuante acrisoare sau amarui, fara a fi plat, e un model de simplitate. Date tehnice: IGT Toscana, 13,2% alc, 6,3% aciditate, 40% din vin a trecut si prin fermentatia malo-lactica; e facut din Sangiovese 90% si 10% "alte soiuri rosii", expresie care a fost inlocuita in 2011 cu Merlot. Producatorul sustine ca e facut din ce mai buni struguri care de obicei merg in Chianti Clasico, insa 60.000 de sticle ridica semne de intrebare. Necesita macar 10-15 min de aer pentru ca nasul prafos sa faca un pas inapoi. Producatorul lauda structura excelenta (true, indeed) si potentialul de invechire - recomandat pana la 3 ani, lucru iar foarte adevarat, doar n-o fi Nachbil, sa se ofileasca in 4 luni. Cam piperat la pret (si putin in gust), insa pentru o experienta aparte, o largire a viziunii despre rose-uri, merita! 52 de lei si 88 de puncte pe CellarTracker, 84-85 de la mine pentru superba cireasa dulce din compot si suspiciunea ca anul trecut putea si mai mult. Poate ca am fost cam zgarcit cu vinurile roz vara asta, insa o recalibrare (pozitiva de altfel) n-o pot face din mers, pentru ca am un minim de respect fata de un virtual CCR (Comitetul Cunoscatorilor din Romania...sa zicem). Daca as merge la 88 cu vinul de fata, atunci Segarcea sau Leat 6500 ar trebui sa fie cel putin vreo 3-4 trepte mai sus, ceea ce nu prea e normal. Astia de pe Cellar Tracker arunca asa..din pix punctele, ca nu-i costa nimic, dar eu am o responsabilitate cu blogul asta, nu ma pot face de ras in fiecare saptamana :)

    Ultimele doua vinuri sunt de Neckermann: Chapoutier Bila-Haut 2010 din Syrah, Grenache si Carignan, posesor de "92-94" puncte Parker, care are pe eticheta mici intepaturi pe care nu le-am luat in seama la prima vedere, insa m-a luminat un amic ca-s Braille, o initiativa binevenita, de ce nu si nevazatorii sa stie cate ceva despre vinul pe care-l beau, in afara de gust? Miros predominant de Syrah, carton cu smoala, cerneala, piper intens, dar si afine/mure (sau cirese negre - hint from website) ascunse in plan secundar...ceva violete cand aerarea depaseste 1,5h - ceea ce construieste bazele pentru punctele date de Parker. Culoare rubinie, intensa, tulbure si smoloasa cu reflexii tinere, atac cuminte, cu aparente senzatii apoase si dulci, insa puterea vine din urma devastator: chili domina zeama, iar gura ramane iutita ca dupa o samanta de ardei iute mestecata din greseala, s-ar putea sa-ti dea lacrimile daca esti mai sensibil...post foarte lung insa nu incantator. Corpolenta e amagitoare, plecand lingusitor ca serpuirea unui rau de vale care la primul stavilar navaleste peste papilele nepregatite. Nuantele nobile de tutun se alatura la sfarsit implinind un tot interesant. N-am mai intalnit asemenea iuteala intr-un vin, inca tanar si fructat, dar care are, probabil, o viata lunga inainte. Partea iute e atat de intensa, incat o simti pe gat si la cateva zeci bune de secunde dupa ingurgitare. Dupa sistemul meu de valori n-as putea trece de 86-87, insa cateodata trebuie sa-mi admit limitele experientei, si mai ales evaluarea potentialului de invechire (desi producatorul nu recomanda prea mult: 2-4 ani). 14% alc, taninuri rotunde, bine integrate, care chiar daca se mai lipesc de gingii sunt placute. Aciditatea si astringenta pot fi usor confundate cu ardeiul iute majoritar. Intergrarea celor trei soiuri (Syrah-ul se pare ca provine din doua surse) e de manual, oferind un asternut de catifea, insa lipsa celor de top si regiunea de provenienta cu mai putine atu-uri ca altele ii mai sting din stelutele de pe roba. Preferintele personale se indreapta mai degraba spre un vin fara necesitatea unei asocieri gastronomice specifice care sa-l ridice in slavi, in alte cuvinte spus.. sa-i acordam australianului meritele pentru Shirazul complex si copt, apreciind in egala masura lectia de spicy-citate a syrah-ului frantuz, mai expus variabilelor anuale. 8 EUR sticla, luat la recomandarea fanilor Otelul. 

    Castigator la puncte in iunie este un vin... ei bine da! Bulgaresc! Soli Invicto e numele de scena, producator Edoardo Miroglio, 2009, viile Elenovo, 14,5% alc, cupaj de Merlot cu Cabernet Sauvignon, Franc si Syrah: asfalt turnat pe caldura, fructe negre de padure (uscate zic ei), cafea, cioco neagra - uite ca si Merlot-ul isi aduce aportul - si piper sunt principalele arome distinse de nari, fara a duce lipsa de visinele acelea tipice unora dintre Fetestile Negre. Atac de smoala cu visine si piper, plin, oarecum gemos-amarui (dar nu amareala aceea de stat prea mult pe boasca, dimpotriva...una placuta), post dominat de caracateristicile aceluiasi Syrah, desi piperul si coacazele pot fi atribuite mamei Cabernetului Sauvignon, Franc-ul. Un cupaj foarte bun, tanar si la culoare si la gust, inca fructat, probabil impresionant peste cativa ani de stat in CONDITII IDEALE, cu taninuri extravagante, aduce aminte de un Cotes de Rousillon Villages (Chapoutier-ul de mai sus) prin nuantele foarte fin cerneloase din gust, venite odata cu o senzatie de subtirime. Este cea mai grea sticla de vin pe care am intalnit-o in cariera (goala are vreun kil juma', grosimea peretilor e de vreo 4 mm), opaca, umeri largi - semn de apreciere a potentialului acestui amestec prin investitia facuta. Nici cand e un pic mai cald nu da rateuri, insa e de preferat sa fie baut binisor sub 20 de grade. Daca e cald afara si exista mai multi consumatori, recomand sa se porneasca de la mai jos..14-16. Este o editie limitata de 4500 de sticle, am fost fericitul consumator al celei cu nr. 374 prin amabilitatea unuia din reprezentantii vinibuoni.ro, care mi-a oferit un pret special.  Nu e pentru fani Bordeaux (cati or exista de fapt in Ro si cati si-or permite chestia asta?), dar nici lume noua. E un vin bine facut, cele 4 soiuri participante isi fac treaba foarte bine impreuna, spre deosebire de ex. de ultimul Passarowitz de doua ori mai scump, unde trag 4 cai in 4 directii. O mai trece timpul si peste ala, si-or gasi o cale comuna. 88 de puncte acum din vina taninurilor agresive si a astringentei, insa cu potential crescendo pentru ei care-si permit nu numai sa-l ia acum, ci si sa-l depoziteze corect ceva timp. De ma intrebati intr-un blind, e printre cele mai bune Syrah-uri incercate!

    Uitasem de o miniverticala de Cabernet Domeniul Coroanei Segarcea Prestige, desfasurata cu prilejul finalei castigate de spanioli, dar e de inteles de ce n-am pastrat-o in memorie: 2007 a fost corked; nu ca la o precedenta degustare m-ar fi impresionat (79), dar mai bine asteptam in cateva luni aparitia noilor cupaje premiate peste tot. Cel din 2008 a inceput senzational: nefiind blind si mirosul pare albastrui, cu coacaze, piper si cafea, agresiv la inceput, cu un iz carnos-cernelos care reduce oarecum tipicitatea, chiar daca amalgamul e incantator. Gust la fel de bun, insa caderea evidenta in corp si postul inexistent nu ma conving sa merg peste 82 de puncte. E de incercat la 35 de lei, pentru prima parte.

Cam pe astea le-am baut pe ascuns luna trecuta. Cam multe deodata, o sa incerc sa le pun mai des.

Incantat de Incantation: degustare oferita de Boutique du Vin

    Ieri au fost 4-5 evenimente legate de vin in Bucuresti, asa ca a fost destul de greu de ales unde sa ma prezint. Masterclass-ul Shiraz vinul.ro - capul de afis - mi s-a parut cam piperat la pret (140 de lei), dar si mai mult a contat ca am incercat deja toate vinurile din program, Oprisor nu prea ma intereseaza, iar prezentarea de Tenuta Ulisse am trecut-o la spate din cauza conditiilor nu foarte bune intalnite la 1000 de chipuri ultima oara. 

    Imi doream de mai multa vreme sa ajung la una dintre prezentarile lui Rares Marinescu, mai mult de curiozitate, dar cum toata lumea programeaza evenimentele de gen doar marti, miercuri sau joi, de fiecare data s-a ivit altceva. Parca gurile, urechile sau pixurile noastre ar fi in concediu de vineri pana luni. Spun de la bun inceput ca am gresit nealegand sa merg aici, pentru ca degustarea a fost mult peste asteptari. Evenimentul a avut loc intr-o sala de degustare a restaurantului Historia de Cuba (cladire cu o arhitectura impresionanta), taxa de participare 40 de lei, au fost in jur de 15 persoane, s-au degustat sapte vinuri, dintre care unul a fost model de.. cum sa nu fie un vin: Oenoterra Feteasca Neagra Brutus. Nimeni nu fumeaza pana la ultimul vin.

    Stiam ca organizatorul avea o legatura cu Crama Urlati si ca manageriaza magazinul Boutique du Vin de la Hala Traian, de unde am si luat de cateva ori vinuri bune la un pret decent. Am descoperit ca legatura cu Urlati-ul (fost director general) mai exista prin prisma prezentei catorva vinuri de aici pe rafturile magazinului, alaturi insa de multi producatori romani: Recas, Basilescu, Vinarte, Lacerta, SERVE, si inca altii. Niciun producator nu are seria intreaga, nimeni nu aduce ce vin doreste in spatele unei eventuale locomotive comerciale, toate sunt filtrate in primul rand d.p.d.v. al calitatii, dar si al pretului. Cu toate ca nu mi-e foarte la indemana, fiind in cealalta parte a orasului, am venit si voi reveni cu placere aici, e un wine-point de baza in capitala. Prezentarea vinurilor a fost (fara sa-mi fie teama de gurile rele) cea mai buna si completa la care am asistat vreodata. Nu au existat intrebari fara raspuns nici  venite din partea celor mai la inceput in vin, nici din partea "batranilor lupi", n-au existat fastaceli de fata mare sau ascunzisuri dupa cires cand vine vorba "de altii". S-a vorbit sincer, deschis, profesionist despre soiuri, producatori, preturi, suprafete, proiecte si investitii, istorie si etichete. Cantitatea de informatie  oferita in doua ore echivaleaza cu aproape toate prezentarile la care am luat parte in 2011, la un loc. Modul in care s-a ales promovarea vinurilor din portofoliu reprezinta cu adevarat un exemplu (sa nu zic palma peste bot) pentru plenitudinea de bisnitareala care se practica mai ales online. Amintiti-va ca asa cum nici Emag sau Flamingo n-au produs procesorul la care visati, tot asa niciunul dintre comercianti nu are legatura cu  vinul pe care-l vinde. In 90% din cazuri veti intalni un vanzator needucat sau un formular de comanda, servicii conexe - ioc. Ceea ce am vazut azi nu e nici pe departe o inovatie absoluta, afara se practica pe scara larga, dar ramane un exemplu major pentru ceilalti. Sa nu-mi spuneti de aia de la Cocor cu 500 de EUR intrarea ca nu ma intereseaza.

    As vrea sa spun cateva vorbe despre pretul degustarii si comparatia cu altele, dar mai bine va descriu ce a fost oferit aici: 7 vinuri, insotite fiecare de un finger-food (shrimps, prosciuto, pate, somon, smochina cu branza, Camembert cu verdeata, etc) cu care sa se imbine perfect, reducere cam de 30% la majoritatea sticlelor prezentate in cazul in care exista amatori. Si au fost destui. Insist: una e sa ti se prezinte undeva o cinzeaca dintr-un vin bun, pentru ca apoi sa te lovesti de vreun magazin din centru care te obliga la un credit ca sa poti avea licoarea, alta e sa iei la fata locului Incantation cu 50 in loc de 80 de lei - oferta valabila 24h. Cine doreste sa participe in viitor gaseste sau primeste informatii dupa un "like" AICI.

    Am terminat cu laudele sa trecem la vinuri. Punctele sunt "de degustare", nu bag mana in foc pentru ele.

   - Riesling Italian Dealu Mare Urlati 2011: miros foarte placut, citric si floral, atac usor dulceag cocotat pe o aciditate foarte buna, o usoara impresie metalica la un moment dat, dar poate a fost de la pahar. O surpriza placuta in jur de 82-83 de puncte, e clar unde se gaseste la vreo 25 de lei. Mi-am luat si la pachet o sticla (la oferta :P), mi se pare foarte reusit. Mare atentie la an daca va ciocniti cu dansul prin vreun Kaufland, ca inca se gaseste 2006 la vanzare. Apropos de Riesling Italian, zilele trecute rasfoiam pliantul de prezentare a vinurilor croate sterpelit de la ProWein, unde se spune negru pe alb ca acest soi (Graševina la ei) este originar din...Romania. 

   - Roze din Merlot, acelasi producator, acelasi DOC-CMD, de data aceasta demisec (7-8g de zahar rezidual) cu 12,5% alcool. O alegere diferita fata de mase: presupunand ca nu se fac interventii mai putin ortodoxe asupra vinului, la cat de bun a fost 2011 ai doua variante: mergi pe un demi un pic mai corpolent si cu alcool normal, sau te duci la 15% sau mai sus cu taria. Care varianta e mai buna? Nu stiu, nu sunt mare fan al niciunuia dintre rezultate. Vara la terasa vreau roze sec de 12%, si nu ma supar daca-i sub acest prag. Miros nu foarte intens in zona zmeura-capsune, atac dulce dar placut, aciditate bunicica, post interesant, pare un vin echilibrat. Spre 80 de puncte.

   - direct de la Masi vine Serego Alighieri 2005, descendentul direct al lui Dante, un cupaj de Sangiovese, Corvina si Molinara: la examinarea preliminara pare un vin gros, dens, miros gemos, spre sambure de visina, cacao si fructe negre de padure, insa atacul este relativ light, cam la jumatatea drumului intre un Pinot Noir si FN Paganus, are aciditate, tanini ok. 84-85 pct.

   - Momo 2008, D.O. Ribera del Duero: cupaj de Tempranillo (85%) cu Cabernet(12) si Merlot (3%): miros complex, amestec fin de multe fructe negre si piele, parca si un iz timid de tutun. In gust apare o nota timida de ciocolata neagra, aciditate buna. L-am aruncat direct peste Camembert-ul nemestecat si pot spune fara remuscari ca l-am simtit de vreo 94 de puncte. Singur pe lume l-as pune la 88.

   - noul Cabernet Lacerta 2010: foarte tipic si placut, dar si foarte tanar. Peste vreo 2-3 ani s-ar putea sa-i dam de la 88 in sus.

   - Incantation 2009, Dealu Mare Urlati: miros de vin mare: cioco, spicy, violete, etc. Avand in vedere educatia (proasta), te astepti la ceva greu, masiv, dens, din care poti bea maxim 2 paharele o data, dar corpul este ponderat; nu light, nu obez; atletic si placut. 86 pct din doua guri, dar poate va spun mai multe cand le consum pe cele 3 luate la pachet. Feteasca neagra/Cabernet/Merlot - 40/30/30.

    V-am zis ca a fost cea mai cool prezentare de vin la care am participat?

Cabernet, Tannat, Sangiovese, Barbera, Rivaner, Porto...

    Lei:            50                                   37                                  22                                      37

     Cateva vorbe: Felipe Edwards te imbie cu un miros superbisim, nu foarte tipic, mai spre zona Syrah-Malbec, dar e varza la gust: lipsa de corpolenta, dulceag, compot in toata regula, cred ca am fost destul de darnic cu nota. Santa Rita l-am remarcat in toamna la GoodWine, unde Chile a avut un stand cu cativa reprezentanti de la ambasada, care nu stiau mare lucru despre vinuri. L-am gasit intr-un magazin belgian acum cateva saptamani si mi-a reconfirmat ca e de clasa. Rincon bunicel, Stirbey fin si elegant cum il stiti, baricul pare un pic in fata la inceput, dar vinurile acestui producator trebuie aerate bine inainte. Nu a fost blind.

    Daca tot n-am avut ocazia sa-mi notez prea multe despre cele de mai sus, va plictisesc cu cateva straine exotice ca soiuri si tari de provenienta, baute in ultima luna, chiar daca stiu ca e destul de putin probabil sa ne (mai) intalnim cu ele.

    Rivaner Caves de Wellenstein, Luxembourg, Domaines Moselle 2010, 13 lei. Rivaner, aka Muller-Turgau. Miros floral si citric, ne-agresiv, moderat, placut. Gust in primul rand cam dulce, apoi in acelasi ton ca mirosul, in zona portocale-lamaie-banana, aciditate foarte buna, cu un finish interesant. E un every-day drink, recomandarea de pe eticheta suna asa: "le compagnon ideal de vos repas quotidiens". Curat, simplu si corect. Daca-s doar 50 km pana la Trier unde nemtii fac niste Rieslinguri exceptionale, de ce n-ar fi vita de vie si aici? 79 pct.

    Roze din Sangiovese si Barbera, Casa Valduga 2011, Brazilia, 44 de lei. Nu prea am obiceiul sa dau atatia bani pe un rose, dar m-a incitat partea exotica: Brazilia si soiurile folosite si cred ca am nimerit unul dintre cele mai bune rosalinde baute vreodata. 13% alc. Culoare rosu rubiniu foarte deschis, cu reflexii trandafirii, miros serios, plin si complex: floral, fructe rosii (capsuni, cirese), o crema de iaurt/frisca. Atac bun, fructat, aciditate bine integrata, la nivelul optim de a sustine buchetul, fara a iesi in evidenta. Are si corp, zvelt si gustos, post-ul este mai lung decat ma asteptam, insa cam amarui-ierbos. Un vin excelent, printre cele mai bune rose-uri incercate. Producatorul are pe site peste 200 de premii si medalii, cu toate astea, vinul de fata nu apare. Cum se incalzeste putin in pahar devine aspru si amarui, dizgratios. Cam varza a doua zi. 84-85 de puncte, poate si mai bine; am pierdut poza.

    Tannat 2011, El Esteco, Michel Torino, 22 de lei. Colorat intens in stil zaibar, borduri violacee intense. Miros fin de cacao si vanilie, in plan secundar aparand fructele negre si notele spicy. Atacul e placut, dupa ce mirosul iti lasa impresia ca vor urma niste note dulcege, acestea lipsesc cu desavarsire, vinul fiind extractiv la nivel maxim, foarte sec si taninos. Soiul este cunoscut ca fiind unul cu cele mai concentrate taninuri, de aceea in general e folosit mai mult in cupaje. Datorita acestor caracteristici, vinificatorii au incercat metode diverse de a-l imblanzi, cercetarile ducand la inceputul anilor '90 la descoperirea procesului de micro-oxigenare. Se foloseste in Franta si la producerea Armagnac-ului. Taninurile par coapte, rotunde, aciditatea nu iese in evidenta, dar in ciuda pretului de 22 de lei, cred ca i-ar sta un pic mai bine peste vreo 2 ani. Nici acum nu e rau, doar ca e cam colturos. Nu vreti sa stiti la ce nivel de intuneric poate ajunge limba omului dupa doar cateva sorbituri din acest monstru, sau ce unelte trebuie folosite la spalarea paharului. Pe putin 84 de puncte si o curiozitate: am uitat aproape jumatate de sticla deschisa pe balcon, iar dupa 24h cand am regasit-o vinul era copt. Mai petrecuse si in frigider vreo doua nopti, astupat, dar nu cred ca e relevant. In schimb, cu cateva zile inainte am procedat, tot intamplator, aproape la fel cu un Novac 2008, care insa s-a prezentat admirabil a doua seara. Care o fi explicatia? 

    Niepoort Tawny 10 years old, 375 ml, 20% alc: nu am reusit sa elucidez din ce soiuri provine, insa stiu ca a fost invechit la producator 10 ani, pe sticla apare data imbutelierii: 2011. 95 pct Wine Spectator, 90 Parker, un vin spectaculos, complex, din care insa am incercat doar cateva sorbituri. Am dat pe el 78 de lei (half-bottle!), cu prilejul unei mega-super-reduceri in Viena. 

    

    Roussanne+Viognier+Grenache Blanc, Chateau Ermitage 2010, AOC Costieres de Nimes, 28 de lei si 84 de puncte: un vin viguros, corpolent pe cat poate fi un alb, plin si gustos.

    

    Am mai facut cunostinta cu doi sarbi, Tamaioasa alba si cel din stanga, insa n-as trece de 70 de puncte cu niciunul dintre ele.

    Ultimul, desfacut aseara, e un Tempranillo Gran Reserva, D.O. La Mancha 2004, parca in Kaufland l-am mai vazut; nu stiu cat costa, dar a stat ceva timp pe-acolo pe rafturi, pare cam copt. Totusi placut la o discutie prelungita in noapte cu baricul sau dulceag, ciocolatiu si vanilat, insa stiintific nu l-as duce mai sus de 83-84. 

    Concluzia ramane aceeasi: raport calitate/pret superior pe oriunde am poposi in lume (spre vest), importurile o sa se pravaleasca peste noi, deja au aparut primele miscari, timide dar profesioniste. Dupa cum se vede treaba nu e deloc greu sa gasim un 84 la 5-6 EUR, in orase ca Bruxelles, Viena, Rotterdam, unde chiriile, salariile si implicit adaosurile sunt mult mai mari. Nu zic ca la noi nu gasesti cateva piese, dar parca sunt din ce in ce mai multe cele de 40-50 de lei si 80-81 pct.

News

    Sa va spui ce mai vazui in targ: 

- Feteasca Neagra Paganus 2007 incepu sa se dea 2+1, la pret de strigare de 39 lei/bucata, adicatelea la sfarsit dadui 78 pe trei; daca esti barbierit dis-de-dimineata si primenit corespunzator, s-ar putea sa-l convingi pe negutator sa-ti dea un Cabernet Sauvignon in loc de ultima Feteasca. De gasit in magazinele Cramelor Urlati, Boutique du Vin de la Hala Traian, etc.

- promotie Aliseo Crystal in statiile OMV pana pe 19 februarie. La cumparaturi de 300 de lei,  primesti un set de doua pahare la alegere: vin alb(30), vin rosu(30 lei si 74 cl!), sampanie(25), apa(25) sau un decantor(50). Se pare ca produsele sunt din cristal. In paranteza am trecut pretul pe care trebuie sa-l mai platesti pentru aceste produse, ca doar n-or veni degeaba! In plus, ai reducere 30% la LacertA Muscat Ottonel 2010 si Cuvee IX 2009 - pret final, cu reducere: 36, respectiv 65 lei. [V-am zis eu despre Muscat ca-i un best of mai-napoi vara asta, n-ati vrut sa ma credeti. Tocmai lua azi Medalie de Aur la Premiile de excelenta Vinul.ro.] Daca ai un noroc chior, e in joc si-o excursie in Toscana, in valoare de 4000 de Euro. Daca vrea cineva puncte, sa faca aici o cerere, poate cedez cateva seturi, desi in perioada asta "muncesc" din greu la adunatul punctelor Agip; eu as lua vreo 2-3 seturi din motive de ambalare/transport usor. Plec la Revelion undeva? Iau si instrumentele cu mine, sa nu fiu nevoit sa beau vreun Lafite din causul palmelor ;)

    In alta ordine de idei, cam astea fusera victimele din ultima perioada:

- Feteasca Regala Isarescu 2010: extrem de acru, crocant, verde: 74 pct; s-ar putea sa dea mai bine la vara;

- Merlot Segarcea Elite 2008: miros de scortisoara, cacao, ceva iod, gust fara mari pretentii, dar bun; post-gust frumos si lung de cafea/ciocolata neagra - 81 pct;

- Merlot Stirbey 2007: Miros super-spicy si de baric (romanesc), gust pamanto-cernelos, cu atingeri de cirese si visine. Cam crud. 80 pct;

- Chateau de l'Hospital, Graves, 2005: un vin bun, 80 pct, dar nu chiar pe inima mea;

- Fumaio, Banfi, 2009 - cupaj de Sauvignon Blanc si Chardonnay: miros bunicel, aciditate cam jos care duce la o onctuozitate nu prea placuta, usor sarat, amar placut pe finish. 81 pct;

- Rosso di Montalcino, Domus Vitae 2009, facut 100% din Sangiovese: mi-a ramas in minte mirosul apetisant si cele 83 pct;

- Chateau de Sales, Pomerol, 2007: caracterizat de un miros interesant, complex, corp grasut, insa foarte bine cioplit la colturi. Un cupaj bun. 84 pct;

- Medoc 2007 Reserve Prestige (doar atat zice pe sticla): 80 pct;

- Budureasca Fume 2010, sec, varianta Metro: 79 pct; (cel din 2009 a fost marcat cu 85);

- Budureasca Fume 2009, demisec: 80 pct;

- SERVE, Cuvee Charlotte 2001-2008, toate spre 90 pct, dar despre aceste minunatii mai pe larg in episodul viitor.