Amputatul GW

    Pana in ultimele momente inainte de incepere, contul de Facebook oficial al targului ne-a incantat in cel mai profesionist mod cu putinta cu fotografii ale unor caini, peisaje sau membri ai familiei. Probabil ca nu este singurul motiv din cauza caruia mai bine de jumatate din cei pe care imi doream sa-i vad au preferat sa nu ia parte: Davino, Recas, Segarcea, Rotenberg, Lacerta, Domeniile Dealu Mare Urlati, Murfatlar cu mare si cu mic, Oenoterra, Domeniile Boieru, Petrovaselo, Nachbil, Isarescu, Garboiu, Corocova, Casa Olteanu, Visinescu, Intervitt, si de ce nu Logos, DFR, Villa Vinea, Negrini, Purcari-Ceptura, Crama Francu, Clos de Colombes, Vanju Mare, Terra Natura, Husi, Telna, Apcovin, Nicoresti, samd. Si voua vi se pare mai lunga lista asta decat cea cu participantii?

    

    Varfurile.

- cel mai bun new-entry: www.VinuriBerneRomania.ro cu importuri de la un singur (mare) producator francez. Am vazut aici un alb 2010 (cel mai tare din targ!) si cateva rose-uri de exceptie - e singurul subiect despre care voi face un post separat.

- cel mai bun spumant romanesc, deja cunoscutul Brut, Casa Panciu.

- cel mai bun spumant strain: sampania Devaux, adusa de Alma Tim, cu un plus pentru Brut.(92-93pct)

- cel mai bun dulce romanesc... ei bine noua Busuioaca Basilescu a fost intrecuta la mustata de Tamaioasa Suav 2009, Senator (89pct)

- cel mai bun rosu din targ fu doua Cabernete: Soare 2009 si Marques de Casa Concha 2011, care detine 93pct WS. In jur de 91 de la mine pentru ambele. Deocamdata, pentru ca le-am cumparat si le-am bagat la beci.

- alte bune, dintre noutati:

• Chardonnay 2013 Crama Darie - new-entry pe piata, direct 40 de lei sticla (!?). Am realizat ce pasare rara e un CH fara lemne.
• Busuioaca (si mai) dulce Basilescu 2012
• Zghihara de Averesti 2013
• Cab Gran Coronas 2010
• Rhein Rose..ca de obicei, bun la targ, slab la raft
• Barville alb 2013, Cotes du Rhone
• Mysterium FR+MO+SB 2013
• Merlot 2009 Chateau Vartely
• Viile Metamorfosis SB 2013
• Alira Cuvee
• Budureasca Noble 5
• Hetei asamblaj rosu 2011

    Pentru mine orice targ de vinuri e un prilej placut de (re)intalnire cu vinurile din piata, insa dupa disparitia (temporara?) a Vintest-ului si Provino-ului nici aici nu vad un viitor stralucit. Inchei cu declaratia (sub protectia anonimatului) a unuia dintre cei mai bine plasati participanti: pana la precedenta editie reuseam o cifra de vanzari egala cu cea platita organizatorilor, insa acum, dintr-o data, a scazut la o treime. Vom cantari serios urmatoarea invitatie.

    Fac parte dintr-un grup largit care va veni la acest targ si la oricare altele, oricati mici s-ar perpeli langa standuri, oricati metri de zapada ar fi afara, dar cred ca fiecare participant (satul pe undeva de acest grup) isi face evaluari din ce in ce mai serioase ale outcome-ului dintr-un asemenea eveniment. Daca totul inseamna alinierea unor standuri unul langa celalalt, fara niste (alti) oameni care sa dezbata, sa predea teme legate de vinuri, fara o diversificare a activitatilor, primavara urmatoare tot noi intre noi ne vedem. Cati om mai fi.

Importurile lui Denis Thomas

    La ora la care incercam sa dau o forma randurilor de mai jos nu aflasem stirea cum ca Domeniile Franco-Romane s-ar putea sa fie deja istorie. Raman cu parerea de rau ca nu i-am cunoscut mai indeaproape, dar din cate mai aud in targ partea de promovare nu numai ca n-au luat-o in seama, ci au respins-o categoric cand li s-a propus. Castigatorii de pe piata romaneasca (de orice) sunt in general cei mai buni vanzatori de baliverne, putini reusesc doar prin calitate, pentru ca omul nu cumpara produsul in sine, ci o imagine care i-a fost desenata in creierasul avid de povesti. Iar asta functioneaza inclusiv atunci cand torni Dornfelder in Oltenia profunda. Nu sustin ca aici s-ar fi facut niste capodopere, niste vinuri inegalabile, insa cu siguranta sunt peste medie.
    Enologul francez, mare fan viticultura biolunara, nu numai ca superviza tot ce misca in crama de la Sahateni, dar avea relatii bune acasa cu altii care impartaseau aceleasi valori, de la care a si importat cateva vinuri. Mi-au placut, asa ca am considerat ca merita un articol separat, nu numai ceva succint pe Evaluari Vinuri.

    Se vede din prima mentiunea "vii din 1935", care inseamna mult intr-o lume a globalizarii si chimicalelor, mai ales cand mai jos apare completarea "J.M. Dupre - artisan vigneron". Apelatiunea Morgon impune existenta a cel putin 85% Gamay Noir a jus blanc. Din gama destul de generoasa cantitativ si prietenoasa la pret a importurilor facute de Domeniile Franco Romane, se pare ca acesta ar fi vinul preferat al oenologului Denis Thomas. Nu sunt un mare fan Beaujolais-uri, mi se pare ca au ceva greoi, uneori chiar gretos - alea proaste, dar cele mai spalate, din vii octogenare, nu canta rau: culoare rosie rubinie stinsa dar translucida intr-o oarecare masura, nasul duce spre un Tempranillo baricat, cu alintarome: parfum de visina, vanilie si compot de prune. In gust e un vin light, aluneca armonios cu toata aciditatea vesela, pastrand prospetimea fructului dat in parg. E un vin gustos, interesant, acest gen fiind unul apreciat in lumea mare. Are echilibru, are adancime aromatica, are final, ba chiar post mediu. 12,5% alcool. 86-87 puncte. 

    Iar avem vii vechi, de data asta de doar... 74 de ani, care, cand sunt bine ingrijite dau o incomparabila calitate vinului. Problema lor ramane productivitatea, de unde dilema de a completa locurile in care plantele au disparut cu altele noi sau nu, raportul suprafata/bani, samd. 12% alcool, nefiltrat, pret decent la DFR daca m-am induplecat sa-l achizitionez (vreo 35 de lei?). Cred ca as vrea sa-l intalnesc pe Denis Thomas anul asta, din ambele perspective, odata cele ale vinului romanesc facut aici, dar si ale chestiilor frantuzesti care-i plac, pentru ca-mi plac ambele. Nas de carnaval, cu halvite din fructe de padure, dropsuri, caramel si capsuni, izvorate dintr-un lichid nitel colorat, asemenea corpului fara pectorali, fara o lungime notabila sau persistenta in partea after-party, insa cu o intensitate si savoare bine punctata in timpul de lucru. Are naivitate rurala dar si o alunecosenie de-ar fi nevoie de o pancarta galbena de avertizare, ca alea pentru podele ude: atentie la supapa, poate ramane deschisa! N-am baut Beaujolais mai bun. 86 de puncte. 

    Vin eco, agricultura bio-dinamica, care face pasi spre certificarea Demeter, producator (si de) Chateauneuf du Pape, informatii minimale pe site, cum am mai vazut in destule locuri frantuzesti. Uitati-va totusi cum arata solul!! (Cu siguranta aici nu va creste rapita sau porumb cum vad mai nou in Dealu Mare printre vii). Nasul e foarte interesant, chiar de la deschiderea sticlei, aducand doua straturi antagonice la prima vedere: ciocolata si piper. De fapt, se pot combina ideal, ajutate sa se sarute de un praf de ghimbir, cum am vazut la Luado Chocolate, in Brasov. Avem fruct, avem calcar, o tableta de glucoza, dar si niste rivanol. Creste calitativ, odata gustat, si incep sa-i inteleg preferintele lui Denis Thomas, spre vinuri aparent simple, fara muschi, dar cu personalitate si complexitate. Nuantele minerale sunt multiple, are si-un tanin moale, ciresar, care domoleaste suculenta; finalizeaza in alte multe tonuri, pe o frecventa care se stinge greu. Pe de-o parte ma bucur ca nu e asa populara crama (DFR), in preumblarile mele singuratice mai opresc si mai cumpar diferite sticle la preturi fara legatura cu valvataia comerciala a capitalei, nu-i calcata de tot felul de gunoaie alcoolice, purtate de saraca Dunare pana spre varsare, care considera ca un Soare 04 sau 05 trebuie sa fie mult mai ieftin decat ultimul model, "pentru ca s-au invechit".  Mda, noul suflu ADAR, se nasc alte generatii specialisti. Pe de alta parte cred ca DFR merita mai mult, pentru calitatea pe care o au, dar n-as vrea ca aceste doua realitati sa se atinga vreodata. Si ma bucur iar ca nu (stiu?) accepta sa mearga pe un drum atat de batatorit al promovarii de maidan, in care trebuie sa bagi un degetut o data si esti contaminat. 85 de puncte, vreo 40 de lei. La GoodWine nu-i veti gasi, cateodata vin la Vintest, cand si daca s-o mai organiza si asta, dar vinurile de import nu prea sunt oferite spre degustare. 

Cramele Rotenberg - noi aparitii

    Fata de cativa diletanti din industria de profil, care s-au dat de ceasul mortii si au retezat orice legatura cand am indraznit sa spun ca un anumit vin de-al lor are anumite neajunsuri fata de anul precedent, sau fata de concurenta, de piata sau de bun simt, Rotenberg, cu tot ce inseamna sticlele si staff-ul din jur, s-a diferentiat. Oricat de mult ne-am ciondanit pe bloguri si Facebook, am primit invitatii de a (re)vedea crama, am primit vinuri vechi pe care nu le mai gaseam in magazine cand a fost vorba de vreun line-up unic in Romania. Nu-mi propun azi sa descopar/explic de unde si cum vine diferenta de educatie si implicit de atitudine. Hai sa vedem ce-i nou sub soarele de la Ceptura:

    Incep cu rose-ul 2013, pentru ca arata ceva nou in abordare fata de anii trecuti, cu rezultate pozitive: nivelul alcoolic este moderat, iar culoarea roz-portocaliu pal, in pas cu Provence si cu moda vremurilor in micul Paris. Nasul inclina spre cirese, avand un puternic contrast mineral, aproape iute si un subton floral. Gustativ cireasa urca destul de sus, e fidel naturala, are prospetime, are partea de suficienta hidro pentru la vara, are echilibru pentru pretentiosi, are savoare. L-am vazut prima oara acum o luna, la marele meci Romania-Franta la roze-uri, in care si-a invins oponentul, va urma adevarata emancipare in Centura Roz, editia a II-a, care urmeaza in scurt timp. Merg pe 84-85 de puncte, inca mai e loc de cizelare la sticla pana trece vremea rece de afara. Pretul mare (50 lei) indica un numar redus de sticle.

 
    Menestrel 2009: rubiniu-sangeriu colorat, DOC-CMD Dealu Marea Ceptura, 13,4% alcool. Paleta aromatica cu cateva repere identice cu Notorius, deosebindu-se prin iz-ul lemnos-vegetal care iese mai mult in fata (buna plierea pe retail), visina este inlocuita de o pruna carnoasa, apar diferite condimente de intensitate considerabila, dar apare si corcodusa aceea specifica cramei. Are un gust echilibrat, lasa impresia corecta de vin artizanal, chiar daca vanilat retronazal. Dezvolta arome de diferite fructe rosii salbatice si cacao, asezate pe o structura taninoasa usor amaruie, de astringenta medie. Presteaza frumos la capitolul amplitudine si postgust. Fata de 2007 pe care-l tin minte mai bine avem o imbunatatire la partea de aciditate - s-a integrat in peisaj - si-a mai cizelat niste unghiuri cam abrupte. Sa zicem un 83 dupa 3 zile de "judecata". In jur de 35 de lei in cam toate hypermarket-urile.

    Despre Notorius 2009 n-au mai ramas prea multe de spus, fiind un Menestrel mai frumos pieptanat, ca de Paste, cu deja legendara visina in plan apropiat, care doar incepe insa desfasurarea unui evantai din care mai fac parte prune parguite, corcoduse rosii, ciocolata, tulpini de telina, espresso virgin, fara zahar sau frisca. Atac dulceag, vanilat, astringenta barbateasca, structura cu tanin copt, savuros. Final mediu-scurt. 84 pct. Se impune o corelare a denumirilor, vezi eticheta Menestrel: Crama sau Cramele? Dealu sau Marea?

    Pentru sanatatea dumneavoastra si bunastarea buzunarului, consumati zilnic cateva portii de Evaluari Vinuri.

Busuioaca de la cotitura

    Ce coincidenta! Atat la Pietroasele cat si acoalea la Zoresti s-a facut Busuioaca dulce, cu fix 11,5% alcool. Doar ca Boier Bibicu nu prea are miros la 8 grade, in afara de ceva zeama de varza. Daca va citesc asocierea culinara din spate va bufneste rasul - vanat, salate, gaini, etc. Ok, fiind un baiat de bon ton, le pot pune pe seama nepriceperii unor incepatori, mai ales ca vinul livreaza rezonabil la capitolul gustativ, avand amplitudinea si persistenta pe care n-am gasit-o la SCDVV Pietroasa.
[In magazinul cramei din Buzau am mai gasit SB Vinul Cavalerului 2010 la 5 lei sticla, dar si CS Prahova Valley 2007 foarte ieftin, pe care, dupa ce l-am testat, l-am luat pe tot. Acolo, la iesire, langa Rompetrol, Nicule :)]
    Dupa ce trage aer in piept 10-15 minute se regleaza si mirosul spre trandafiri roz de dulceata, nu fructe de padure, ca pe eticheta! Culmea, ati mai si desenat trandafirul in fata, dar ati uitat pana in spate. 81 de puncte.
    Iar tu, draga Jancis, sa stii ca asta e unul dintre soiurile alea pe care le numesti obscure, care dau natural vin roze, insa e doar vina noastra, ca natie, ca nu suntem in stare sa facem macar vreo 10 mil EUR pe an din ele aratandu-le afara. Cred ca ar bea conationalele tale pana dimineata la pub, la lungimea nesfarsita pe care o are post-gustul. Daca n-ar fi (fost la Belgrad) nu s-ar povesti.
    Vi se pare ca 11,5 lei ar fi un pret mic? Nu e chiar asa cand n-ai decat cheltuieli de productie si un magazinas propriu la marginea orasului: 15 centi sticla, de provenienta moldoveneasca, 3 lei litrul de vin, iar restul nu prea conteaza. Adaos? Probabil 70-80%, relativ mic in suma bruta, trebuie sa vinzi mult. Nenicule, sunt altii care arunca peste gard strugurii, doar sa aiba vin putin si sa-l "pozitioneze" high, la vreo 3-4 puncte si 60 de lei distanta, deh, e o mare rusine sa scazi pretul.
    E fun sa vezi cele doua extreme, din pacate putini le constientizeaza si chiar printre acestia sunt cativa care nu se pot abtine sa nu cumpere, atat de tare li s-a infipt bullshitul in creieri. 

    Rusinica la Pietroasele, cand pierzi la unul care...vezi primul link din text: miros clasic, dulceata de trandafir, elegant imbinat cu subnote ierboase; aciditatea e buna, dar totul se rupe de la jumatate, aromele neavand persistenta la intensitatea promisa de atac. Final scurt, cadere la jumatatea "gurii", simtiri nisipoase, post aromat, normal. 79 pct. Daca ajunserati sa va bata si Zorestiul, e groasa treaba, nu mai aveti scapare.
    Hai sa desenez si aici o extrema: in Sauternes, dupa marele Yquem, primul "First Growth" in clasificarea de la 1855 este Chateau La Tour Blanche, detinut, ca si SCDVV Pietroasele, de stat. Doar ca alt stat, cum am avea mare nevoie noi acum.

Segarcea, albele Prestige 2013 - prima infatisare

    In sfarsit am primit o explicatie credibila, "pe surse", despre inexistenta oricarui alb 2012 de la acest producator: au inghetat viile. Ok, se mai intampla, dar de ce atata secretomanie? Inteleg apropierea de sarbi, care, cand am ajuns la Belgrad saptamana trecuta m-au intrebat la hotel prin ce punct al frontierei am intrat, la ce ora, cat stau si ce fac aici - dar.. in sfarsit, nu inteleg multe lucruri care se intampla aici si-mi pare rau de vinuri. Poate sangele asta uman proaspat achizitionat sa faca un pic de ordine atat in comunicare cat mai ales in politica de preturi. Exista un singur lucru care trebuie inteles acolo sus, termenul " a delega". Dar daca scumpiti albele Prestige va blestem pe toti trei! RR, CA si RM!

    Vinurile. Am comandat un set de albe Prestige, insetat fiind dupa perioada in care superbele SB si CH au disparut, dar si incitat de cateva review-uri (din partea amatorilor) negative, facute in cosmosul numit Facebook. Le-am terminat scurt, intr-o companie de fiecare data placuta, urmarind meciurile de fotbal din fazele finale ale cupelor europene la fotbal:

    1. Feteasca Alba: nasul inca poarta amprenta tineretii, cu drojdii in fata, insa gustul anunta un viitor cu totul deosebit, garantat de caracterul floral - translatat superb pe palat, silky, uleios, stralucitor in pahar, aciditate, impresia de struguri albi copti. 86 acum, cu plus in viitor. Papilele mele zic ca intre asta si Liliacul inflorit intr-un grepfruit-tree sunt vreo 10 ani.. lumina. 

    2. Sauvignon Blanc: tipicitate de manual, miros in care se regasesc atat pi-ul de chat, cat si citrice - gref, lamaie - ardei gras, mineralitate din plin, natura verde. Se este si sambure de zarzare/migdala. Gust in care nu mai recunosc strugurele alb din 2011 [apare la paharul 2], structura nu mai e sesizabila, insa fiind atat de tanar trebuie sa asteptam sa se aseze cum trebuie. Oricum, imbucurator! 86 de puncte.

    3. Chardonnay: fara note de degustare, dar cu cel mai mare succes, 86,5 puncte.

    4. Tamaioasa Romaneasca sec: aici se vede anul nu prea pliat pe necesitatile acestui soi, insa, la fel ca celelalte, e o versiune abia iesita pe piata, cu acceasi proiectare in viitor: nas de exceptie, cu toate neajunsurile imbutelierii recente, trandafiri, muscat, miere, ardei gras verde, paine la tzest. Pe limba nu livreaza la acelasi nivel, avand o structura mai subtirica decat 2011. Imbuteliat 14.01.2014. Alcool n-are deloc. 84 de puncte. Imi propun sa revad toate albele Segarcea in august, dupa ce se vor fi asezat cum se cuvine.

    Succes noilor oameni de la vanzari si un singur sfat: nu (mai) lasati distribuitorii sa se erijeze (si) in magazine online. Fa furati singuri caciula, e o bariera in a vinde mai multe vinuri care isi fac banii cu varf si indesat. 

P.S. Cand vine Pinot Gris-ul?

Despre degustarile publice

    Tipuri de degustari la care am participat:

1. Degustarea la galop: timingul e prost gandit, ori se incepe tarziu si se zaboveste prea mult, iar lumea incepe sa plece inainte de prezentarea tuturor vinurilor, ori se apasa tare pe FFWD si la nici o ora nu mai e vin, gazda ramane pironita langa soba cu un zambet tamp pe fata, iar musterii blestema pe dupa perdele.

2. Degustarea muta: vine insusi producatorul/importatorul, ba chiar toarna in pahare, dar nu scoate niciun cuvant; nu intreaba nici macar ce ne-a placut la sfarsit, fericit ca a mai bifat una, iar vinul cu siguranta va lua avant. Pleci de-acolo si nu stii de unde sa cumperi, chiar daca te-a cucerit ceva.

3. Degustarea de posirci: vinurile sunt atat de proaste incat toata lumea ia o mutra serioasa si in general se uita in jos. Sunt distractive descrierile ulterioare - pentru cine tine neaparat sa-si asigure biletul la urmatoarea - in care se vorbeste pe larg despre frumusestea tapetului, sau a altui vin care acum 10 ani era deosebit.

4. Degustarea-mister, despre care cu greu afli si locul/ora de desfasurare, nu stii absolut nimic despre vinuri, nici un alt uzual participant n-a fost invitat. La plenitudinea de evenimente care sunt in fiecare zi, in general se refuza.

5. Degustarea constructiva in care ai un moment de deschidere si empatie si-i spui reprezentantului cramei ca rose-ul nu e frate cu lemnul sau ca aciditatea SB-ului e cam jos anul asta. Mare greseala! In acel moment s-a terminat orice legatura cu producatorul respectiv, vei fi renegat si pus "unde ti-e locul", cu fiecare ocazie. Acelasi efect il obtii destul de usor si cand indraznesti sa nu scrii despre nemaintalnitele si nemaiauzitele vinuri ale barbarului.

triphammerwines.com

6. Degustarea betivului: la care in general producatorul himself - mai putin astia de la vanzari - incearca si el cot la cot cu lumea, ba chiar mai aprofundat toate vinurile, dupa care are accese de sinceritate; te poti astepta la marturisiri pe care nu ti le doreai: lemnul era rumegus, "da' ce, nu e tot natural?", "am innobilat Chardonnay-ul de acum 4 ani cu 15% (la 4 pahare baute), 40% (6 pahare) si in final 60% cu vin de anul asta". "De ce sa nu vand domne scump in tara voastra? Nu vezi cat sunteti de idioti?". O parte din chestiile astea explica intoarcerea mea la 180 de grade fata de anumite crame in timp. Nu pot fi prieten cu o crama care in primul rand n-are vin bun - pentru ca nu ma voi putea abtine sa nu i-o spun public la un moment dat, sau are pareri dintr-astea nesimtite si arogante despre natia mea. Banul e important pentru toti, dar exista o limita a fatarniciei.

7. Degustarea barfitorului, care dupa trei pahare incepe sa spuna din casa... vecinilor cate camioane cu numar de Vrancea sau de Italia au descarcat azi dimineata, ca Regala iar a sarit de 30t/ha, ca au cules prea tarziu Cab-ul, samd.

8. Degustarea fantoma: anuntata in peste 30 de grupuri pe Facebook, care in ultimul moment nu se mai tine. Motivul principal e de obicei lipsa confirmarilor, dar ce faci cu aia 5 fraieri care deja sunt in 336 in drum spre tine? Aa.. nu te-ai gandit la inceput.

9. Degustarea over-priced - aici nu prea am vazut situatia de mai sus, confirmandu-se inca o data snobismul maselor. Am vazut cazuri in care se ofereau 3 vinuri de degustat, iar pretul era undeva la 80% din pretul celor trei sticle intregi la orice magazin specializat.

10. Degustarile la care sunt invitat si coplesit de parca as fi viitorul cel mai important client. Ok, pot scrie "de bine" daca mi-a placut si am timp, pot recomanda vinul mai departe, dar la "5+1 special pentru dvs. doar in seara asta", nu reactionez. Am intalnit si varianta opusa: la sfarsit spun ca as vrea o cutie si mi se spune ca de fapt acum s-a bifat doar degustarea, daca noi, in nebunia noastra, chiar vrem o cutie fara a fi la supra-pret, trebuie sa o luam la picior pe campurile de la marginea orasului.

Si acum incercati niste combinari de 10 luate cate 2, sau 3, sau 4....

Mastroberardino, albele de sus

    Sunt putine vinuri in ultima vreme care sa fi fost intr-atat de interesante incat sa merite un post separat pe blog, asa ca mergem inainte cu seturi alcatuite pe criterii diferite, care cuprind anumite caracteristici comune. Pentru restul ne vedem o data pe zi pe Berbecutio sau Evaluari vinuri.

    Azi avem un producator italian de vaza, cu o istorie bogata (n. 1878) si vinuri celebre. Personal sunt mare fan Taurasi Riserva 2005 si nu numai, motiv suficient sa incerc si doua albe din gamele superioare:

    1. Greco di Tufo NovaSerra 2012: dupa culoarea de un galbui limpede si stralucitor, nasul infatiseaza niste note stranii, de vanat - mi-a adus aminte de iepure de camp, sub care sta frumos asezat un pat de fructe galbene, clar, bine definit. Dupa identificarea nivelului alcoolic - 13,5 - vine atacul: fructat, promitator, dupa care hop!! Toate se imbina in ceva ce as putea numi definitia Umami - gustul savorii. A durat o fractiune de secunda, dupa care am cautat pana-n fundul sticlei si n-a mai aparut decat foarte palid. Dar asta e ceea ce cautam, mai ales in vin, mai mult decat in mancare - momentul Nirvana. Acest vin l-a atins si asta se intampla extrem de rar. Puncte?! Cu sau fara momentul acela? Fara el 84-85, pentru ca la cald mineralitatea croseteaza un macrame amarui, cu el.. 90+.

    2. Falanghina del Sannio 2012 este in clasa de calitate mijlocie, in ciuda aspectului exterior identic. Nas relativ neutru, usor afumat, fructe galbene, gust in aceleasi tonuri, bine echilibrat. Tot 85 de puncte, onorabile pentru un alb. Ambele sunt aduse de ImexWines, chiar daca n-apar inca pe site. La ~ 50 de lei bat la RCP majoritatea marcilor italiene "inventate" si vandute peste noapte de prietenii zugravilor. Cu toate astea, rosiile sunt la cel putin o lungime de dop mai sus, dar si la vreo 5 cu pretul. Tu decizi. 

    Foto2: mastroberardino.com