Noi ispravi

    Nu stiu daca vi s-au parut multe cele 15 Syrah-uri prezentate saptamana trecuta, insa ele n-au fost decat ocupatia de doua seri a subsemnatului. Asa ca in cele trei-patru saptamani de la ultima valiza cu vinuri imprastiate pe jos pe-aci prin casa s-au strans iar ceva stocuri de desertat. Ca de obicei multe vin doar cu nota finala, fiind cunoscute in medii mai putin propice studiului stiintific. Hai sa incep cu cele care m-au impresionat:

- Golem rosu, Crama Basilescu, 2008, 91-92 de puncte. Dupa atacul pielos, prafuit de acele Cabernetului si Feteascai Negre vine un corp de o rotunjime impresionanta, prima senzatie e de ciocolata, dupa care stau la rand fructele de padure, cafeaua si vanilia timida. Un vin echilibrat, in totalitate pe gustul meu. Nu stiu daca la mine s-a gandit dl. Lacureanu cand l-a facut, dar ii multumesc :). Care aveti pivnite si crame, bagati vreo doua bucati la pastrare pentru Revelionul 2015! Recomand a se decanta inainte, pot exista depuneri pe fundul sticlei.

- Merlot Prince Matei 2008, Vinarte, 88 de puncte. Gustat la o petrecere, mi-a ramas in minte caracterul tanar, ciocolata, fructele de padure atat rosii cat si negre, condimentul si visinele. Complex, de viitor. Si trebuie luata in considerare aplecarea mea catre vinuri foarte bune, dar tinere (Cuvee Charlotte, Golem, toate 2008). Acelasi punctaj am acordat Sole-ului de Recas 2011 (SB) si Syrah-ului Filsell, dar despre ele am mai vorbit.

-  Bordeaux Blanc, Chateau Minvieille, Cuvee Cherrie, 2010, 87 de puncte. Un excelent cupaj de Semillon si Sauvignon Blanc. Aromele frumoase, relativ intense ale SB-ului sunt ideal sustinute de aciditatea sprintara. Baut la Restaurant Belvedere Brasov, intr-o ambianta perfecta, servit ca la carte, la un pret mic. 3 stele BBC (de la Berbecutio) pentru aceasta locatie.

- Serego Aligheri Bianco, de la Masi, 2007: SB cu Garganega, inca foarte fresh pentru varsta sa, 86 de puncte. Baut in aceeasi locatie de mai sus, la acelasi pret foarte bun. Ca reper, ambele au fost mai ieftine decat SB Prestige de Segarcea, 2010, care a primit 82 de puncte.

- versiunea Feteasca Neagra si Merlot a vinului Unio, Crama Basilescu: 85 de puncte. A fost foarte interesat de descoperit +/- CS-ul, fiind gustat impreuna cu Golem. La categoria "rosii sub 40 de lei" n-am nimic pe listele mele care sa-i stea in fata.

- 85 de puncte si pentru Cabernet Sauvignon Cramele Recas, La Putere, 2009: foarte spicy, chiar iute pe alocuri (as I like it), ciocolatiu, taninos si savuros. Timp de jumatate de sticla am cautat ce-i lipseste si cred ca e rotunjimea, asa ca daca il aveti in vedere sau in stoc, mai tineti-l la pastrare vreo 2 ani, surprizele vor fi din cele mai placute.

- la pragul de 84 de puncte se situeaza trei vinuri: Cabernet Sauvignon, Stirbey 2008 - cafea, spicy, tot ce vrei de la un CS, inca destul de tanar; Carmenere Explorer, Concha Y Toro, Chile, 2008 - un nas plin de iod la deschidere, apoi apar niste coacaze timide, dupa care gustul fin se desface in note de ciocolata, menta, nuci (alune?). Foarte bun, la un pret asemenea - 23 de lei. Al treilea este Sauvignon-ul Blanc Misiones de Rengo 2011. La o masa/mai retrasa/intr-o atmosfera frumoasa te poti veseli ore intregi cu aromele intense ale acestuia: iarba, citrice, aciditate buna, are si ceva post-gust. Fresh & Fruity. 

- 83 de puncte pentru doua albe si-un rosu: Sauvignon Blanc V, Cramele Recas, 2011: arome foarte intense, placute, aciditate mare, racoritor. Nu stiu daca am nasul stramb, dar iar mi-a lasat impresia unui strop de Muscat.  Si asta nu-i neaparat un lucru rau, daca asta cere piata. Acelasi punctaj pentru Chablis Domaine L. Chatelain, 2010; dupa cum spunea un specialist zilele trecute, judecam vinul acum, in forma sa actuala, nu cum credem ca va fi peste 5 ani. Medalie de argint la Grands Vins de France 2011, miros fructat, colorat/complex in prima faza, apoi ierbos si mineral. Un vin care educa gusturile. De baut in 2014, nu ca mine. Prince Vlad 2003, un Merlot facut de Vie Vin Vanju Mare care "imprumuta" ideea printilor de la vecinii Vinarte, insa dupa cum s-a vazut, nu cu acelasi succes. Mi s-a parut atipic, neimpresionant, dar i-am dat 83 in concubinajul sau cu porcul de Craciun.

- 82 de puncte pentru Carmenere, Misiones De Rengo, judecat impreuna cu Explorerul de mai sus. Gama de jos a producatorului ofera vinuri albe foarte bune, chiar exceptionale, de baut acum, care culmineaza cu Chardonnay-ul 2010, insa in materie de vinuri rosii cam asta ar fi maximul atins. Mirosul este prafos-iodat-super-spicy-fructe negre de padure. Gustul bate spre aceeasi directie, intensitatea fiind mai domoala. Alcoolul iese cam in fata, tanini si corpolenta decente. Exista un usor iz de oxidare. Tot in aceasta plaja valorica s-a incadrat Sangre de Toro Reserva 2007, de la Familia Tores, un cupaj interesant de Garnacha + Cariñena + Syrah, dar care nu s-a aflat in cea mai buna forma. Cam "cooked".

- Les Petites Caves, Bordeaux: decent pentru un vin pe care nu apare producatorul sau anul de fabricatie. Foarte sec/taninos, reflexii violacee, miros bun, putin dezechilibrat in gust, apos-taninos, in rest caracteristici clasice bordoleze: Merlot+CS. Cu toata aspreala, s-ar putea sa fie un vin excelent dupa 1-2 ani de stat la culcare. 81 de puncte. (a doua oara i-as fi dat maxim 76, dar respectam in continuare regula: best of) Acelasi punctaj pentru Merlot-ul "de jos" al celor de la Vinarte - Assolato. La 9-12 lei mi se pare un exemplu de calitate/pret.

- la categoria 80 kg, pardon.. puncte, se situeaza doua rosii Misiones de Rengo, Cabernet si Merlot. Primul este mult prea fructat, o ciorba de cirese si coacaze la deschidere, se mai imbunatateste pe traseu. Al doilea are un miros prafos, iodat si spicy, tanini cam artagosi, gust decent, pe soi, fara exclamatii de vedeta. Tot aici as incadra si un Gruner Veltiner austriac, facut de Famillie Ernst in 2010.

- 79 pentru Feteasca Neagra, Crama Ceptura - ce ma enerveaza ca nu scriu anul de recolta. Partea buna, legata de acest vin este locatia in care l-am baut: Trattoria Rock'n Pasta din Militari, pe strada Lujerului, adica deasupa Pasajului Lujerul, intre cele doua spalatorii auto. Acum cativa ani aici intrau clientii spalatoriilor sa bea o Cola si sa se mai zgaiasca la TV pana trecea stresantul timp de asteptare, insa acum s-a transformat intru cu totul altceva: cel mai chic restaurant din cartier in opinia mea. Meniu de bucate si vin mai mult decat decent, se respecta ritualurile, temperatura, felul paharelor, cantitatea de zambete si buna-vointa, curatenia. Prevad un nou client fidel: eu. 1 punct BBC pana la viitoarea vizita. Cum am ajuns aici: am aflat acum cateva saptamani ca e una dintre locatiile in care s-au lansat noile rose-uri SERVE si m-am mirat..asa ca am incercat si nu m-am inselat. Stiu ei vanzatorii ce stiu!

- 78 pentru noul Riesling Italian SchwabenWein de la Cramele Recas, 2011: un conglomerat de arome din mai multe soiuri, aciditate inca prea ridicata. Un alt best-buy. Tot 78 pentru Riesling-ul Vinul Cavalerului 2010, dar servit intr-o ambianta ostila: fum si miros greu de la bucatarie, temperatura mult prea ridicata, pahare de apa, ospatar obraznic si necunoscator - nu va opriti niciodata in sensul giratoriu de la  iesirea din Ghimbav spre Brasov, in localul Casa Alba, decat daca aveti experienta mai mult de 10 ani in conducerea TIR-urilor; exista alternativa Michele dupa colt, o adevarata vinoteca, chiar daca nici aici serviciile nu-s de Mariott. La acelasi capitol - 78 - as incadra turcescul cupaj de Bogazkere si Merlot din figura alaturata, un vin greu, interesant, dar fara sa te duca la placeri nebanuite. Probabil cel mai taninos vin intalnit in peisaj. Faurit in 2009, imbuteliat in 2011 - de-aici cred ca i se trage. A facut vreo 10 Euro in shop aeroport Istanbul. La ce taxe aud ca-s la turci pe alcool, nu mai incerc curand.

- 77 de puncte se acorda domnului din randul al treilea, pe numele sau de scena Utiel-Requena Gran Reserva, Gandia, Spania, pe care s-au platit 18 lei, furat fiind de mirajul anului 2000 inscris pe eticheta: o noua teapa de la Kaufland: culoarea spune cam totul: caramiziu cu reflexii portocalii; se pare ca si-a inceput declinul de vreun an. Inca nu e mort, dar la banii astia n-ai cum sa te astepti la mai mult.
Late edit: dupa ce l-am uitat in frigider 3 zile intr-o sticla-miniatura si am incercat inainte un Dolcetto d'Alba mizer, acest vin spune altceva: 84-85 de puncte daca nu mai bine, tipicitate, greutate, ciocolata, visine, lemn echilibrat, scortisoara, agresivitate domolita, rotunjita elegant de trecerea anilor. Nu stiu de unde vine diferenta asta, doar l-am decantat mai bine de 3 ore! Se pare ca e unul din vinurile acelea care trebuie deschise cu o zi inainte. Diamant in noroiul preturilor medii/mici, cred ca mai iau unul.

- Dolcetto d'Alba, 2008, facut de La Morra pentru Auchan, brand-uit Terre: un vin slabut, de maxim 75 de puncte, nu are nimic care merita amintit. Tot pe-aici as pune Pinot Noir-ul V de la Recas, asa ca daca as face o scala pe aceasta gama a producatorului banatean, acesta ar fi in partea de jos. Aud ceva de o rebrand-uire care mie nu mi se pare necesara, atat obiectiv, din punct de vedere al continuitatii, cat si subiectiv - etichetele Legends of Transylvania mi se par superbe. O reimpartire a soiurilor, a calitatii, da, pentru ca sunt oaresice discrepante luand in calcul punctajele - una e SB-ul 2010 cu 86 de puncte Parker, alta e Pinot-ul. Unele merita un pret mai ridicat, altele poate nu sunt demne de aceasta gama, care desi ieftina, in ochii mei are o prestanta solida, am recomandat-o nu de putine ori.



- Byzantium, Rosso di Valchia, 2009, Cramele Halewood: miros si gust de  vin slab spre foarte prost: citesti in el capetele de vie si strugurii necopti. Am auzit de bine in spatiul virtual despre productii anterioare, insa asta e praf: 74 de puncte. Sticla mini, de 200ml - m-am consolat inca de la cumparare ca daca n-o merita cei 6 lei, tot raman cu ceva.

- 73 de bice pe spinare pentru Feteasca Neagra de la Pietroasa, 2009, undeva spre 15 lei: atipic, slab - 11,5%, astringent, eco, violaceu. Pare cupajat cu un 3% TR. Adica Tamaioasa. Alt exemplu in care terroir-ul poate fi usor confundat cu usoara influenta a altor soiuri. Nu bag mana in foc c-ar fi asa, dar parca s-au inmultit prea tare exemplele. Exista aici vinuri la aceiasi bani care merita incercate - cel putin.







- in sfarsit pierzatorul editiei vine din Vrancea si cand spui Vrancea spui Vincon: Merlot 2006, Beciul Domnesc, baut..de fapt lasat sticla jumatate plina pe masa la Caracal, ca acolo n-ai cum sa gasesti la carciuma ceva mai bun. 71 de puncte pentru un miros promitator de baric supra-ars, insa cand pui in gura prima senzatie e un mare semn de intrebare: or fi fost si struguri folositi? Iar am fost indulgent..

- Cuvee Constantin, Stirbei, 2007, 31 de lei Carrefour - nu s-a punctat din cauza defectiunilor tehnnice. Mai risc cu inca unul, pentru ca acest vin a fost cel care a dus la aparitia acestui blog, chiar daca n-a fost amintit pe-aici; nici el nici multe alte vinuri ale producatorului oltean; dar urmeaza.

    Gata, m-am usurat golind sacul de vinuri din decembrie, cu siguranta vor fi multe altele de Revelion si dupa, despre care va voi spune la vremea respectiva. Sunt sigur ca ati avut un Craciun frumos, iar daca nu ne mai auzim/citim pana peste cateva zile va urez un 2012 mai bun decat anul care se incheie, plin de satisfactii, succes in viata si in afaceri producatorilor, distribuitorilor, scriitorilor si iubitorilor de vin bun! Va multumesc tuturor pentru invitatiile la diferite evenimente, pentru companie, comentarii, vizite pe acest blog, pentru ca sunteti chintesenta fenomenului vin in Romania! La multi ani! La cat mai multe vinuri bune!

Sauvignon Gris Reserve 2007, Juanico, Uruguay

    Am luat acest vin mai mult din curiozitate, pentru ca n-am avut ocazia sa gust asa ceva. Pe langa asta, am mai fost motivat de succesele altor vinuri ale aceluiasi producator, gustate in casa. Costa 20 de lei la Carrefour, gama Reserve se pare ca prinde la public, am vazut ca au aparut si vinuri rosii. Chardonnay-ul baut acum o jumatate de an poarta 85 de buline pe carapace. Acu, vazurati si voi ca-n ultimul timp nu prea m-am mai aplecat asupra unui singur vin, ci am insistat pe topuri, degustari, statistici, liste si gramezi de sticle, am livrat doar en-gros, asa ca trebuie sa va spui ce m-a facut sa scriu doua vorbe despre dumnealui: se asociaza cu caviarul! Chiar daca nu va impartasesc povestile si istoria sticlelor, le mai citesc pe ascuns. 

    Baietii de-acoalea de langa Montevideo, au inceput treaba pe la 1750, dupa 70 de ani au facut si crama, doar ca timp de 120 de ani dupa asta au facut vin de o calitate identica cu cel gasit pe E85 de la Rm. Sarat la Adjud. Abia in 1992 au ras tot, au replantat, au citit cateva carti, au adus niste oameni care stiau despre ce e vorba in afacerea asta. Si ce oameni..ca-n mai putin de 20 de ani, de pe cele 500 de ha exporta in 40 de tari, au 40 de soiuri de struguri, asa ca la o productie medie de 10t de vin la hectar n-a fost greu sa ajunga si la Carrefour Braila la 20 de lei. Preludio e piesa lor de rezistenta, un asamblaj de 6 soiuri, printre care Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Tannat, Merlot, etc. Se pare ca uruguayenii sunt mult mai destepti ca noi de l-au fortat pe jupanul Juanico sa mearga in alta parte cu vinurile lui, nu ca noi care halim orice vedem (sau mai ales auzim) pe sau pe langa rafturi si budane. Ma tot intreb de la un timp: sa-mi pastrez spiritul patriotic si sa merg mai mult pe consum/prezentari catre voi ale vinurilor romanesti, sau sa inot printre toate, fara a tine cont de eticheta? In mod normal daca raportul calitate/pret ar fi in plaja +/- 10% n-as mai incerca straine neam. Poate nu deloc, dar in situatii in care e vorba de consum curent sau recomandari as inclina intotdeauna balanta spre Romania. 

   Don Pascual-ul de fata e doar entry-level (non-reserve ce-o mai fi?), care te intriga prin mirosul nu foarte atragator la deschidere, o combinatie putin intensa de pi-de-chat cu guava si calcar (mineralitate), insa se deschide frumos mai tarziu, o data cu aerarea si incalzirea. In gura prima senzatie e de onctuozitate, aluneca interesant printre falci. As paria ca a simtit si baric pe pielea sa (sau alte stejareli mai putin onorabile), insa ei se jura ca nu. Culoarea e galbui inchis, reflectand varsta onorabila la care se afla. Si chiar i-as mai acorda cativa ani de viata, daca aveti unde sa-l tineti in conditii propice. Nu stiu daca s-ar face mai bun de-atat, insa nu-l vad mort prea iute. 82 de puncte.

    Gata, ajung doua paharele uruguayene, sa vedem si cum se mai comporta un vechi prieten: Cuvee Constantin de la Stirbey, tot 2007.

Niste Syrah-uri

    Am participat recent la doua flight-uri diferite de Syrah (Shiraz), in total 15 probe, trei au fost comune. Lipseste din lista Cocosul de Recas 2009, de care sunt contrariat, pentru ca la Toamna in Rosu s-a prezentat intr-o forma de zile mari, invingand aproape toate celelalte vinuri, insa in cele doua cazuri de fata n-a mai reusit sa se impuna pe podiumuri, deci discrepanta ar fi prea mare. Nici nu stiu cum sa-l pastrez in arhiva personala: asa, asa, sau asa? Media ar fi milimetric peste 80 de puncte. Penultima coloana reprezinta pretul, acesta fiind luat in cateva cazuri din surse on-line, nu dati cu biciul daca ma insel. Punctajele sunt ale mele, personale, nu media data de participanti. Pentru colectionari, castigatorii au fost Enira in primul caz, despre care Alin ne-a spus mai multe, Barossa Valley Shiraz E&E Black Pepper 2004 in cel de-al doilea, in ciuda preferintelor mele si ale lui Mihai, care a avut rabdarea sa-si noteze cate ceva si sa le prezinte pe larg AICI.

                                                              finalul primei batalii

    Cateva observatii:

- pareri de rau pentru Nachbil-ul care n-a fost (cred) intr-o forma normala, in ciuda pretului;

- M1 Murfatlar - surpriza emisiunii - partea a doua;

- ma felicit pentru aceleasi 81 de puncte acordate francezului Gerard Bertrand in ambele situatii (a doua degustare a fost in orb), desi a luat aur la Mondiale du Syrah 2010;

- nimic nou sub soare de la Corcova;

- Marques de Casa Concha - l-am punctat cu 82 in prima faza, dar cu 86 dupa 10 zile - intr-un mediu putin afumat de musterii din cealalta parte a salii.

                                                            finalul bataliei nr. 2

    Ambele locatii in care s-au desfasurat bataliile - Ginger de langa Podul Grant si Madame Pogany din Floreasca sunt restaurante asupra carora cei care lucreaza/conduc acolo si-au pus amprenta de bun gust, serviciile sunt foarte bune, meniul variat, preturile decente. Despre vinuri? Lista va va depasi imaginatia din toate punctele de vedere!

Multumiri pentru invitatie, voi reveni cu placere!

Cabernet: Chile-RO-US

    Un line-up de 3 Cabernet Sauvignon desfasurat saptamanile trecute, provenienta probelor se deduce din titlu. Toate au un nivel alcoolic de 13%. Ordinea de degustare la inceput a fost tot cea din titlu, desi poate ar fi fost mai bine sa se incheie cu cel romanesc.

    Cabernet Sauvignon Cimarosa 2010: culoare rubinie, violacee la agitarea paharului; primul nas este de fructe (rosii) de padure, dupa care se ascund cateva atingeri de vanilie si condiment. Un vin proaspat, facut pentru a fi baut acum, mai ales ca pe eticheta scrie ca dupa deschidere trebuie consumat in maximum 3 zile - inchis cu screw-cap. Ma mir ca n-are si termen de garantie. Strugurii ar fi trebuit sa fie copti in Chile, vinul imbuteliat in Germania. Spun "ar fi trebuit", pentru ca durerea de cap de a doua zi aduce multe semne de intrebare. Gustul este placut, cu impresii dulcege de visine bine coapte, ceva condimente. Apare si o nuanta amaruie, accentuata in post-gust. Destul de departe de tipicitatea acestui soi, dar marea surpriza este pretul: 8 lei la Lidl. Am mai luat cu aceasta ocazie, incitat de Dan, inca doua vinuri, aproximativ la acelasi pret, chipurile alte soiuri: Motepulciano d'Abruzzo si Ruby Cabernet. Diferentele de continut ale celor trei sunt aproape inexistente. Dar pentru seara in care ai trecut pe la bancomat si n-ai gasit nimic, pot fi o optiune. Vinul n-are nici un pic de greutate, personalitate, este usor de baut, bun la discutii lungi. Am mai remarcat fragezimea, prospetimea - dintii strepeziti incep sa scartaie dupa un pahar-doua. 77 de puncte, pentru ca nici juratii nu stiu la concursuri daca-i va durea capul a doua zi.

    Castel Bolovanu' 2008: zici ca-i zaibar, fata de precedentul violet, mai ales de cand cu becurile astea economice si chioare, cand ramai fara setul complet de sufragerie. Se remarca din prima mirosul seducator al Cabernetului: cirese si mure, pamant-praf, condiment, parca si cateva note cerneloase, toate aliniate intr-o nota de maturitate. In gust, aceeasi partitura, de data asta fara cerneala, dar cu o impresie de cafea. Lemn n-am mai mancat de mult, dar cu putina imaginatie poate fi acolo. 84-85 de puncte. A costat 20 de lei.

    Mondavi 2006: 30 de lei la Auchan, dop sintetic, sticla bordoleza, eticheta frumos decupata pe linia crestelor muntilor pictati. Culoarea este la fel de inchisa ca in cazul vinului produs de Vinarte. L-am degustat si gasit intr-o forma de zile mari acum cateva luni la ambasada americana, insa proba de fata nu a fost intr-o forma perfecta. Efectele super-marketului se pare ca au fost aceleasi si la Cluj, lemnului ud vazut acolo eu i-as spune mar stricat. Oricum, in gust avem prune uscate, afumate, nuci, compot de cirese. Foarte condimentat in post-gustul mai lung decat al concurentilor. 78 de puncte in forma de azi, inca 10 in plus in forma din vara.

Fine Romanian Wines - ultimul episod al sezonului 2011: Cramele Recas

    Joi a avut loc la Floraria Olandeza lansarea noilor vinuri recasene Sole Sauvignon Blanc 2011, Sole Roze 2011, Merlot "La Putere" 2009, Cabernet Sauvignon "La Putere" 2009, Cuvee Uberland 2009. Enumerarea reprezinta si ordinea de degustare, onorurile fiind facute de enciclopedia de vinuri - somelierul Dan Alexandru. O asociere armonioasa de nuante in decor: strada Ramuri Tei, Floraria Olandeza, vinuri mari, crama de prestigiu, cadru cald si primitor, companie selecta.

    In aceasta atmosfera perfecta pentru o degustare de vinuri, pusa la punct pana la cel mai mic amanunt de Oana Gerea, prezentarea a inceput cu o oarecare intarziere cauzata de blocajele ciudate de trafic din seara respectiva. Nici eu n-am ajuns chiar la fix din aceleasi motive, insa am profitat de timpul ramas inainte si dupa pentru a mai schimba doua vorbe cu oamenii de la Recas (daca vreti sa va spun unde merge la sala Dan Alexandru nu cred ca-i indecent, insa discutiile private [off the record] vor ramane asa forever - aici nu e Can-Can sau Libertatea). Platourile de branzeturi maturate si/sau condimentate, mezelurile crud-uscate au incantat participantii, odata cu trecerea spre vinurile rosii.
    In afara de promotia -15% la vinurile Recas si -10% la oricare alt vin, a avut loc si un interesant concurs, cu premii in sticle de vin, am fost si eu printre castigatori. Premiul primit de mine a fost un Cabernet "La Putere", pe care l-am si dovedit pe jumatate cand am ajuns acasa. Mi-a ramas un Merlot 2008 din aceeasi gama, achizitionat on-site, care s-ar putea sa bata cateva nume mult mai laudate. Cam asa vad eu organizarea unei degustari frumoase si placute: profesionisti care fac prezentarea vinurilor, prezenta pana "sus" a reprezentantilor producatorului - toti deschisi si dispusi la dialog, chiar daca unele subiecte aveau doar o vaga tangenta cu vinurile prezentate, decor maiestuos, promotii de moment la acele vinuri, concursuri cu premii..tot in vinuri. Si nu cred ca e prea greu daca ai cateva calitati de acasa: bun simt, experienta, capacitatea de a te pune in locul participantului si a-i anticipa/satisface asteptarile. Multumesc pentru invitatie, voi reveni aici oricand cu mare placere. As sublinia, pentru cei mai putin sensibili/surzi, sagetile trimise spre alte locuri sau moduri de organizare a evenimentelor de acest fel. Dar nu vreau sa incep iar o tirada de la tribuna mea stinghera, asa ca trec la ce e mai important: noile vinuri Recas, scurt si la obiect:
- Sauvignon Blanc, seria Sole, 2011: exceptionale note de fructe tropicale, aciditate echilibrata, prospetime, o usoara inclinatie spre New World care sunt sigur ca va avea succes pe piata noastra si nu numai. De asemenea, e un vin care va crea controverse intre fanii pi-de-chat (inexistent in cazul de fata), mineralitate si cei care apreciaza parfumul, esenta acestui soi de struguri. Partitura e schimbata in totalitate fata de anul trecut, in acceptiunea mea in bine.
- Sole Roze se transforma din Merlot only (cum era in 2010) in Merlot+Syrah (75-25%): fata de zmeura si capsunile prezente anul trecut acum descoperim un vin mai spre rosu - nu ma refer la culoare, cat la prestanta: destul de corpolent, cu personalitate si caracter.
- Merlot "La Putere" 2009: nu stiu daca ar fi fost mai bine sa fie prezentat dupa Cabernet, pentru ca e un vin de mare clasa. Recunosc ca aceasta gama - La Putere - mi-a cam scapat din vedere in periplurile mele printre vinurile romanesti, am realizat cu aceasta ocazie ca ar fi meritat mai multa atentie. Am realizat acum, facand comparatia in minte  cu alte vinuri apreciate nu numai de mine, din aceleasi soiuri, ca s-ar putea sa fie mai mult decat "acolo sus". Poate ar trebui scoasa mai mult in fata de catre producator. Note de degustare: luati-va o sticla! E foarte probabil sa aveti aceeasi revelatie. Cat a fost tinut in baric, cat alcool, ce culoare? Neinteresant. Ceea ce ramane e vinul. Daca m-as trasforma peste noapte intr-un mare maestru in marketing as repozitiona aceasta gama, dar mai ales as face un rebranding. Povestea cu ursul puternic e cam de adormit copiii, cam pentru alt target de consumatori. Sunt convins ca gama asta merita mai mult, asa cum sunt convins de "Cocos" ca face mai multi bani decat mi se cer acum pe o sticla. Sper ca nu asculta si Recas-ul..ne place vinul bun under-priced. Or fi cantitati mari de vandut, n-or fi...din partea mea "jos palaria" pentru calitate/pret.
- Cabernet Sauvignon "La Putere" 2009: spicy spre iute, ciocolata, tanini, savuros. Rotunjimea pe care o va capata in urmatorii 1-2 ani la beci il va duce spre 87-90 de puncte. Ca de obicei, nu va bazati ca-l veti mai gasi atunci, e de luat acum, il bagati la soacra in beci sau il ingropati in nisip la 60-70 cm de sol. E un vin greu, te pune jos imediat daca nu esti atent; am apreciat mai mult Merlot-ul la degustare, insa acasa CS-ul m-a impresionat.
- Uberland 2009 - e al doilea vin romanesc, dupa Solo Quinta, la care trebuie sa-mi declin competenta, sa ma recuz din juriu. E bun, e tanar, e greu de inteles - si asta in sens pozitiv. 9x puncte.
    Ce mi-a picat cu tronc? Greu de spus care nu. Aproape toate vinurile au un "ceva" diferit fata de editiile precedente, poate cu exceptia Uberland, categorisit de majoritatea cunoscatorilor prezenti cel putin in primele 3 vinuri rosii din Romania. Daca as fi parior as merge pe SB, CS, Merlot si Uberland ca mari succese in 2012.
    Fine Romanian Wines reprezinta un etalon in organizarea evenimentelor de gen, Cramele Recas un exemplu autohton in materie de calitate, preturi si etica fata de clienti. Nu-s la prima degustare, nu-s la primul vin baut, va marturisesc insa ca a doua zi, intr-o pauza de alergat printre clientii mei din Bucuresti, am facut o oprire la unul dintre magazinele Recas si am luat 3 vinuri de care m-am indragostit anul trecut: SB "V" (acum 2011), Chardonnay Chamaree 2006 si Sherry Nectar facut din struguri Pedro Ximenez de Gonzales Byass- un refresh nu strica niciodata. Le-am luat pentru Revelion. Impreuna - 80 de lei, nu suna rau, nu? Prietena ta iti va spune dupa prima gura din acest sherry ca esti deosebit! Pe mine m-a dat gata de la prima intalnire. Nu, nu vorbeam de prietena ta, sherry-ul ;)

Wine Price Trends on Romanian Market

    Concluzia urmatoarei prezentari ar fi ca un producator scump nu face neaparat si vinul de calitatea respectiva (lucru de fapt acceptat worlwide), dar si ca deocamdata poti gasi pe piata vinuri bune sub media preturilor. Este bazat pe evaluarile mele personale, impartiale, fara a fi influentat de nici o (ne)afinitate pe care fiecare dintre noi o are catre anumite brand-uri, produse, etc.

    Procedura de lucru: s-a facut media preturilor si calificativelor date vinurilor de pe piata - 300 de specimene exclusiv romanesti. Ok, nu le-am incercat (inca) pe toate, dar cred ca am la indemana un esantion reprezentativ. Pe cele produse afara le-am dat de-o parte, ar fi irelevanta participarea lor la acest studiu. Din graficul alcatuit initial din puncte-cheie am creat o curba exponentiala (trend line) a preturilor, iar pe axa verticala am pus punctajul. Acest trend-line va fi pastrat in continuare ca reper, si vor fi analizati cativa producatori. Preturile sunt cele de crama, hyper-market, magazin specializat cu preturi bune - adica spre minim posibil. Am luat fiecare producator reprezentativ (10-15 vinuri incercate pana acum, am limitat la top 10 ca numar de mostre) si cu bune si cu rele, excluzand totusi exceptiile pozitive/negative, am facut o medie a pretului in jurul fiecarei valori de notare (ex. 73-77 pentru a obtine valoarea pentru 75), am construit similar trend line-uri pe producatorii reprezentativi. Sunt multe cazuri in care pe segmentul +85 pct preturile inregistreaza diferente foarte mari, asa ca am facut o medie a acestora. Exista producatori ale caror vinuri nu trec de 80 de puncte, asa cum exista altii ale caror vinuri nu prea coboara sub 75, dar am trecut asta cu vederea, rugandu-l pe Mr. Excel sa extrapoleze pentru atingerea intervalului 60-90 pct. Daca nu faceam asta, ieseau la iveala cativa care ori nu stiu sa-si evalueze vinurile - strict pe anumite intervale de calitate sunt prea sus ori prea jos - ori n-au timp, chef, cunostinte sa analizeze piata in amanunt. Asta lasandu-i la o parte pe cei care VOR sa fie acolo din diferite motive. Totodata nu vreau sa dau apa la moara celor care abia asteapta motive sa creasca pretul. La 60 si 65 de puncte am pus eu pretul, pentru ca am intalnit destul de rar vinuri acolo, au fost vinuri cu defecte, media ar fi mult prea mare; nu prea "folosesc" vinuri sub 15-20 de lei. La 90 de puncte nu am luat in calcul doar cele 15 vinuri incercate de mine, 87+ (ce darnic am fost), ci am mai pus cateva de pe piata. Pana pe la 85 de puncte avem o exponentiala mai domoala, dupa care lucrurile se schimba, cum e si normal. Deocamdata, printre vinurile romanesti nu cred sa existe vreun 95, mai mult de atat, nu cred sa vad in my lifetime, cu toate ca intr-un loc ascuns nutresc o speranta, avand in vedere varsta unor oenologi. Sau ma enervez si cresc scala pana la 110 :D.

    Hai sa intram in poza cateva randuri: daca eu personal dau 26 de lei pe un 80 pct, nu consider ca am facut o afacere prea buna, pentru ca, spre rusinea mea am incercat aproape tot ce misca in zona, si-nca vreo 150 de afara. Dar tocmai asta e substanta acestui blog: am baut un vin si vreau sa-ti spun si tie cat de bun sau prost a fost. L-am luat de acolo si am dat atat. Sa te feresc pe tine de tepe, sa-ti arat ca exista vinuri bune la preturi decente care coexista in acelasi galantar cu vinuri proaste sau umflate la pret. In mintea mea cititorul nu este un cunoscator intr-ale vinului, producator, blogger sau mai stiu eu ce breasla tangentiala cu subiectul. Este la inceputul "carierei" si vrea sa stie cate ceva, folosind motoarele de cautare in primul rand. Am trecut prin asta si n-am fost multumit: gaseam in general cel mult o parere despre un vin, si nu mi-a fost de ajuns. Si inca un lucru, pe care am mai insistat: m-am intepat eu cu jumatate din vinurile din comert, nu e nevoie sa o mai faci si tu.

    Sper ca apreciati munca depusa, pentru ca daca-ar fi vorba de cantitate, nu-i greu sa faci 3 posturi pe zi, s-a auzit si la Caracal de copy/paste. Ma gandesc ca impreuna cu cateva articole din urma si baza de date (cercetarea stiintifica), puteam prezenta asta ca lucrare de disertatie la Agronomie; stiu si ca vor curge ofertele de angajare din partea producatorilor, dar deocamdata sunt prins in altceva :D. Oricum Oprisor ar fi refuzat din motive "politice" si/sau istorice.

    Si acum sa vedem ce se intampla cu cei mai "bauti" producatori din casa, in ordine alfabetica:

Crama Basilescu: curba rosie reprezinta media pietei, cea neagra sub 78 de puncte nu exista in realitate - vinurile sunt in intervalul 78-92 de puncte. Cu alte cuvinte: cati bani dai, atata face, nu vei fi niciodata pacalit. La cat de bine arata graficul asta, cred ca l-au facut si ei. Vinurile de top sar cu un milimetru media in materie de pret, dar o sar si la calitate: s-ar putea ca 2-3 sa fie usor peste 90 pct.

Budureasca: curba rosie ramane in continuare referinta, cealalta reprezinta nivelul de pret al vinurilor. Si aici putem spune "jos palaria", dar nu trebuie sa uitam ca suprafata e de vreo 5 ori mai mare, deci trebuie sa vinzi ceva volume an de an. Toata stima pentru preturile vinurilor de varf. Tarom, nu m-as multumi cu contractul in derulare, as pune mai multa presiune sa bag acolo vinuri premium, eventual imbuteliate in sticlute mici. Sa ne laudam si noi ca natie cu ceva deosebit.

Si Jidvei ar parea in randul lumii, numai ca nu trece neam de 80 de puncte. Doar pe la concursuri si carciumi de lux, unde am o vaga impresie ca nu sunt aceleasi vinuri cu cele pe care le iau eu de la Cora. Caut de mult timp acel SB Nec Plus Ultra de 90 de puncte, dar nu gasesc decat de 75. Majoritatea sunt sub 80. Nu gasesc niciodata dispozitia finaciara sa incerc "castelele" la 50 de lei.

Crama Oprisor: e, aici clar e o problema. Plaja de calitate se intinde in realitate de la 70 pana pe la 85 de puncte. Si ca sa nu credeti ca am ceva cu ei, uitati-va la punctul de intesectie al curbei cu nota 83. Acolo ar fi trebuit sa fie Cabernetul cu eticheta rosie, care costa peste 100 de lei in orice hyper-market. In schimb curba arata doar vreo 80 de lei. V-am spus ca am scos extremele, oricat de nelalocul lor ar fi, si tot sunt cei mai scumpi din Romania. Mai mult: preturile luate in calcul sunt cam toate de anul trecut, intre timp au ajuns pe Marte cu ele. Cand piata ti-a pus stampila de "over-priced" iti trebuie niste ani sa o stergi, si asta va costa mai mult decat jumatatea de leu in plus de acum pe care ai aruncat-o din pix. Om trai si-om vedea, nu plec nicaieri. Din punctul meu de vedere, ce-i sub 30 de lei sunt vinuri proaste, cei peste sunt mult prea scumpe. Mai grav e ca inca nu au un vin cu care sa rupa gura targului. Sa vad si eu un critic, un degustator spunand: "in sfarsit un 90 points". Si daca vor reusi vreodata performanta, mi-e frica sa privesc extrapolarea: 150 de lei (= go away!). 

    Apropos de critici si degustatori, zilele trecute admiram pe site-ul ADAR-ului (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania) vizita lor la diferite crame din Dealu Mare. Titlul spune asa: "Degustatorii au testat valoarea vinului din Dealu Mare". Pai daca tot au testat, n-ar fi frumos sa ne zica si noua concluziile? Cand se duc 100 de persoane cu experienta si incearca un vin, oricare ar fi review-ul, ar fi universal acceptat. Nu stiu care e scopul, m-am pierdut definitiv. Daca n-aveti om sa centralizeze datele, ma ofer eu ;).

Am incurcat un pic alfabetul, Halewood la raport: notare reala de la 61 la 87 de puncte. Stau foarte bine ca raport calitate/pret pe marfa ieftina sau medie, care necesita volume. Cand intram pe intervalul de calitate premium preturile cam indoaie curba spre stanga. Exemplarele lansate anul acesta sunt de vina, toate over-priced: Theia 2010, Kronos 2009, chiar unele din gama Hyperion. Sunt insa multe vinuri decente la acest producator, nu e de evitat, numai deschideti ochii mari inainte.

Diagrama Recas e cea mai frumoasa, si spune asa: orice vin ai cumpara de la 8 la 50 de lei, cu siguranta ai facut o afacere excelenta. Si in marja asta de pret exista 99% din vinurile lor. Pentru cei care vor vin extra-super-premium la pret mai mic, pot merge direct la crama, in Olanda, sau pot face un sacrificiu finaciar, ca merita. Numa' sa le gasiti.

   

Domeniul Coroanei, Segarcea: sunt lipiti de media pietei, plaja de puncte a vinurilor incercate de mine e intre 74 si 89. N-am gasit vreodata vin prost langa Craiova, dimpotriva, cateva sunt unice.

SERVE, sau Societatea Euro-Romana de Vinuri de Exceptie: Vinul Cavalerului la super-preturi, Terra Romana - respectand plaja de punctaj - la fel, Cuvee-urile Charlotte, Amaury sau Constantin - top-class.

Stirbey: foarte usor peste media pietei, dar cand ai cu ce, e foarte normal. Cramposie, Negru de Dragasani, Novac si altele nu cred sa le gasiti (deloc sau) intr-o forma mai buna ca aici. Notele mele sunt intre 76 si 86 de puncte, fara a le fi incercat pe-alea scumpe; le am pe wish-list.

Vinarte: trag in jos Starminele si Bolovanii ca pret, insa in viitorul apropiat se pare ca ne lingem pe bot si de pomana asta. Printii cei vechi ar fi in mod normal mai sus pretuiti, insa in acceptiunea mea nici Mircea 2008 nu e departe de top-wine, asa ca media, odata cu trend-ul dau ceea ce vedeti.



 
    Nu pot sublinia castigatori, pentru ca e greu sa compari Solo Quinta cu Tamaioasa Budureasca sau Roza Segarcea, Golem, Cramposie sau Charlotte, insa la pierzatori e cam clara treaba.

    In incheiere vreau sa multumesc Vesticilor pentru initiativa de a crea pagina Oenologie pe Facebook, unde sunt centralizate pareri, posturi de pe blog-uri, evenimente si multe alte lucruri interesante legate de vin. Sunt sigur ca nu vor permite abuzul de publicitate mascata, repetitii agasante sau alte porcarii uzuale in spatiul virtual.

Go west for Pinot Noir

    Bulgaria - Romania - Franta, 2007-2009-2008. Neavand alte indicii am inceput in ordinea inversa nasterii lor; a fost un test greu, recunosc ca am mai tras cu ochiul pe net:

    1. Pinot Noir, Kronos, Cramele Halewood, 2009, 40 de lei. Vin de masa la prima vedere, subtire si alunecos pe gatlej, desi a fost tinut 14 luni la baric. Cele 13,5% grade alcoolice nu se simt mai deloc, doar cirese, un pic de condiment. Din descrierea de pe site mai furam taninii prietenosi (normal, ca doar e PN), nu gasim deloc vanilia si scortisoara (o fi de vina si vinul de la punctul 3, desi am spalat/schimbat paharele?), acceptam ideea de "lung" a postului. Nu e un vin rau, dimpotriva, numai ca ciresele alea strica toata partitura, chiar il trasforma intr-un compot neinteresant. Stiu ca de multe ori apare aroma asta in Pinot-uri, insa in Kronos putea sa nu fie si era mai bine. Cum ar fi ca intr-un grafic sinusoidal sa apara dintr-o data crestele alea ca pe hartiile lui Marmureanu? Stiu ca in Romania "piata" cere aromat, ba chiar demi, dar n-ar fi mai bine sa faceti voi niste vinuri care sa ne placa astora care am mai baut macar vreo doua inainte, si care sa va laudam? Sau sa va blestemam, dupa caz :D. Si de-oi fi luat drept Gigi contra, in pofida profetiilor adeverite in ultima vreme, asocierea cu mancarea nu ma incanta prea tare. Asta din unghiul testerului de vin, ca meseria de somelier nu intra in top 100 prioritati pe urmatorii 30 de ani. Adica vrusei sa spun ca un flight intre vinuri provenite din aceleasi soiuri scoate foarte usor in evidenta caracteristici uneori mascate de gustul mancarii. N-aveam atatea Pinot-uri in tolba incat sa am pirogravat pe palatin un base-line, punctajele sunt atacabile oarecum, a fost un laborator greu. Asta primeste 80, dupa lungi deliberari asupra diferentelor cat si cum trebuie depunctat pentru compotism. A se nota ca fratele mai mic si mai ieftin (25 de lei acum cateva luni, 28 in prezent), La Catina, mi-a lasat o impresie mai buna, in valoare de 83 de puncte. Mentiunea de editie limitata (6600 de sticle) ma lasa rece - nu e prima pacaleala - am pus si noi 3 prajini de vie si atat a iesit, ia sa scriem pe el asta, doar stim ca romanul e tampit. Cu toate ca s-ar putea sa aiba ceva efect pe-afara, mai ales ca nu gasesti o iota in romaneste pe eticheta.

    2. Pinot Noir, Comte de Lupe, Lupe-Cholet, Bourgogne, 2008, 39 de lei, importat de Cramele Halewood. Se vede ca vine de la ma-sa de-acasa: catifelat, fara baric in nara, simti la prima gura chestia aia "inaltatoare". "What we look for in our wines is, above all, harmony and balance ensuring the greatest pleasure for people tasting them ". Bravo tata! Vrajeala asemanatoare (lipsa de originalitate, daca n-or fi scris asta pe site secolul trecut) gasim zi de zi, de la ala care ne vinde diverse nimicuri la semafor pana la cei mai mari retaileri de FMCG, electronice sau boarfe. Diferenta e ca aici astia chiar reusesc sa-ti lase aceasta impresie. Poate ar arata si mai bine dupa 2-3 ani la beci, dar am o slabiciune pentru vinurile astea superbe si tinere (Charlotte 2008 ar fi un alt exemplu). Nu e totusi un vin de cursa lunga, tocmai din cauzele de mai sus - prospetimea devine agasanta dupa doua pahare. Toate vinurile au culoare rubinie, cu tente milimetrice violacee,  mai putin opace decat alte soiuri, ceea ce le face apetisante la ochi. Asta cred ca are tutunul ca si mireasma aparte, pe langa coacaze si coarne necoapte, inca e under-age. Postul este condimentat, astringent, ardei iute de la borcan, nu alta, daca incerci sa-ti strivesti limba de cerul gurii. Presupunand ca va evolua pozitiv primeste un incurajator premiu I, cu 84.

    3. Pinot Noir, Edoardo Miroglio, Reserve, Bulgaria, importat de vinibuoni.ro, 50 de lei la reduceri. Parca bagi nasul in sacul de cafea prea prajita, arsa - lucru care (obturand intrumentul de mirosit) nu da foarte rau la etaj (pe palatin); in rest, nu mai gasesti nimic, totul e inecat. Mai taninos, mai corpolent decat opozantii, dar de ce chipsurile astea fatale? Nu cred sa existe baric care sa dea aromele astea atat de intense. Mai am un Chardonnay la pastrare, daca o fi la fel nu mai incerc nimic bulgaresc, decat dupa recomandari - nu zic ca asta n-ar fi fost, Dane :(. Aud ca s-au saturat si nemtii de vinurile bulgaresti ultra-baricate, insa surplusul provenit de aici nu cred ca-si va gasi locul pe piata romaneasca. Romanul are alte dandanale in gat. Plus ca la banii astia (75 de lei pe site)... n-are nicio sansa. M-a dus cu gandul la soldatii cantonati pe vremuri impotriva vointei lor la Caracal - cea mai mare garnizoana din tara raportat la numar de locuitori, cu 12 unitati si a doua dupa Bucuresti - care primeau liber cateva ore duminica, si voiau sa se mai elibereze si ei de stres intr-un fel diferit fata de rutina din cazarma, asa ca, pentru un pret modic, acceptau si impreunarea cu stirbele minoritare din marginea orasului. Poate e un pic deplasata comparatia intre bulgaroi si stirbele respective, are insa conotatii artistico-umoristice mai degraba decat rautacioase. 77 de puncte.

    In concluzie n-am descoperit nimic prea interesant cu ocazia acestui flight in materie de PN, in afara de pretul invers proportional cu notele, se pare ca soarta, sau producatorii locali inca neexperimentati in exploatarea acestui soi pretentios, ne indruma spre vest. Daca n-avem atatia bani, nici sudul indepartat nu-i o optiune rea.

Malbec si Tempranillo la St Patrick's

    Desi ar fi fost mai potrivit titlul: baui un 86 la Mugur. St Patrick's e un restaurant nu foarte nou, in Centrul Vechi, detinut cel putin pe jumatate de Mugur Mihaescu (Garcea), ex-Vacanta Mare. Se afla pe str. Smardan, aproape de intersectia cu Lipscani, este un Irish Pub pe doua niveluri in care s-a investit ceva banet. Fiind cam aglomerat prin casa, am dat curs invitatiei unor prieteni de a iesi "la o bere" in aceasta locatie zilele trecute; poze nu obisnuiesc sa fur, le vedeti daca aveti chef sa acesati linkul. La distanta de doar 2 SMS-uri am gasit si meniul de vinuri, integral produse sau importate de Cramele Halewood - oare intr-un top neoficial s-ar putea clasa pe primul loc ca inspiratie, preturi si varietatea vinurilor? Nu cred ca e o idee rea sa lucrezi cu un singur furnizor pe vinuri, daca oferi 35 de etichete, numa' ca e imperios necesar sa le si ai in carciuma. Intr-o doara am dat si-un search pe net, unde mi-a facut placere sa decopar meniul complet, inclusiv preturile, lucru de bun simt, dar care denota si ceva cunostinte de marketing din punctul meu de vedere. Nu-mi place sa cumpar produse care nu au pretul afisat, si aici includ si legatura de ceapa de la piata. Afisarea publica a preturilor lasa impresia de deschidere si respect fata de client. Despre aceasta locatie cred ca am mai amintit in treacat altadata, e o atmosfera placuta, multe ecrane pe care se desfasoara intreceri sportive (in general fara sonor, e doar muzica in surdina al carui volum creste odata cu galagia musteriilor dupa 12 noaptea), serviciile sunt de 9 din 10, foarte multi ospatari pe metru patrat, te serveste cu placere fiecare dintre ei intr-un mod civilizat, neinvaziv, se vede ca n-au ajuns aici pe aripile vantului. Sigur, cand e si Mugur de fata servirea devine de 11 din 10. Trebuie sa remarc doua aspecte foarte importante pentru un bar, mai ales iarna: aerisirea e foarte buna (se fumeaza), temperatura e controlata electronic, iar WC-urile sunt de 14/10. Sunt atat de curate incat iti vine sa mergi mai des decat iti vine sa... . Si nu au mirosul ala intepator de chimicale care vrea sa acopere izurile neplacute, sunt pur si simplu normale. M-am indragostit de wc-urile astea. Adaosurile practicate de proprietari se incadreaza si ele in limitele decentei - la vinuri imi pare ca sunt 100-120%, cel putin la ce am baut eu. Poate si de asta la 7 seara nu gaseai un scaun liber din cele 200-250 disponibile, in timp ce toata strada avea o medie de sub 30%. Am profitat de bunavointa comesenilor ajunsi mai devreme si am (pre)comandat un malbec argentinian, care a avut timp tocmai bine sa rasufle asteptandu-ma jumatate de ora, cat a durat calatoria pana acolo.

    Malbec Trapiche Oak Cask, 2010, din Mendoza, Argentina: invechit un an in stejar, miros predominant iodat, care pe parcurs evolueaza de la simplul element chimic catre nuci "de anu' asta" pana la miez mai vechi. Taninii sunt precum caninii la om, exista, pot sfasia un piept de pui la gratar, dar nu si pielea de vaca. Domoli dar sprintari. In gust se remarca prune afumate, o nuanta de ceva de nedefinit dar bun, un baric (vanilie) integrat frumos in toata poezia asta. 82 de puncte. 

    Tempranillo, Familia Torres, Ibericos, 2007: un spaniol get-beget din Rioja, clasa de calitate Crianza, cu nas de cafea si vanilie (baric puutin cam sus), se simte destul de clar stejarul ars, cernelos si iodat la deschidere, arcuiri elegante asemanatoare cu Merlot-ul, un vin care place, are acel vino-ncoa rarisim. Postul este destul de lung, ascutit-piperat, cu inclinatii spre boia iute-mediu. Pentru 35 de lei la magazinele Halewood, sfatul meu e sa nu-l ratati, nu de alta dar a luat pe merit 86 de puncte. Apai daca un Crianza de 8 Euro in Romania (a se citi adaosuri maricele) ia 86 de puncte, mi-e frica sa ma gandesc cum arata un Reserva sau Gran Reserva - aviz celor interesati ;). In aceeasi ordine de idei, multi oprisori autohtoni (adica un nume generic, un bau-bau, poate chiar fictiv in viitor) iti vestesc, mai bine zis te calauzesc intr-un mod maiastru, spre vinuri de 25 de Euro si mai putine puncte. Brrr...desteapta-te romane!