Am luat acest vin mai mult din curiozitate, pentru ca n-am avut ocazia sa gust asa ceva. Pe langa asta, am mai fost motivat de succesele altor vinuri ale aceluiasi producator, gustate in casa. Costa 20 de lei la Carrefour, gama Reserve se pare ca prinde la public, am vazut ca au aparut si vinuri rosii. Chardonnay-ul baut acum o jumatate de an poarta 85 de buline pe carapace. Acu, vazurati si voi ca-n ultimul timp nu prea m-am mai aplecat asupra unui singur vin, ci am insistat pe topuri, degustari, statistici, liste si gramezi de sticle, am livrat doar en-gros, asa ca trebuie sa va spui ce m-a facut sa scriu doua vorbe despre dumnealui: se asociaza cu caviarul! Chiar daca nu va impartasesc povestile si istoria sticlelor, le mai citesc pe ascuns.
Baietii de-acoalea de langa Montevideo, au inceput treaba pe la 1750, dupa 70 de ani au facut si crama, doar ca timp de 120 de ani dupa asta au facut vin de o calitate identica cu cel gasit pe E85 de la Rm. Sarat la Adjud. Abia in 1992 au ras tot, au replantat, au citit cateva carti, au adus niste oameni care stiau despre ce e vorba in afacerea asta. Si ce oameni..ca-n mai putin de 20 de ani, de pe cele 500 de ha exporta in 40 de tari, au 40 de soiuri de struguri, asa ca la o productie medie de 10t de vin la hectar n-a fost greu sa ajunga si la Carrefour Braila la 20 de lei. Preludio e piesa lor de rezistenta, un asamblaj de 6 soiuri, printre care Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Tannat, Merlot, etc. Se pare ca uruguayenii sunt mult mai destepti ca noi de l-au fortat pe jupanul Juanico sa mearga in alta parte cu vinurile lui, nu ca noi care halim orice vedem (sau mai ales auzim) pe sau pe langa rafturi si budane. Ma tot intreb de la un timp: sa-mi pastrez spiritul patriotic si sa merg mai mult pe consum/prezentari catre voi ale vinurilor romanesti, sau sa inot printre toate, fara a tine cont de eticheta? In mod normal daca raportul calitate/pret ar fi in plaja +/- 10% n-as mai incerca straine neam. Poate nu deloc, dar in situatii in care e vorba de consum curent sau recomandari as inclina intotdeauna balanta spre Romania. Don Pascual-ul de fata e doar entry-level (non-reserve ce-o mai fi?), care te intriga prin mirosul nu foarte atragator la deschidere, o combinatie putin intensa de pi-de-chat cu guava si calcar (mineralitate), insa se deschide frumos mai tarziu, o data cu aerarea si incalzirea. In gura prima senzatie e de onctuozitate, aluneca interesant printre falci. As paria ca a simtit si baric pe pielea sa (sau alte stejareli mai putin onorabile), insa ei se jura ca nu. Culoarea e galbui inchis, reflectand varsta onorabila la care se afla. Si chiar i-as mai acorda cativa ani de viata, daca aveti unde sa-l tineti in conditii propice. Nu stiu daca s-ar face mai bun de-atat, insa nu-l vad mort prea iute. 82 de puncte.
Gata, ajung doua paharele uruguayene, sa vedem si cum se mai comporta un vechi prieten: Cuvee Constantin de la Stirbey, tot 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu