10 august 2011, o noua degustare organizata la Corelli Wine Bar, de data aceasta in colaborare cu Crama Oprisor. Parea a fi un semi-fiasco, datorita ploii torentiale de afara, insa incet-incet micutul bar a devenit neincapator. Frumos pliantul pregatit in dreptul fiecarui participant, lumanarelele si muzica in surdina. Am remarcat prezenta celor de la Vinul.ro, a catorva bloggeri, a Iuliei Creanga pe care nu o cunoscusem personal decat prin intermediul retelelor de socializare, si pe care poate o stiti de la Euforia Cuisine, lume buna. Degustarea in sine a inceput putin dupa ora stabilita, asa ca, nerabdator, am luat dinainte un Zinfandel vinificat alb - primul vin oferit, care face parte din gama Caloian, caracterizat in primul rand printr-un miros foarte placut, floral. Cei cu care am mai venit au remarcat ca totusi gustul nu se ridica la nivelul frumusetii mirosului, fiind putin greoi, desi cu un nivel de alcool de 12%. Este o premiera pe la noi vinificarea acestui soi in alb, ba chiar mai mult decat atat, nu cred sa existe pe piata nici rosu. Temperatura de servire si paharul au fost cele potrivite, ceea ce a facut din acest vin unul interesant. Scot iar in evidenta conditiile de degustare pentru ca am avut experiente negative foarte interesante legate de acest aspect in ultima perioada - cati aveti acasa macar 2 pahare pentru vin alb si 2 pentru rosu? Nu? Luati-va!
A urmat tot un Caloian, roze, care ma cam dezamagise data trecuta, la Primavara in Roze, dar asta doar din cauza ca a urmat unui maestru in bransa, Merlot-ul Roze de Recas. Acum n-a mai fost cazul, asa ca impresia lasata a fost una pozitiva: este un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Pinot Noir, cel din urma, in proportie de 40%, aducand greutate, corpolenta, peste placutele arome de cirese si capsuni. In gust se mai simte carcelul verde de vie, parca un pic contrastant cu celelalte. Si un indulgent 80 pct de la mine, ceilalti nefiind tocmai de aceeasi parere.
Piesa de rezistenta a serii a fost La Cetate Miracol Tamaioasa Romaneasca 2010. Un demisec inspirat, plin de arome caracteristice, pe care de aceasta data le gasesti si in gust. Un vin care mi-a placut, plin de trandafiri si flori, estimat de noi la 83 de puncte; poate ar fi fost cu 2-3 mai sus, daca lipsea post gustul usor amarui-acrisor.
Multumiri celor de la Corelli pentru invitatie, pentru gazduire chiar fara rezervare, pentru ambianta placuta si serviciile de calitate oferite; felicitari si pentru marirea gamei de vinuri din menu! Denisa a fost la inaltime ca de obicei, prin promptitudine, buna vointa si implicare.
=============================================================================================
Cu toate ca-s olteni de-ai mei si-i simpatizez, am cateva lucruri de comentat despre Crama Oprisor. Prezentarea vinurilor a fost una bunicica, dar presupun ca trebuia sa se vorbeasca in proportie de peste 80% despre vinurile degustate, fara aluzii (enervant de) repetate la celelalte vinuri, mult mai scumpe, prezente in mare parte in bar. Raspunsurile la unele intrebari au fost usor evazive, desi nu vizau vreun mare secret intern ci doar informatii generale, pe care cu usurinta le poti gasi on-line. Ba unele au fost chiar false, nu stiu daca in necunostinta de cauza, sau pentru a masca lipsa de inspiratie (sa nu-i zic altfel) a alegerii numelor unor vinuri/game de vinuri. Ca roman, si mai ales ca oltean, chiar nu ma simt mandru ca prin Pacea de la Passarowitz din 1718 am trecut de sub jugul otoman sub cel austro-ungar (deci n-au plecat, cum ai spus tu, Florentina, ci au venit!). Iar denumiri ca Val Duna nu ma duc cu gandul decat la Duna TV, pe care l-am scos din memoria televizorului inca de la instalare. Celelalte denumiri, carora li s-au asociat povesti complexe despre trecut, mi se par un pic demodate, nu sunt pe placul meu.
Selectia aleasa a fost din gama medie sau de jos, de parca target-ul urmarit ar fi fost...altul/altii. Ma gandeam cum ar fi sa ma invite Heineken la Caru' cu Bere la o degustare de Bucegi (ca e tot marca lor), eventual si la PET, spunandu-mi ca pe viitor sa cumpar Heineken la sticla de 0,33, ca e cea mai buna bere. Asa s-a intamplat si data trecuta in Agronomie. Spre degustare au fost tot caloienele, despre celelalte primind diferite scuze, cum ca nu mai au la rece, sau ca alea nu se desfac (Miracol, Smerenie, etc.). Am trait acolo un sentiment de rusine, pentru ca mi-am surprins profesorul coordonator de diploma, decan de vreo 10 ani, ca plecat capul si a parasit rapid standul, auzind pretul unui Cabernet Sauvignon - 80 de lei. Vindem sau promovam? Oare rezultatele nu erau altele daca se prezentau niste vinuri foarte bune despre care lumea sa ramana cu impresia (si eventual sa spuna si altora, sau sa scrie) ca Oprisor e ceva deosebit?
Si intrebarea care concluzioneaza ce am vazut ramane: care a fost obiectivul vostru pentru aceasta initiativa?
Si intrebarea care concluzioneaza ce am vazut ramane: care a fost obiectivul vostru pentru aceasta initiativa?
Si vindem si promovam ca suntem in Romania nu? Si facem all-nclusive...:)
RăspundețiȘtergereBine punctat cu denumirea...cred ca timpul sa o schimbe ca deja ii trage in jos. Presupun ca au pus-o pentru export ca da bine pe nemteste, dar enough is enough...
Salut Dan, merci de vizita!
RăspundețiȘtergereDe fel sunt deschis, astept sa fiu impresionat de o atitudine pe masura din partea vinurilor/promotiilor/producatorilor, dar in cazul de fata mi s-a parut trasa de par rau. Am dat de-o parte ceea ce vazusem data trecuta, am facut un pas inapoi, dar la al doilea tratament cu bata in balta (mi-e foarte greu sa ma abtin sa nu zic ceva foarte urat, dar inca reusesc), am rabufnit. N-au vinuri rele, dimpotriva, insa foarte scumpe si promovate...asa cum ziceam in post.
Te astept cu noi review-uri pertinente, asa cum ne-ai obisnuit!
Salut,
RăspundețiȘtergereIti impartasesc sentimentul de nelamurire legat de modul de organizare al prezentarilor vinurilor Oprisor.
Am fost la doua astfel de prezentari organizate luna aceasta la Cluj (Crama Noastra si Terasa Camino), care au decurs mai mult sau mai putin in aceeasi maniera: gama promovata a fost Caloian, si au lipsit prezentele din gamele superioare. Au avut in schimb o echipa mai bine pregatita, si cu speech-uri si cu raspunsuri la intrebari, care a lasat per total o impresie generala favorabila.
Apreciez vinurile de la Oprisor, si cred ca ar avea mult succes deschizand apetitul publicului pentru vinurile "aspirationale". Daca ii prezinti Caloian, va cumpara Calauza sau Jderul, dar daca degusta o Smerenie, un Sherpium, sau chiar un sfant din gama Cupola, consumatorul devine parte a unui story mai larg, etc.
Personal, cred ca Orpisor cade in aceeasi capcana strategica de marketing ca si Murfatlar: isi risipeste eforturile cu prea multe game de produse, fara o unitate conceptuala, si concurente intre ele.
Ehh, Oprisor, Oprisor. La inceput, i-am laudat ca erau printre putinii care aveau game la toate nivelurile de pret. Dar, dupa aceea, aceste game s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Cred ca o astfel de strategie duce la o stare de confuzie in randul consumatorilor. Prea multe denumiri pe cm2...
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste calitatea, io am impresia ca aceasta a intrat, de o vreme incoace, intr-un soi de "inghet". Nu spun ca nu este calitate ci ca aceasta a devenit oarecum monolitica, foarte putine vinuri iesind in evidenta cu ceva special. Chestii easy drinking, necomplicate, se merge la "sigur", fara prea multe abateri de la linia prestabilita. Din pacate, la preturile cerute, as vrea o diversitate mai mare la acest capitol
Si eu care aveam o doza de regret ca poate le-am zis prea tare!
RăspundețiȘtergere@Ciprian: cred ca inclinatia asta spre atat de multe game te face sa-ti pierzi identitatea pana la urma; cat despre calitate, mai ales in cazul lor as lega-o si cu pretul, iar fractia e subunitara :(