Doua bune, doua rele si altele printre ele

    Titlul acestui post ar fi trebuit sa fie ceva de genul: "Doua bune, doua rele, zahar, nutritie, Sauvignon-uri Blanc, IceWine, Murfatlar, Bruno Wine&Cofee Shop, Uruguay, Tohani, crame nebagate in seama si de ce". Dar asa cum am invatat la limba romana in liceu de la un foarte priceput profesor (prietenii stiu despre cine vorbesc), e de evitat o asa lungime, trebuia sa concentrez cumva. N-am studii jurnalistice, n-am pretentii de scriitor, insa cultura generala si bunul simt conteaza si raman sus de tot in sistemul meu de valori.

    Hai sa incep cu cele rele, ca termin repede. Primul este deja binecunoscutul vin licoros de Murfatlar, Lacrima lui Ovidiu, 5 ani, alb, an nespecificat. Si dulce, foarte dulce. Altceva ce as mai putea spune despre el? Culoare galben auriu inchis, asemanatoare cu cel mai inchis ulei de floarea soarelui pe care il gasiti pe rafturile super-market-urilor...asta ca sa mai scriu un rand in plus, insa mai mult de apa cu zahar si alcool nu prea e nimic de zis. Se simte o usoara blagoslovire a baricului, insa fara alte proptele care sa-l sustina, mai bine iti fierbi o cana cu apa cu 3 scobitori in ea si adaugi la sfarsit vreo 6-7 lingurite de zahar si-l lasi sa se raceasca, dupa care adaugi 20 ml de alcool rafinat. Parca mai buna doua zi, emite ceva note olfactive placute - corcoduse (adunate in butoi, in fermentatie) si pare cat de cat inghitibil, in limita celor 72 pct.  Si daca tot n-am mare lucru de spus despre vinul asta, sa va zic parerea unor specialisti despre zaharul rafinat (gasit de UE in niste vinuri facute de lider-ul de piata in vanzari, Murfatlar): daca ar fi fost inventat in zilele noastre ar fi fost interzis consumului uman de catre orice organizatie guvernamentala specifica. La asta mai adaugati (a se citi renuntati la consumul lor) faina alba, uleiurile procesate/rafinate si produsele de origine animala in exces si asa ajungem la "the big 4".  Alimente pe care, teoretic, dupa parerea nutritionistilor romani in voga, dar si a celor straini, nu avem voie sa le punem pe gura. Dar ce primesc drept ajutoare alimentare "saracii" Romaniei, inclusiv de la UE? Zahar, faina, ulei de floare. Exterminare? Teorii ale conspiratiei? Nu m-au convins niciodata, insa e o tema de reflectie. Dar despre nutritie, calorii, miscare si cum am reusit eu sa dau jos 17 kg probabil voi face un post separat. Si ca tema, pana atunci aveti de citit Mencinicopschi si "I'll never be fat again", ca lectura suplimentara, de vacanta.

    Cel de-al doilea vin e un EisWein nemtesc, (Carl Reh? Oprisor? n-am apucat sa vad bine sticla) ingurgitat in cantitatea de 150 ml la Bruno Wine and Cofee Shop acum cateva zile. Cu 5 puncte sub Ovidiu. Apa cu miere din plin si alcool putin sesizabil. Felicitari administratiei locale pentru finisarea strazii care are un aer de intimitate, inca fara muzici la volum extrem, putini trecatori pe Covaci (dar vai!...cu piatra cubica neslefuita si neplacuta pantofilor nostri, luata de pe Aviatorilor arata parca ar fi fost facuta acum 100 de ani, si asta nu in sensul bun - o practica des intalnita si la garduletele gardinilor din fata blocurilor care se revopsesc si se muta dintr-o zona intr-alta, parca noi, locuitorii, am fi orbi sau retardati). Inainte de plecare am facut si eu cunostinta cu Menestrelul lui Rotenberg, 2008, care m-a lasat perplex. Nu stiu daca o fi cel mai bun Merlot din Romania, cum se lauda prin cateva locuri (oare nu exista un for care sa controleze chestia asta?), dar e fenomenal. Nu ma intrebati mai mult, ca nu stiu sa va zic despre vinuri rosii, insa asta e din Neckermann-ul magiunului de prune la fiert care are pe ultima pagina visine usor amarui! Si spre deosebire de albe, nu merge sa-l tragi pe gat. Un pahar si pleci acasa, ca altfel nu mai gasesti statia lui N115. Degustarea a inceput cu un pahar de Sauvignon Blanc recomandat de Alin aici, dar parca nu chiar de 87 de pct. Oricum peste 80 si de la mine, sa traiasca! Dar cam scump.

    Sauvignon Blanc Princiar Special Reserve, Tohani, an necunoscut, ca de obicei. Partea de Princiar e explicata in link. Singurul indiciu e data imbutelierii, toamna 2010, deci probabil avem de-a face cu productia 2009. Interesanta chestia asta cu omisiunea specificarii anului, dar curajoasa, te face sa crezi ca reusesc sa faca in fiecare an acelasi identic vin. Tot interesanta este recomandarea de pe eticheta secundara referitoare la pastrarea acestui vin la orizonatala sau cu capul in jos, la o temperatura si umiditate anume, ferita de vibratii - greu de realizat, ba chiar imposibil de catre retaileri care cu alta ocazie au primit amenzi pentru asta, iar producatorul respectiv s-a abtinut de la aceste specificatii, de altfel binevenite. Dupa parerea mea un clasic in viata, o referinta. Nu stiu daca cel mai bun, cel mai lucrat, insa sigur un etalon de teste. Miros frumos, fin, mineral, cu pi de chat, citrice, fan, deschis (chestia asta cu deschis/inchis nu stiu cum s-o explic). Gustul e usor ierbos, mineral, acrisor si cu o unda de samburi de..ceva. Un alt vin, sau mai degraba crama, inexistenta din p.d.v. al review-urilor din spatiul virtual romanesc. Pai cum? Nu se gaseste? Ba da! Carrefour, Cora, Real, probabil si Metro sau Selgros prin care eu ajung mai rar sau deloc datorita faptului ca nu agreez treaba cu cardul de membru, sau cum i-o mai zice. Ba chiar am vazut cateva de la ei prin wine-bar-uri si magazine specializate. Uff..iar am uitat, nici astia nu dau sticle gratis si mese intinse. A mai luat si 87 de pct. la Vinvest anul asta; nu mai zic ca au 500ha (oare de ce pe site-ul lor apar 1300ha?) si 40 de ani de facut vinuri. Or fi suparat ei pe cineva  care i-a declarat personna non grata, ca si in cazurile altor crame ;). Vad sute de vinuri straine prezentate frumos, dar despre crama asta nimic. Intrebarea ramane: DE CE?! 83 pct de la Berbecutio, luat de la magazinul Cramelor Tohani din Mihalache, la 26 de lei. 

    Sauvignon Blanc Don Pascual, Uruguay, 2007, 20 de lei la Carrefour. Mirosul este cel descris pe contra-eticheta, insa gustul e total altul. Desi atacul aduce un pic cu ce am simtit in miros, omniprezentul guava (nu glumesc, cand am vidat sticla pentru a o mai raci un pic, pompa mi-a adus din sticla in atmosfera acelasi miros) dispare cat de cat, acoperit de prospetimea (ciudata, nu? dupa 4 ani) si verziciunea unor caise necoapte.  De apreciat este si aciditatea inca foarte buna, dar acest mariaj intre guava si fructul pasiunii pe de-o parte si caisele verzi pe de alta este unul parca fara prea mare viitor. Devine enervant dupa cateva sorbituri. Se impune a fi definit ca atipic, si nu stiu daca asta e doar din cauza cupajarii cu Sauvignon Gris in proportie de 15%.  L-am luat pentru ca acum cateva luni am fost impresionat de un Chardonnay de la ei (ok, ala era un "Reserve"), dar acum n-am prea nimerit-o. Tehnic nu-i un vin rau, dar avand in vedere ca notele sunt date de preferintele mele...79 pct.