Domeniul Coroanei Segarcea Roze 2012

    Precedentul roze, 2011, de la Domeniul Coroanei Segarcea a fost in opinia mea in top 3 roze-uri anul trecut, lucru confirmat de nenumarate teste comparative la care am luat parte. In acelasi timp a avut un pret extrem de prietenos, care vad ca se pastreaza si anul acesta, am dat 25 de lei la Auchan pe sticla din imaginea alaturata. S-a vinificat tot Cabernet Sauvignon, obtinandu-se o culoare "foaie de ceapa" si un nivel alcoolic de 13%. Se considera a face parte din gama Elite, cea de retail, pentru ca in gama Prestige locul e ocupat de minunata Tamaioasa Roza. Probabil ca si numarul relativ mare de sticle (42.000 vintage-ul 2011) justifica incadrarea. Olfactiv vinul respecta finetea si nivelul moderat cu care ne-am obisnuit deja la acest producator de cativa ani, notele sunt de cirese dulci si fructe rosii de padure, fara accente pe zmeurele-capsunele, cu toate ca si acestea sunt detectabile in plan secundar. Foarte in spate se simte o subnota ca de budinca care creste semnificativ nota acordata acestui capitol. Mai departe gustul se prezinta normal, cu aciditate sprintara, arome similare atat ca repertoriu cat si ca intensitate, onctuos, usor amarui si condimentat pe final. Cred ca mai are vreo luna de stat pentru a se aseza cum trebuie. 83-84 de puncte. 

Degustare Crama Oprisor la Corelli - vindeti sau promovati?

    10 august 2011, o noua degustare organizata la Corelli Wine Bar, de data aceasta in colaborare cu Crama Oprisor. Parea a fi un semi-fiasco, datorita ploii torentiale de afara, insa incet-incet micutul bar a devenit neincapator. Frumos pliantul pregatit in dreptul fiecarui participant, lumanarelele si muzica in surdina. Am remarcat prezenta celor de la Vinul.ro, a catorva bloggeri, a Iuliei Creanga pe care nu o cunoscusem personal decat prin intermediul retelelor de socializare, si pe care poate o stiti de la Euforia Cuisine, lume buna. Degustarea in sine a inceput putin dupa ora stabilita, asa ca, nerabdator, am luat dinainte un Zinfandel vinificat alb - primul vin oferit, care face parte din gama Caloian, caracterizat in primul rand printr-un miros foarte placut, floral. Cei cu care am mai venit au remarcat ca totusi gustul nu se ridica la nivelul frumusetii mirosului, fiind putin greoi, desi cu un nivel de alcool de 12%. Este o premiera pe la noi vinificarea acestui soi in alb, ba chiar mai mult decat atat, nu cred sa existe pe piata nici rosu.  Temperatura de servire si paharul au fost cele potrivite, ceea ce a facut din acest vin unul interesant. Scot iar in evidenta conditiile de degustare pentru ca am avut experiente negative foarte interesante legate de acest aspect in ultima perioada - cati aveti acasa macar 2 pahare pentru vin alb si 2 pentru rosu? Nu? Luati-va!

    A urmat tot un Caloian, roze, care ma cam dezamagise data trecuta, la Primavara in Roze, dar asta doar din cauza ca a urmat unui maestru in bransa, Merlot-ul Roze de Recas. Acum n-a mai fost cazul, asa ca impresia lasata a fost una pozitiva: este un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Pinot Noir, cel din urma, in proportie de 40%, aducand greutate, corpolenta, peste placutele arome de cirese si capsuni. In gust se mai simte carcelul verde de vie, parca un pic contrastant cu celelalte. Si un indulgent 80 pct de la mine, ceilalti nefiind tocmai de aceeasi parere. 

    Piesa de rezistenta a serii a fost La Cetate Miracol Tamaioasa Romaneasca 2010. Un demisec inspirat, plin de arome caracteristice, pe care de aceasta data le gasesti si in gust. Un vin care mi-a placut, plin de trandafiri si flori, estimat de noi la 83 de puncte; poate ar fi fost cu 2-3 mai sus, daca lipsea post gustul usor amarui-acrisor.

    Multumiri celor de la Corelli pentru invitatie, pentru gazduire chiar fara rezervare, pentru ambianta placuta si serviciile de calitate oferite; felicitari si pentru marirea gamei de vinuri din menu! Denisa a fost la inaltime ca de obicei, prin promptitudine, buna vointa si implicare.

=============================================================================================

   Cu toate ca-s olteni de-ai mei si-i simpatizez, am cateva lucruri de comentat despre Crama Oprisor. Prezentarea vinurilor a fost una bunicica, dar presupun ca trebuia sa se vorbeasca in proportie de peste 80% despre vinurile degustate, fara aluzii (enervant de) repetate la celelalte vinuri, mult mai scumpe, prezente in mare parte in bar. Raspunsurile la unele intrebari au fost usor evazive, desi nu vizau vreun mare secret intern ci doar informatii generale, pe care cu usurinta le poti gasi on-line. Ba unele au fost chiar false, nu stiu daca in necunostinta de cauza, sau pentru a  masca lipsa de inspiratie (sa nu-i zic altfel) a alegerii numelor unor vinuri/game de vinuri. Ca roman, si mai ales ca oltean, chiar nu ma simt mandru ca prin Pacea de la Passarowitz din 1718 am trecut de sub jugul otoman sub cel austro-ungar (deci n-au plecat, cum ai spus tu, Florentina, ci au venit!). Iar denumiri ca Val Duna nu ma duc cu gandul decat la Duna TV, pe care l-am scos din memoria televizorului inca de la instalare. Celelalte denumiri, carora li s-au asociat povesti complexe despre trecut, mi se par un pic demodate, nu sunt pe placul meu.

    Selectia aleasa a fost din gama medie sau de jos, de parca target-ul urmarit ar fi fost...altul/altii. Ma gandeam cum ar fi sa ma invite Heineken la Caru' cu Bere la o degustare de Bucegi (ca e tot marca lor), eventual si la PET, spunandu-mi ca pe viitor sa cumpar Heineken la sticla de 0,33, ca e cea mai buna bere. Asa s-a intamplat si data trecuta in Agronomie. Spre degustare au fost tot caloienele, despre celelalte primind diferite scuze, cum ca nu mai au la rece, sau ca alea nu se desfac (Miracol, Smerenie, etc.). Am trait acolo un sentiment de rusine, pentru ca mi-am surprins profesorul coordonator de diploma, decan de vreo 10 ani, ca plecat capul si a parasit rapid standul, auzind pretul unui Cabernet Sauvignon - 80 de lei. Vindem sau promovam? Oare rezultatele nu erau altele daca se prezentau niste vinuri foarte bune despre care lumea sa ramana cu impresia (si eventual sa spuna si altora, sau sa scrie) ca Oprisor e ceva deosebit?
    Si intrebarea care concluzioneaza ce am vazut ramane: care a fost obiectivul vostru pentru aceasta initiativa?

Basilescu - Produs in tara ta!

    Exceptionala formularea pe care am gasit-o pe contra-eticheta unei sticle facute de Crama Basilescu, pe cand ma zgaiam la dansa. Nu Made in Romania, nu Produs/Facut in Romania, ci Produs in tara ta! Prin aceasta adresare directa si personala cred ca impactul e enorm mai mare, te face sa te simti parte din activitatile economice derulate de firme romanesti, cu resurse romanesti. Apare imboldul de cumparare, sau daca ai cumparat fara sa observi aceasta inscriptie, mandria va fi sentimentul incercat cand o vei decoperi acasa. M-am gandit imediat la ce scrisesem zilele trecute despre marketingul (in)existent la producatorii nostri de vinuri. Ei bine aici se pare ca functioneaza. Si cineva acolo stie carte, nu reinventeaza roata, doar da dovada de creativitate, originalitate si pune prejudecatile deoparte. Sa le luam pe rand. 4P.

    Produs - ce se gaseste in sticla poate e cazul sa reamintesc: vinuri cu adevarat de top, vinuri de o calitate incontestabila. Aud ici si colo ca Feteasca lor Neagra ar fi definitia/maximul a ce se poate obtine din acest soi care ne apartine tot noua, romanilor (cautati un 2008, insa daca n-aveti decantor, rabdare cateva ore si experienta practica in acest soi, mai bine luati ceva de la Cora; au bagat ieri vrac). Nu sunt un mare bautor de vin rosu ca sa evaluez in vreun fel Feteasca Neagra, dar va pot confirma ca aici exista cea mai buna Busuioaca de Bohotin all times ever! Tamaioasa e tot acolo sus, in cateva zile intra in competitie pentru marea Medalie de Aur - Berbecutio's MMA. Din 7 vinuri de la ei incercate pana acum 6 sunt peste pragul personal de 81 de pct, iar al 7-lea e acolo, aproape - consider ca merita recomandate. Calitate - nota 10+.  Eticheta: pentru gama premium, adica Eclipse, a fost ales modelul frantuzesc, cu imaginea unui castel, denumirea gamei si a cramei scrise cu litere mari, anul, tipul vinului (sec, demi, etc) si categoria (DOC, IG, etc.) scrise marunt. De unde vin dopurile, eticheta, capisoanele sau sticla? Luati in mana un pumn de orez si aruncati-l pe harta Europei! De unde Eclipse? Pentru ca povestea cramei se intrerupe brusc in 1945 si reapare abia acum cativa ani - 2008 este anul lansarii noilor vinuri. Intre cele doua perioade a fost o eclipsa. Cealalta gama, superioara, are ca ambalaj: capison metalic, in capatul caruia sunt inscriptionate initialele CB, toate sticlele vin impachetate intr-o foita subtire de hartie. Oare pe timpuri se numea "hartie de talc"? Elegant, placut, profesionist. Logo-ul il gasesc de asemenea original, apoi coborand in masa etichetei principale decupajul care lasa sa se vada la unele soiuri culoarea apetisanta il descopar a fi similar ca design cu schita paharului inclinat de mai sus. Nu s-a facut rabat la pigmenti scumpi sau calitatea hartiei. Denumirea gamei apare chiar in paharul stilizat - pentru ca asta vei gasi: soi curat, nobil. Daca tot m-apucai, va zic si de unde Autentique - lipseste 'h'-ul, cuvantul provenind din limba engleza si nu franceza: asta-i gama "top of the world", alaturi de Ancestral, Edtion si Unique, iar traducerea foarte facila in limba romana reprezinta delimitarea de falsurile grosolane  din perioada post-decembrista mai ales a soiurilor Tamaioasa Romaneasca si Busuioaca de Bohotin. Productia totala este de 200.000 de sticle/an, de pe cele 70ha productive, dar s-ar parea ca mai exista inca vreo 30 care urmeaza a ne uimi. Ca si termen de comparatie Cotnari scoate vin de pe 1300ha si mai are vreo 400 care inca nu sunt pe rod. Adica a vandut anul trecut 10 mil sticle. Si umbla vorba in targ ca a mai si importat, ca nu-i mai ajunge romanului Grasa.
    Pret: aici trebuie sa recunosc pana si eu care arunc cu ce-mi cade-n mana in capul "scumpilor" din magazine, ca Mercedesul nu-i Dacie. Iar satisfactia pe care o ai cand iti dai seama ca ai ajuns in posesia unui produs cu adevarat special e mare. Nu ti-l permiti in fiecare zi, na, e FMCG, nu e masina sa-l iei o data si gata, insa ti-l vei dori. Mai treceti si voi prin Metro sau magazine de alcoolice sa vedeti cat costa. Nu e cel mai scump vin din tara, eu raman la parerea ca merita incercat. Acu, dac-o veni nea Gogu d-aci din bloc, care-mi mai repara teava sparta in schimbul unei sticle de plastic (nu bag mana-n foc ca era vin in ea) sau fata pe care-ai scos-o in oras a doua oara si mai cere si-o cola langa vinul rosu pe care ai dat peste 100 de lei la carciuma, nu-mi fac iluzii ca va remarca ceva. Sunt vinuri pentru cei care stiu cu adevarat sa aprecieze.
    Plasament: distribuitori implicati in ceea ce inseamna un vin de calitate, nu numai in diferenta intre pretul de achizitie si cel de vanzare (Poate cu exceptia magazinului de la Unirii de la parter unde tanti aia e mai acra decat vinul otetit si da impresia de fiecare data ca o deranjezi din citit can-can-uri. Orice parere ai emite - e ca ea. Altfel - mars si ia-ti din alta parte! Ma scuzati de deranj, asa am sa fac). In majoritatea locurilor in care gasesti sortimentele facute de Basilescu vei gasi si un om care sa-ti vorbeasca despre ele. Restaurante care au auzit de concepte ca somelier sau chef, unele prin Oradea, o crama prin Cluj, cateva magazine prin Bucuresti, Timisoara, Arad, Brasov, Pitesti, Iasi, dar poti incerca si in Metro. Daca esti un restaurant elegant in capitala, poate Tribeca (BDG.ro) te-ar putea sfatui cum sa-ti aduci macar cateva din vinurile Basilescu in meniu. Am vut impulsul sa spun ca eu as mai insista pe vizibilitate in locul lor, dar deocamdata productia e vanduta prin aceste canale de distributie. Unui client caruia ii dai o data si apoi nu mai ai nu-i vei face o impresie buna.
    Promovare: hai sa vedem SITE-ul in primul rand. Placut la vedere, acces la mai toate tipurile de informatii inca din home-page. Suprafete, soiuri, normarea cantitatii (adica din 3 ciorchini pe-o joarda tai 2 inainte de majorat- pentru fata cu cola era mentiunea, dar n-am timp sa-i explic si de ce). Toti partenerii de afaceri au date de contact complete. Prezentare buna a celor 11 feluri de vin produse: descriere, culoare, gust, asocieri culinare, temperatura de servire, pe care multi o ignora, chiar si eu uneori. Observam aici diferente chiar de 1 grad sau doua, dar noi ne multumim sa-l scoatem din frigider. Despre partea "produs in tara ta" - genial. Lipsesc notele, dar trebuie sa ne facem si noi utili cumva. Un review de anul trecut se afla aici.
Va urma.

Incursiune printre vinuri de pe alte meleaguri

    Cand intri in Bruxelles intr-un magazin specializat vei gasi la categoria "vinurile noastre" vinuri frantuzesti, alaturi de care celelalte categorii - new world, Italia sau Spania - sunt destul de slab reprezentate. In ciuda bunastarii vesticilor vinurile bunicele-bune au preturi rezonabile, cel putin fata de cele cateva care ajung si pe la noi si sunt la preturi de 2-3 ori mai mari. Par example, un Rose D'Anjou care aici la Cora e spre 40 de lei sticla, acolo e sub 4E. L-am lesinat pe un belgian caruia i-am laudat traditia lor cu berea, dar intrebandu-l de vinuri locale mi-a spus ca nu prea a auzit. Pana la urma au fost 17-18 grade in mijlocul lunii iunie cele 3-4 zile cat am zabovit in zona.
   Vinurile incercate au fost, nu neaparat in aceasta ordine, asa: acest merveilleux Chablis din 2008, un Chardonnay bien sur, care m-a pus pe ganduri la inceput: prima degustare, seara - varza...nici mai mult nici mai putin. A doua degustare, urmatoarea zi la pranz: varza+2 pct - amar, aciditate foarte scazuta, nici pahare decente n-am avut. Ei bine seara s-a hotarat sa-mi arate pe ce dadusem 17E. Departe de exemplarele romanesti care-mi placusera mai ales datorita atingerii baricului - vanilie, unt, acesta impresioneaza printr-un complex nazal de zile mari, in mare parte floral. Foarte fin in acelasi timp, n-am fost capabil sa recunosc foarte multe arome diferite intr-insul. Culoarea e galben-verzuie, nu foarte apetisanta. Atac mineral puternic, dat probabil de solurile calcaroase (studiate indeaproape in foto 2), care se transforma instantaneu intr-o mare de gusturi spectaculoase - orhidee ar spune unii. 84 la numar. Post gust lung, placut, amar. Potential de invechire destul de mare, in jur de 10 ani. Neaparat aerisit inainte!
    O experienta placuta am avut-o la un restaurant nu numai cu specificul italian, ci cu toti angajatii, decorul rustic foarte reusit si meniul/vinurile din dotare. Am comandat un Antinori Rose la 0,5l, parca un Santa Cristina care era clar rasuflat, mi-a fost inlocuit pe loc, degustatorul de 2m si 120 kg scrasnind printre dinti catre seful de sala: "e morto". Sper ca la vin se referea. Din pacate si urmatorul a fost la fel, a trebuit sa ducem mai multa munca de lamurire ca si asta a dat ortul popii, asa ca ni s-a propus vinul casei, tot roze, vrac, n-am ce sa spun despre el - vin de vara pana-n seara. Pizza de aici? Cea mai buna din lume! Nu sunt un fan al acestui preparat culinar, dar de nevoie am mai incercat a doua zi si ceva de la Pizza Hut, asa ca am avut termen de comparatie: de la cer la pamant.

    O alta experienta: wine bar italienesc, vinurile la pahar 5E/150ml (cam asa erau peste tot), incerc la inceput un Terlan(er) - un cupaj din 60% Chardonnay, 30% Pinot Blanc si 10% Sauvignon Blanc, pe numele lui de scena Terlan 2010 Alto Adige Terlaner Classico care la primul paharel mi-a facut o impresie foarte buna. Nu l-am luat  prea tare in seama. Sau, let me put it another way: vinul era din categoria premium, iar eu am crezut ca e datorita bucatelor de mai devreme, intalnirii cu niste vechi prieteni, etc. Asa ca-l incerc si pe urmatorul: Zaccagnini Verdicchio dei Castelli di Jesi, DOC 2010. Un soi interesant (ca nu-l mai bausem niciodata), dar fara prea mari pretentii - 4,5E/paharul. Sper ca se vede clar ca unul dintre comeseni a baut "apa chioara". Si aici in menu, ca si la super-market-uri sau magazine dedicate, spatiul destinat vinurilor rosii era cel putin la fel de mare cat al celor albe+roze la un loc. Asa ca ma intorc la Terlaner si iar sunt lovit in cap de mere, pere, fructe exotice la gramada, aranjate intr-o partitura  discreta. Desi seara era abia la inceput, vinul asta fiind urmat de multe alte chestii, mi-am amintit totusi sa-l google-lesc acasa. Si aici vine cireasa de pe tort: Parker ii da intre 87-92 in ultimii 5 ani, iar distribuitorii au si ei o medie de notare de 89 pct. Asa ca nu ma mai bag eu sa mai zic altceva, ca n-am cum. In excelul meu, ala cu 3 cuvinte la "description":P parca nu-i chiar acolo, dar ..

     Pentru intoarcere am solicitat ca aeroplanul sa fie intr-o anumita zi, la o anumita ora, asa ca am fost nevoit sa apelez la Blue Air. Aveam pe bilet ora de plecare 18:05, dar el era programat de doua zile sa plece la 19:35 fara sa ne anunte si pe noi fraierii care am platit cu doua-trei saptamani inainte. Autogara Baneasa - ca aeroport nu pot sa-i spun - te scoate din pepeni ca de fiecare data prin lipsa de organizare, viteza de miscare a hamalilor si a vamesilor. Dar sa ma intorc in Bruxelles. Am avut timp sa iau un al treilea vin foarte bun din shop la plecare din Zaventem, cel din figura alaturata. Un roze AOC "La reserve" 2010 din Languedoc, demn de toata lauda, facut de Gerard Bertrand (ex French international rugby player!) Si facut bine, dupa parerea mea: roz somon, din Grenache, Mourvedre si Syrah, dominat de cirese negre. Se pare ca e vinificat in general rosu, roze-ul fiind mai rar. Gust placut, aciditate cam scazuta, fin. Cam scump: 13E.
    In concluzie, am avut norocul sa intalnesc cateva piese remarcabile, dar chiar si cele care nu s-au incadrat in "best of"-uri au fost niste vinuri bunicele, mult peste low-cost-urile din rafturile marilor nostri retaileri. Mai am in stoc un Pouilly Fume de pe Valea Loarei si un Chardonnay de la Louis Latour - o sa scriu cateva randuri despre ele la momentul dezvirginarii. In alta ordine de idei dupa multi ani de bere, am renuntat in 2010. Si chiar am mai incercat de cateva ori, dar, paradoxal, nu mi-a creat nici cea mai mica senzatie de placere - in Romania. Ei bine aici am baut si un Heineken draft pe care n-am cum sa nu-l incadrez la aceeasi categorie - best of.

    Si de la tribuna Parlamentului European am un mesaj pentru importatori: mai usor cu adaosurile, ca am inceput sa ne prindem si noi ce si cum sta situatia. Si asta nu numai la vinuri - Vittel la 0,5l e 0,6E in orice Cora..pardon.. Delhaize in centru Brussels-ului! Parca as adresa mesajul si carciumarilor, hangiilor din tara: nu poti castiga la un bou cat castigi la un cui - procentual vorbind ;) dar aici cred ca e de datoria producatorilor locali sa-i educe.

Viognier meets Nashul

    Cu 9-10 ani in urma aveam un prieten care obisnuia sa bea vodka cu bere. In cantitati destul de mari. De multe ori, in momentele de maxime senzatii bahice se uita crucis la cele doua sticle de pe masa carora le spunea: "Tu esti prietena cu ea. Si eu sunt nashul!".
    Deplasare in Brasov, seara masa cu colegii la o "tratorie" draguta, nu am retinut numele, prima iesire pe terasa anul acesta. Prima iesire pe terasa cu adevarat: decor rustic, vegetatie luxurianta de jur imprejurul fiecarei mese, meniu italienesc foarte bogat, companie placuta.
    Nu pot sa nu va reproduc gluma serii, asa ca mai fac o paranteza: un coleg din Galati a avut parte de o traversare a Bucurestiului la volan, la inceputul careia vezica sa urinara incepuse deja sa dea semne de saturatie; nestiind mai deloc parcari/wc-uri a cedat "psihologic", vorba Mondenilor, a descoperit ca avea la picioare o sticla de Ice Tea, de-aia cu gura larga si la un semafor, sub privirile stupefiate ale calatorilor din autobuzul oprit pe banda paralela, s-a usurat. Printre colegii prezenti cu noi la masa era si un belgian din sud, vorbitor de franceza in primul rand, care intelege cat de cat si romaneste, de formare IT-ist. Pe parcursul povestirii insa a cam pierdut firul, asa ca a asteptat cateva minute sa se potoleasca hohotele de ras si a cerut lamuriri. Expresia care l-a facut sa rada si pe el in hohote minute bune a fost :"I had to plug-in into the bottle!"
    Rewind: vin doua meniuri, unul de papa, altul de bar; le-am scanat cu atentie pe fiecare, aparea undeva in josul unei pagini vinul casei alb sau rosu. Cand a venit ospatarul sa ia comanda l-am rugat sa ne aduca totusi si meniul de vinuri (dezamagit si convins ca nu exista). Ei bine se scuza si vine in 10 secunde cu un menu impresionant. Reproduc din memorie: Cuvee Amaury sau Charlotte, Terra Romana cam orice, Sole Chardonnay Barique, Negrini, Vanju Mare aproape toata seria Castel Starmina, Uberland, etc. Si inca vreo cateva pagini de importuri interesante, intuitiv clasificate, langa fiecare vin fiind trecut anul, culoarea, clasificarea in functie de cantitatea de zahar si o fotografie a sticlei. Politica de preturi foarte ciudata: la unele avea adaos 25%, la altele 200% sau mai bine. Nu-mi explic pohtele astea de roze pe care le am de cateva saptamani, dar mama natura stie ea ce ne invata..alegerea mea: Terra Romana Roze 2010. Un vin frumos - la suflet dar si la culoare. Detalii tehnice exelent prezentate de George AICI, peste care as mai adauga eu ca ar fi si-un pic de zmeura la nasuc. Vin pe care-l recomand cu placere oricui. (nu pot spune asta despre ceea ce am acum in pahar: Busuioaca de Bohotin de Tohani, Princiar, Special Reserve.
    Dupa masa destul de lunga in timp care a cuprins doar un platou de branzaturi italienesti si 2 pahare de roze m-am retras in barlogul obisnuit pentru innoptarile in Brasov de anul acesta: pensiunea "Nasul si prietenii" 5*****, din comuna Cristian, intre Brasov si Rasnov. Merita un click, oricum voi enumera cateva detalii: detinuta de Radu Moraru, zis si "Nashul" - B1 TV, 10TV, facuta cu fonduri UE, proiect inceput inca din 2004, cu un efort financiar minim din partea proprietarului, administrata de o ruda apropiata, cladirea este o casa saseasca (de fapt doua) renovata complet, piscina, sauna, jacuzzi, sala de fitness, ce mai...raiul pe pamant. Iar beciul in care s-a pastrat arhitectura originala din caramida plina completat de plasma de 2m, sistemul de sunet bunicel si canale tv HD - o placere. Ce m-a impresionat de la prima scoborare in acest stabiliment a fost atentia la detalii: de la culorile alese pentru usi, ferestre, draperii la temperatura controlata automat a aerului, apei din piscina, a gresiei din jurul piscinei, folia care se intinde peste luciul apei in timpul anotimpului rece pentru a evita aburirea geamurilor, incalzirea partiala in pardoseala din jurul piscinei - o atentie la detalii rara intalnita. Majoritatea camerelor au un spatiu neobisnuit de generos, de fiecare data o curatenie exemplara care, odata cu celelalte iti lasa impresia ca esti primul client poposit aici. Cinci stelute cu brio si din partea mea. Hai 4,9 ca-mi amintii ca meniul de vinuri este aproape inexistent, iar masa de pranz sau cina se pot servi doar cu pre-comanda in sistem catering. De aceea sunt foarte atent cand ajung sa am si ceva la pachet.
    Pe la pranz am reusit sa fug cateva minute pana la Real, unde dupa multe cautari a ceva nou am zarit la capatul unui raft un Viognier argentinian la 19 lei, asa ca seara, odata ajuns la Nashul, i-am dat cep. Iata impresiile notate la cald: "Trivento Tribu Viognier 2008, producator: Mendoza, Argentina: soi incantator, aciditate ridicata, crocant, miros si gust debordant. Culoare galben mediu, timid. Se pare ca merge imperecheat cu spicy food. Am prins din zbor ananas, para, parca si-un pic de mango insotite de arome florale - toate intense. Degustarea aminteste de onctuozitatea si vanilia baricului - care te izbeste din prima, apoi vine aciditatea ridicata care le face un dus rece, palatinul ramane cu ciorchinele ierbos si ceva amarui, cafea?dar se (si) cam incalzise. Post gust putin peste mediu, spicy si citric - un lime p-acolo. nu prea vad de ce nu a prins in RO, la intensitatea aromelor!! Poate doar ca se cam vinifica sec?!? Daca as fi dat 30 de lei pe el nu mi-ar fi parut rau. Ar fi bun ca exemplar de colectie, desi nu prea se recomanda a fi pastrat decat putini ani.". A fost chiar vinul saptamanii acu vreun an juma'. Fugiti repede la Real ca e o piesa de incercat!
Terra Romana Roze 2010 + Mendoza Viognier 2008 = 164 pct impartite frateste.
Atat avusei de spus.

In episodul urmator: prezentarea celor doua noi case de vinuri frantuzesti, Famille Quiot si Louis Latour partenere Recas, care a avut loc miercuri 25.05.2011 la Hotel Hilton - Athenee Palace si la care m-am simtit onorat sa particip prin amabilitatea Directorului Comercial al Cramelor Recas, domnul Ciprian Rosca.

Le museé et le rosé

    Exceptional, asa cum numai un Sole poate fi. Trec pe scurt in revista minunatele arome de cirese negre, zmeura si pepene galben, pe care de data asta DA! le-am simtit pe toate! Am mai degustat zilele astea un Segarcea si un Planeta, dar Merlot-ul de Recas e de departe campion.
    Cu multumiri celor care au avut initiativa Primaverii in Roze prin localurile din centrul vechi. Si asta din mai multe puncte de vedere: promovarea in scopul vanzarii unei cantitati mai mari de vin pe terasele patriei - odata cu informarea/educarea publicului - e de apreciat, dar si preturile la care poti incerca un pahar/o sticla sunt de asemenea atractive. Parca aveam retineri in a da 50 de lei pe exemplarul din fotografie, dar, avand ocazia sa-l gust la 12 lei paharul, m-a convins ca e un vin deosebit, pe care imi doresc sa-l mai savurez, cu care ma voi lauda cu mandrie ca m-am cunoscut, si pe care il pot recomanda si altora. Reformulez: daca se achizitioneaza din magazinele de specialitate e in jur de 50 de lei, daca se bea pe unele din terasele din centru e 60 de lei. A, si am observat ca au mai aparut inca din prima zi si alte carciumi in care era vizibila aceasta actiune roz, chiar daca ele nu apar in pliantul de prezentare.
    Cu riscul de a vorbi mai mult de altele decat de vedeta serii - Cramele Recas Sole Merlot Roze, trebuie sa spun ca am ajuns in fata unui pahar de Sole fiind invins de cultura. Imi propusesem in seara asta sa fac si eu, ca tot omul, un tur al muzeelor, desi aveam deja 400km la bord impreuna cu cei 126CP din dotare (1 sunt eu). Ee..un tur asa, mai pe sarite, doar nu era sa vad 15 muzee in cateva ore. Studiind topografia locului, am inceput cu cel de geologie, unde deja coada la intrare era de vreo 100 de persoane. A mers repede, am intrat inauntru unde erau 30 de grade Celsius si 200 de copii pe pogon. Binenteles ca am asistat si la spargerea unor vitrine din cauza inghesuielii si la octogenari care stateau cate 20' in fata unui singur exponat - si erau mii. Am renuntat din cauza caldurii la vizitarea etajului, dar si din cauza unor mucaliti care spuneau coborand: "sus nu e nimic". Am luat-o la pas pe Calea Victoriei vizand urmatorul target: Muzeul Enescu. Nu am vazut in viata mea atatia oameni pe strada la 10-11 noaptea!!! Intrand la Enescu am avut o impresie placuta din primele minute: afise pe care scria "Thank your for not smoking in here", modalitati de plata cu cardul al eventualelor CD-uri sau carti achizitionate. M-am linistit insa repede, deoarece cu cat inaintam temperatura crestea ca si cum m-as fi apropiat de centrul Pamantului. Ajung pana la urma in foaierul muzeului unde un quartet incerca cu destoinicie in harmalaia generala sa interpreteze o piesa a distinsului muzician..si renunt. Iar. Cu constiinta incarcata de fail-urile de pana acum, dar transpirat tot, incerc sa ma consolez cu ideea ca pe traseul propus exista Muzeul de Arta si cel de Istorie. Ei bine la Muzeul de Arta am avut un soc: se statea la doua cozi, fiecare de cel putin 500 de persoane, intrari diferite. Avand si votul consoartei din dotare, constiinta a devenit minoritara, asa ca ne hotaram sa atacam ultima reduta, istoria. Cand mai aveam vreo 200 de metri am vazut multimea inghesuindu-se si aici pe scari si am profitat de verdele pentru pietoni care-mi permitea sa fac la stanga spre cele 160 (asa am citit undeva!) de carciumi de pe Lipscani, Smardan sau Gabroveni. Normal ca nu era nici macar un scaun liber la terase, nu mai vorbesc de mese, insa am avut un noroc chior sa aruncam un ochi in interiorul unui local participant, unde mai erau vreo doua mese libere - asta dupa ce am stat in fata terasei cateva minute frecandu-ne de multimea ahtiata dupa o buna portie de hidratare si (aproape) salivand in fata paharelor cu roze din fata musteriilor.
Asa ca le musée s-a transformat in le rosé!!