Marques de Carano gran reserva 2007

    Azi ne relaxam la adapostul unui raport calitate/pret care penetreaza incet, dar sigur, posteriorul industriei nostre pe care insusi Iliescu ar considera-o depasita la partea post-productie cu tot ce inseamna asta, pliata dupa bisnitarismul cronic al carciumilor. Plictisit, chiar ingretosat de reteta romaneasca de pozitionare a unei sticle de calitate medie la vreun milion si ceva, in speranta ca vei vinde si mizeria cu 20 in loc de 11 lei, recomand cu incredere Spania: 

    Exterior: Gran Reserva, 2007, 20 de lei in Germania, 12,5% alcool, Grenache cu Tempranillo si Carignan sub acel voal rar, vintage, specific vinurilor vechi spaniole. Vine din Aragon, DO Carinena (since 1932), o zona unde putem gasi mai usor vinuri foarte bune la preturi mici. Aciditate buna, structurat corespunzator, corpul nu e stresat deloc din cauza alcoolului low, sta bine pe picioare. Aromatic fluctueaza in functie de timpul scurs de la momentul deschiderii sau de temperatura. Nas condimentat, cu un bogat set de fructe negre in componenta, insotit la hora de un altul de fructe rosii, mineralitate, sangvin-bulion, chiar vegetal in plan tertiar. E evident ca am scos Impitoiabilul de la naftalina, nu? Oricum, temperatura recomandata de ei, 18-20, e cam sus, e mai proaspat la 16. Chiar daca finalul nu e de 90+, am impresia ca l-am prins pe varful de flux, cand innobilarea la sticla echilibreaza partea fructata. 87 de puncte curat, fara cifre dupa virgula.  

Vinuri din Priorat

    Priorat este o regiune viticola catalana cu 2000 de hectare de vie care, cu toate ca are o traditie de peste 1000 de ani, a primit destul de recent DOC, in 2009.  Soiurile rosii permise sunt doar Garnacha Tinta, Syrah, Cabernet, Merlot si Carignan. Sunt acceptate si 2-3 soiuri albe, care reprezinta sub 5% din suprafata cultivata. Latitudinea mica obliga la o pozitionare a viilor la altitudini de 500 de metri, orientate spre nord sau est, pentru a fi ferite de arsita soarelui. Am ales de pe decantalo.com cateva vinuri din Priorato, cum spun catalanii, care cred eu ca sustin ideea de RCP spaniol foarte bun. Le-am baut din decembrie pana in mai.

    

    Cal Pla Negre 2008 este al doilea vin al cramei, dupa binecunoscutul si premiatul si extraordinarul Mas d'En Compte, care a fost si motivul pentru care l-am cumparat. Costa mai putin de 10 EUR, e facut din Cabernet, Carinena si Garnacha Tinta, are 14% alcool, este rodul viilor mai tinere, de 8-15 ani. Nasul lasa o impresie black, e intens, mix de coacaze si cirese negre, pamant, piele si cafea. Inainte de a-l baga in gura, va avertizez! Il veti bea pe tot. Latura comerciala, adusa de baric, din care s-au adus aromele de cacao si scortisoara, e bine sustinuta de aciditate, are si fruct si note elevate - ferigi, ciuperci, pamant, iar de data asta mi s-a deschis alt sertar din memorie: tulpini uscate de floarea soarelui. Structura e suculenta, post gustul scurt, taninuri si amplitudine la nivel normal. 85 de puncte. 

    De Muller pastreaza proportia, bifand 84 de puncte la 7 euro. Piper verde, fructe rosii de padure, vanilie-cacao-scortisoara, cu originalitate si profunzime in planul al doilea. In gust atacul aduce aminte de tomate, bulion, apoi livreaza ce promitea nasul. Finalul nu-i de vis, lemnul intens descoperit in miros da senzatia  vaga de praf in gura. 

    Rotllan Autor Reserva 2008 zici ca-i facut ieri: culoare violacee, spume pe margine, tanin agatator, nas intens, condimentat, fructe negre din distilat, ferma de cai, iarba, compost, ciuperci, foarte sec. S-ar putea sa fie un vin mare peste 8-10 ani cand nu se va mai intalni nimeni cu el, dar daca PK nu i-a dat nimic, iar Penin se rezuma defensiv la 90 pct, nu prea s-a comandat la Decantalo, asa ca ei s-au gandit sa mi-l ofere mie, contra punctelor acumulate la precedenta comanda, altfel as fi dat 10 EUR. N-am inteles mare lucru din el (83-84pct), dar a fost lait motivul sa fac acest set din Priorat. Vinul "de sus" al cramei se numeste Demencia de Autor.

    Martinet este un asamblaj de Garnacha, Cab si Merlot, entry-levelul cramei, daca se poate numi asa un vin de 91pct Parker, celelalte sortimente avand 95. Deci la astia ce ramane prin butoaiele alea mai slabe sare de 90PK. Mi-a ajuns acasa dupa ce am platit 70 de lei catre decantalo, unde, dupa cum mai spuneam si cu alta ocazie, probabil nu voi mai comanda, din cauza aventurilor legate de livrare. L-am incercat de Revelion si mi s-a parut de exceptie (88-89-90 de la trei oameni), am desfacut recent ultima sticla. Nasul nu este in niciun caz atuul care l-a dus pe evaluator spre culmi, fiind un melanj de fructe negre de padure deshidratate, fan uscat si alcool (14,5%) perceptibil la +20 de grade. Gustul insa, e din alt aluat, fin, cu tanin copt si rotund. Are structura bine sagetata de aciditate, peste care se asterne savoarea deloc rea. Nu-mi amintesc care a fost nota mea de Revelion, acum merg pe 88-, descoperind alcoolul cam sus la cald. In Romania nu exista niciun vin disponibil din 2005, care sa aiba ceva interesant de spus. 

    Ultimul vin din set este un asamblaj de Garnacha Tinta, Carignena si Cabernet, de 14,5% alcool si aciditate 6,45g/l in tartric, punctat de Decantalo cu 94 de puncte si de oamenii lui Parker cu 92. Pretul a fost sub 70 de lei adus acasa. Pare un vin gata de baut imediat dupa deschidere, dar a trebuit sa inaugurez noul gadget luat de la accesoriivin. Primul strat de arome duce spre ciocolata, mure zaharisite, afinata, ajutate in profunzime de calitatile preluate din lemn, cu o foarte fina aluzie de visina proaspata. Atacul vine dulceag si moale, urmat rapid de aciditatea semnificativa, insa nu atat de viguroasa, peste limita, cum spun cifrele. Noroc cu taninurile rotunde, dulcege, ca altfel astringenta iesea din parametri. Cu un i. Alcoolul e bine ascuns, are corp mediu, savoare ridicata, post gust frumos, de lungime medie spre lunga. Mergea baut peste vreo 5 ani, cand ar fi atins prima decada de viata, care pare a fi limita minima la care ajung rosiile spaniole la maturitate in conditii moderne de clima si tehnologie. 87 de puncte acum, cu o proiectie in viitor de +3. 

    Despre grandiosul Mas d'en Compte, cu care m-am intalnit de mai multe ori, am spus in urma cu 15 luni cateva vorbe: 96 Parker la 20EUR. Daca nici asta nu e chilipir, Dragasaniul ramane ultima noastra (ne)sansa.

    Lasand la o parte vinurile L'Ermita, ale cramei Alvaro Palacios, nu se remarca o diferenta semnificativa de RPC fata de Rioja sau Ribera in ultimii ani, decat daca vrem sa fim romani adevarati si sa inventam concluzii de snob, generalizand de la exemple neconcludente ori ca numar ori ca greutate. Merge si-un copy-paste din ce au scris niste MW acum 10 ani cand umblau alti caini cu alti covrigi la carliont.

Cum a imbatranit Torres

    Am gasit doua vinuri care as fi dorit sa fie la maximul de calitate, avand in vedere varsta. Le-am luat cu strangere de inima, deoarece comerciantul respectiv le-a tinut in pozitie verticala, chiar daca variatiile de temperatura sezoniere n-au fost majore, n-a batut soarele in ele. Preturi de dumping.

    1. Cabernet Sauvignon Gran Coronas Reserva 2005: l-am lasat 2 ore sa respire afara, in decanter, la 18 grade, abia atunci suna cum trebuie: dulceata de cirese amare, vanilo-cacao-cafea, coacaze prea coapte. Un maxim de tanin captuseste rapid gura cu o pelicula de lipici. Inainte de asta atacul aduce unele senzatii dulci, corp aproape sobru, acditate la fel. Nu lungimea postului este punctul sau forte, ci complexitatea, greu de depictat. Aparent are o usoara cadere in corp imediat dupa lunecusul pe gatlej, dar cred ca e o impresie falsa, data de astringenta ridicata, specifica acestui soi, care provoaca rauri de apa in gura. Impreuna cu nobletea invechirii (din pacate a stat in picioare ultimii doi ani) ajunge la 87-88 de puncte, la un pret extrem de mic: 39 de lei! Paharul gol miroase a Amarone de 95 de puncte. Dupa inca 1,5h de aer ajunge clar la 90 de puncte, bine ca nu l-am bagat in vreun blind! Chiar daca a fost ultima sticla disponibila, nu va pot dezvalui sursa. 

    2. Garnacha, Mazuelo si Syrah Gran Sangre de Toro Reserva 2005: 32 de lei, 87 de puncte. Cred ca am mai povestit despre acest vin cu alta ocazie.

Alte 13 vinuri din 18 soiuri in palmares

    Incep cu cel mai bun vin baut in ultimele luni, un 90 veritabil, made in Romania, Dealu Mare, SERVE: Cuvee Alexandru 2007, in posesia caruia am intrat prin amabilitatea oamenilor de aici - e de remarcat eleganta cu care au ales momentul si modul cum au imbracat acest gest. Fara a aduce un omagiu celui mai vechi producator dintre cei noi, voi spune doar atat: respectul pentru vin si respectul pentru consumator sunt la ele acasa. Am venit de la o degustare de vreo 10 Cabernet-uri foarte bune carora le acordasem maxim 87 de puncte, cu uneltele biologice in plina forma si m-am hotarat sa mai iau o gura - doua inainte de culcare, alaturi de Facebook (sa vad cati au dat like ultimului meu post de pe Berbecutio), bloguri de vin si ziare online. N-am prea mare incredere in conditiile proprii de pastrare, cu tot cu frigiderul de vin din dotare sau alte minuni, asa ca-l deschisesem pe dumnealui de vreo 2 zile si-l parcasem la rece in sticlute mai micute, umplute ochi. Stresul asta cald-rece s-ar putea sa fi echivalat cu o invechire artificiala de inca 3-4 ani, pentru ca la inceput nu mi s-a parut atat de bun. Nu stiu daca are sens sa intru in detalii neinteresante despre arome si corpolenta, pot spune doar ca e una dintre cele mai bune realizari vinoase romanesti pe care am pus mana...pardon..gura vreodata. Alcoolul este inca prezent in prim-plan, notele de prune dulci si ciocolata iti aduc aminte de-un Charlotte 2007. Cupaj de Cabernet cu Feteasca Neagra, din vii care nu mai exista, ce pastreaza terroir-ul zonei. Nu e un vin de baut la carciuma sau cu altcineva. E un vin pe care vrei sa-l pastrezi doar pentru tine, sa-l savurezi singur pana la capat. Si asa am si facut.

====================================================================

    Marques de Caceres 2010, Tempranillo (85%) si Grenache (15%), 28 de lei si 82-83 de puncte: culoare roz-portocaliu, identica Busuoacei Autentique, miros de intensitate scazuta, care cu exceptia capsunilor si a pepenelui verde necopt merge spre partea de fructe de padure. Atac cu valente aromatice ceva mai intense din zona zmeura-capsune, cladite pe o aciditate buna si o nota minerala accentuata. Post de capsune, usor amarui si intepator. Cam tare: 13,5% si cu un usor cache de sticla. Mai avea vreo 3 luni si iesea din cele 21 indicate de producator ca termen maxim de consum. Nu pare a fi cea mai reusita realizare a Rioja-nilor; mai bun a doua zi, dupa o noapte petrecuta in singuratate de ultima jumatate de sticla, in intuneric si frig - adica frigider. Ar mai fi de spus ca poate fi gasit si la magazinele Cramelor Halewood la acelasi pret, eu m-am opintit sa-l aduc de la 2000 de km, neavand in cap chiar toate ofertele romanesti. 

    Gewurztraminer Pfaffenheim 2009, AOC Alsace, 23 de lei sticla de 0,375l: 83 de puncte de la mine, cu tot aurul la Macon 2010 - un concurs la care din 10.000 de vinuri frantuzesti prezentate 3000 au primit medalie. Un vin uleios si in aspectul curgerii si in gust, lychee-le sunt ponderate, la fel si notele piperate. Un vin echilibrat, dar nu miraculos. 13,5% alcool.

    Carmenere Single Vineyard, Anakena 2009, Chile, D.O. Peumo, Rapel Valley: 35 de lei si 83-84 de puncte. Cautam alt vintage de la acest producator de succes, dar m-am multumit si cu asta, a fost un vin bun: prune uscate, dintr-alea fara fum, dupa un atac la baioneta de cirese negre, fructe negre de padure si o nuanta pe care unii ar numi-o tutun, sau cutie de tutun, dar eu m-as duce mai mult spre un amestec lemn-praf-sulf. Un vin extractiv intens, te ia cu calduri dupa numai un pahar, nu se poate bea la foc automat. 

    

    Malbec Roze, Santa Ana, Argentina, 2011: 18 lei si 75 de puncte. Miros destul de intens de fructe rosii: capsuni, fragi, cirese, atac fad din cauza aciditatii careia i s-a pus absenta la acest experiment, insa destul de corpolent, parca si un pic taninos, simpatic amarui pe palatin.

    Sieger, Schonburger and Reichenstein (din cate stiu niste soiuri corcite ca sa dea si ele un oarecare rezultat in climatul rece a Belgiei), De Kluizen, 2010, Cuvee..si atat. Usor efervescent, placut, fructat, arome timide de citrice acrisoare, cu un frumos post gust de mango. 79 pct, 22 de lei si 11% alcool. 

    Tamaioasa Roza, Domeniul Coroanei, Segarcea, 2011: unica si plina de trandafiri, asa cum ne-a obisnuit, versiunea 2011 vine cu arome mai concentrate, aciditate spre medie si o usoara nota amaruie. Poate un pic sub anul trecut. 83-84 pct si aceiasi 42 de lei. Si-or fi dat si ei seama ca-i mai slaba, altfel tare mi-era frica de vreun pret astronomic.

    Tokaji Aszu 2004, 4 puttonyos, facut de Disznoko: 42 de lei in Ungaria (nu 64 cat e la Cora) si 86 de puncte. Galben auriu, uleios, nas de fagure de miere, fructe confiate (caise, piersici), paine (oxidare). Foarte interesant in gura, cu notele sale acrisoare si aciditatea ce aa-aproape stinge dulcegaria. Un punct de plecare catre marile vinuri dulci ale lumii. 

    Corbieres Rouge, Chateau La Bastide, 2009, un cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre in valoare de 41 de lei si 86 de puncte. Nas descris de altii ca inchis, fara a fi complex, cu note amarui de fructe de padure, parca si ceva lemn, pamant. Nu pare prea corpolent in prima faza (13% alc), pe traseu apar si note de baric supra-ars (cafea), alune de pamant in coaja, fragi si alte rosiatice salbatice, post scurt-mediu.

    Cabernet Sauvignon, Domeniile Samburesti, 2007: 26 de lei si 77 de puncte. Culoare nu foarte opaca, miros inecacios, cuisoare, cirese, fier (si buruieni daca vreti..). Atac destul de subtire, apos, insa urca pana se transforma in ceva aproape solid, devenind taninos si bolovanos, agresiv, prea ciresat, dar nu elegant. Nici gustos. N-ai zice ca are doar 12% alc, e greu, masiv. Are caderi clare de consistenta, post inexistent, daca dam la o parte buzele lipite de gingii inca 2 ore dupa ingurgitare. 

    RheinRiesling AOC Alsace Grand Cru Gustave Lorentz, Altenberg de Bergheim, 2005: 56 de lei si 87 de puncte. Culoare un pic mai clara decat mierea de salcam, dar aceeasi nuanta; nas floral, fructat (lamaie, piersica), dar si o idee de petrol. Lamaia, mineralitatea si petrolul persista pe palat, unde mai apare ceva interesant, asemanator cu nuca sau alunele, impresie ce poate fi usor confundata cu onctuozitatea; cand se mai incalzeste apar note ierboase sau de ciorchine verde. Nu exceleaza in corpolenta, aciditatea e moderata, post gustul de lamaie e mediu spre lung. S-ar putea sa fi fost de 90 acum vreo 2-5 ani, nu cred sa mai evolueze in viitor. 

    Les Evangiles, Chateau Canet 2006, AOC Minervois, un cupaj de Grenache, Syrah, Carignan si Cinsault direct din Languedoc: 65 de lei si 83 de puncte. Cam toti anii au luat premii in afara de acest 2006. Miros inchis, foarte slab in intensitate, dar placut, provenind si din invechirea in butoaie de 3 varste diferite: 0,1, si 2 ani, bine integrat sub si in buchetul vinului, cu fructele sale de padure "mici", dupa cum spune producatorul. Atacul este in primul rand amarui - gustul aminteste un pic de cafea si pamant, cu nuante piperate, insa si aici intensitatea este mica. Vinul are corpolenta (14,5% alc) si post gust mediu spre lung. Cam greu de baut by himself, probabil asociat cu o vaca, oaie sau un platou de branzeturi ar merge mai bine, cel putin asta ne este recomandat pe eticheta din dos. Si inclin sa cred ca au dreptate, pentru ca ai nevoie de ceva apa suplimentar in gura, ca altfel risti sa ti se lipeasca limba de dinti la ce sec e. Tot pe spinare gasim o alta informatie interesanta: de baut in urmatorii 6-7 ani, adica de la anu' probabil fructuozitatea va disparea definitiv cu toate ca taninii nu sunt inca invinsi. 

    Chardonnay Bio, Elemental Reserva, de la Vionedos Emiliana, Chile, 2011 .. cred ca l-am luat candva din Kaufland. Miros specific chardonnian amestecat cu paine calda, poate putin inchis, screw-cap, in gura e cam uleios, aciditatea nu sustine sandramaua, in ciuda prezentei nuantelor acrisoare (iar o fi vitamina C?) dar si amarui. 79 de puncte la 23 de lei. Sau 74..nu conteaza; sub 80 nu vreau sa mai aud de ele. 

Flor d'Englora Roure 2009, Baronia del Montsant

    Catalanul ia an de an in jur de 90 de puncte de la mai toate revistele de specialitate. Este un assemblage de Grenache Noir (63%), Carignan (32%), Syrah (2%), Merlot  (2%) si Tempranillo (1%), sau mai bine zis de Garnatxa Negra cu Samso, Merlot, Syrah si Ull de Ilebre, in limba bascilor. [Apropos...incepe Barca-Real, ne vedem mai tarziu.... Gata, ne-am calificat.] Viile din care provin strugurii sunt mature, 15-35 de ani si sunt situate la inaltimi de 600-1000 de metri, pentru a mai compensa din arsita si verile lungi de langa Barcelona. Vinul este facut separat din fiecare soi, invechit 4-5 luni in butoaie de stejar cu diferite grade de ardere si amestecat la sfarsit. Pe langa cele 90 de puncte Wine Advocate (aceleasi in 2010 si 2011) a mai luat argint la Asian Winevents si bronz de la Decanter, dar aceste premii nu stralucesc pe ambalaj. 13,5% alcool, editie limitata de 54.889 de sticle. 

    Eticheta e relativ plictisitoare, golasa, reprezentand o stilizare a unui varf muntos din zona, mai mult iese in evidenta capisonul metalic, tiparit ca o coloana din ziar. Un vin tanar, de culoare rubiniu inchis cu reflexii violacee, nasul este prafos-piperat, cu note abia sesizabile de capucino, biscuit si prune. In gura este catifelat, liniar, corp mediu, post-gust lung, fructat, amarui si piperat. Taninii de intensitate medie te pun pe ganduri vazand si recomandarea de servire: pana in 2028! Se simte acea mineralitate, calcarul de sub vie, impreuna cu o combinatie de fructe foarte bine aleasa, apetisanta. Si da, are acel "ceva" care nu te lasa sa te duci sa te culci pana nu mai iei inca o gura. E suficient de complex si placut pentru a merge spre 90 de pct, dar parca nu atat de greu, de serios. Dar poate asa ar trebui sa fie. Principalul efect, cel din gust, parca e strajuit de celelalte doua - miros si post - ca doi versanti aspri care-i protejeaza rafinamentul, clasa nobila si vulnerabilitatea. Un vin de creatie foarte bine alcatuit, sunt sigur ca ar arata si mai bine in cativa ani. A, era sa uit: a costat 35 de lei!!!

Ultimele incercari

    Adica degustarile din ultima saptamana, cu insemnarile de rigoare, ca de obicei sumare:

- Livia, Feteasca Alba, 2010, Crama Garboiu, 18 lei: un vin mediu, chiar mediocru, cu un miros de nota 7, un gust ce contine acea textura (neplacuta pentru mine) de mere ionatane, malaioase, prea coapte, aproape de stricate. 74 pct.

- Viognier, Jean-Luc Colombo, 2010, 8 euro si miros de Sauvignon Blanc tanar la deschidere, verde, putin floral, acoperit iute de biscuiti si gata. De aici incolo nu mai miroase decat asa. Din pacate n-am gasit in aceasta sticla aromele incantatoare ale acestui soi. 73 pct.

- Domaine des 2 annes, Premier Pas, 2010, Carignan+Grenache: un cupaj dragutel, dar fara mari pretentii avand in vedere pretul si anul fabricatiei. Un vin totusi decent, de 80 pct.

- Chablis, Jean Paul & Benoit Droin, 2009: 12,5% alc, a 14-a generatie de producatori, 14 euro, exista si un premier cru la 40E, acelasi an. Recomandarea era sa se bea peste 4 ani, dar din pacate am vazut prea tarziu :(. Are premisele unui vin pretat la invechire in sticla cativa ani luand in considerare aciditatea ridicata. Miros de iarba cosita, mere verzi. Gust proaspat, acrisor, prea acrisor - te arde la corzile vocale. Cu toata supra-doza de vitamina C, vinul nu e chiar vreun amarat. E de vara, de cursa lunga. 79 pct. Si unul dintre putinele vinuri cu staif de pe afara la care raportul calitate/pret e cam slab. Dar are circumstante atenuante: l-am deschis prea devreme, salariul mediu pe economie in Franta e peste 2500 euro, etc.

- Cabernet Sauvignon, Cantus Primus Matemorfosis, Cramele Halewood 2007: Theia (2009 nu 2010, veti vedea si de ce) in varianta masculina, miros aproape identic, dominat de baric, mai apar cateva fructe rosii caracteristice; in gura nu mai are aceeasi "dulceata" pentru primele 2 secunde, apoi vin gemurile si fructele de padure, insa ramane un post astringent. Lipsesc condimentele, partea artagoasa, tanini cam sus? Lumea spune de tipicitate absoluta, 83-87pct la altii, Medalie de Argint la Bruxelles 2010. 49 de lei la oferta de moment de la magazinele cramei din Bucuresti. Oferta? Oare de ce? 85 pct.

- Theia, Chardonnay, 2010, Cramele Halewood, 40 de lei: o incercare nereusita de reconstituire a frumoasei si fermecatoarei 2009. Ori a imbatranit baricul ala, ori nu s-a copt via, dar fata de cele 87 pct ale predecesorului, cel de fata primeste cu indulgenta 79. Adica e identic cu cel nebaricat din 2009, care s-a vandut putin sub 20 de lei, chiar si acesta avand un 20-30% in plus fata de ce ofera. Ceea ce nu inteleg e de ce la acelasi pret? Pentru ca stiu ca si producatorul si-a dat seama ca nu mai e aceeasi mancare de peste. Auzeam acum cateva luni, pe surse, ca nu prea l-ar mai scoate. Parerea mea e ca vinul asta are o "valoare de piata" sub 23 de lei in acest moment.

    Ha, si bine ca mi-am amintit: in blogosfera vinoasa impresia mea e ca exista prea multa atentie de a nu deranja vreun mare "fauritor" de posirci (nu ma refer la Halewood). Ne ferim sa spunem adevarul verde in fata pentru cateva sticle de vin gratis, o invitatie la o degustare sau la cramele nu-stiu-care? Asa cred eu ca ar trebui sa arate un final de articol in care a fost gustat un vin prost, sau la un pret mult peste ce valoare are:

    Draga Halewood, mi-a placut Theia Chardonnay 2009, a fost o incantare, te felicit pentru reusita. Nu mi-a placut insa ca mi l-ai scumpit in cel putin 3 randuri in 6 luni, dar avand in vedere ca era o serie limitata si se apropia de final, exista un motiv rezonabil. Dar faptul ca in 2010 a fost 8% inflatie nu inseamna ca trebuie sa scumpesti vinurile cu 30-40%, inseamna doar ca eu am mai putin cu 8% bani in buzunar cu care sa cumpar o sticla de vin. Din pacate s-ar putea sa descoperi asta "the hard way". Ceea ce ma depaseste este insa calitatea noii tale zamisliri, cea din 2010, care este foarte departe de sora sa mai mare. La voi nu exista o masura a calitatii care sa se intrevada si in pretul vinului? Sau vreti sa profitati de mine punand aceeasi eticheta si dorind sa ma pacaliti? Ei bine m-ati pacalit o data, insa impresia mea despre voi s-a schimbat radical. Credeam ca sunteti un producator serios care are un minim nivel de etica in relatia cu clientii sai. Stiu ca nu ma vei (mai) chema niciodata la vreo degustare sau eveniment de-al tau, prefer oricum sa raman echidistant fata de tine si de toti ceilalti producatori. Daca voi vrea sa aflu si voi considera necesar sa si scriu ceva despre un vin, voi alege sa-l iau din magazin, ca si pana acum. Sau nu-l iau deloc ca e prea scump?!

    V-am salutat si am plecat la pescuit cateva zile :)