Daca tot incepe scoala, am facut un inventar al stocului si am descoperit ca majoritatea covarsitoare o constituie Chardonnay-ul, asa ca mi-am propus sa sustin examenul de an la aceasta materie. Tarile de provenienta sunt Grecia, Bulgaria, Chile, Franta, Romania. E soiul meu preferat si in ultimul timp a tot fost lasat la urma. Deci stop cumpararii de vin pentru o perioada, mai ales ca in hyper-market-uri, ofertele de toamna cu care se lauda sunt bataie de joc. Ba unii ca Oprisor chiar au prins momentul sa ridice preturile cu 15 pana la 50%. La alte cateva vinuri 2-3 lei in minus nu ma incalzesc. Ca de obicei cele mai bune preturi la Carrefour (am mai vazut Cora si Real), unde recomand sa nu evitati nici sectorul de importuri: sunt cateva piese bune, la preturi reduse. In rest, milioane de posirci la 4-8 lei sticla, iar cei +50% clienti atrasi cu aceasta actiune stau numai in fata lor.
Chardonnay
Contemplations Katarzyna 2010, Bulgaria, 8,89 leva. Pretul este cel din Carrefour Sofia, care reprezinta, pana acum, cea mai buna locatie de
cumparat vin din tara vecina. Chablis la 15 lv sau Sauternes Reserve 2008, Maison Johanes Boubee la 18 lv - mai rar. Am vazut un foarte scurt
review pe blogurile romanesti al unui exemplar din 2008, in care lemnul era prezent peste masura, iar pe site-ul lor din pacate apare doar o prezentare a celui din 2006. Ultima productie te intampina cu o eticheta interesanta, de jur-imprejurul sticlei, pe care in bulgareste apar multe informatii. Nu mai am in dotare capacitatile lingvistice de pe vremea Studio X, dar nici nu vreau sa ma chinui sa descopar vreo "ceafa lata" idee. Nu prea am inteles de ce e prezenta harta Italiei pe fundal, vinul fiind un DOC Trakia Valley, mai exact Svilengrad. Este o investitie frantuzeasca, completata de fonduri SAPARD, de peste 500ha. Branduri mai cunoscute: Tcherga si Mezzek. Culoare galben deschis, miros de intensitate 3,5/5, dominat de mineralitate (40% la 13 grade Celsius, mai putin cand e mai rece), un amestec placut de citrice greu de identificat. Nu se arata semnele invechirii la butoi de stejar (vanilie si onctuozitate). Gustul este de asemenea un amestec fin de arome alese pe spranceana, sadite pe alocuri de acele aciditatii. Un vin reusit pe care il recomand. Aduce a Rusalca Alba, doar ca-i de doua ori mai ieftin. 83 pct.
Cele doua exemplare fac parte din zone diferite, si probabil au fani cu gusturi diferite. Deocamdata orgoliul Sole-ului nu a fost ranit, el incadrandu-se la categoria 90 pct.
Chardonnay Royal Selection,
Domaine Boyar, 2009, 12 leva. Prima impresie a fost de vin prost, insa l-am mai lasat cateva minute sa-si revina si a disparut. Chiar si asa, e caracterizat de o aciditate foarte slaba, un iz de lemn de stejar suficient de slab ca sa n-ai dovezi concludente ca n-a fost tinut in butoaie de stejar, ci i-au fost adaugate chipsuri sau alte minuni. Mirosul e frumos, floral, de Chardonnay autentic, imbinat cu arome de citrice. Daca nu-l beam si doar il miroseam primea vreo 86 de puncte, gustat insa, ia decat 79.
Chardonnay Grand Prix, Golden Rhyton,
Black Sea Gold Pomorie, 2009, 15 lv. Medaliat cu aur la AWC Vienna Wine Challenge 2010. Mare medalie de aur (atentie!!) 2001, 2002, 2003, 2008, 2010 la Vinaria Bulgaria. Astia trebuie google-iti. Si da, surprizele se tin lant: productie de 15 mil sticle, cota de piata 20%, exporta 60% din productie, se afla langa Burgas.
Ei bine asta-i Theia de Halewood intreg, insa cu influentele stejarului domolite la pragul ideal. Pe langa unt si vanilie in miros mai e loc si de o combinatie de flori, pere, parca si ceva pepene galben. Aciditatea sare in fata si isi revendica si ea punctele (parca la Theia nu sare chiar asa), chiar daca impresia lasata ochiului de catre lichid este de "uleios". Daca Theia e gradat la 87 de stele, n-am incotro si trebuie sa-i dau si bulgarului partea lui: +2, chiar 3. Dar sa invitam
The Grand Jury, Sole-ul de Recas, poate face 90 pct, ca el: aici,
comparativ, baricul e si mai putin prezent, dominand notele fructate, insa 14% alcool se simte (nu chiar de bine fata de 13% ale oponentului) - miros. Umbra de cacao ii da o nota de finete in plus. Ha, asta-i 2009, nu 2008-ul care primea punctajul respectiv. Totusi, le-a umilit pe cele de mai sus. Un lucru negativ reinceperea serialelor de toamna care m-au obligat sa mananc un pumn de seminte sarate cu cateva ore inainte; papilele imi sunt inca amortite. Mai emit o teorema: e o combinatie intre Sole si Theia, de la fiecare luand partile exceptionale. S-a continuat flight-ul cu alte cateva incrucisari, la pahare diferite, in shot-uri de 10-15 ml. S-au egalizat temperaturile cu ajutorul noii frapiere cu element de cooling din dotare. Ambele sunt vinuri lucrate cu atentie, insa bulgarii cred ca au cativa ani de experienta in plus. E unul din acele vinuri pe care nu te mai saturi sa le degusti. Te opresti la el si nu mai vrei altceva. E incantator. Cu toate astea, refuz sa-mi vad detronat regele romanesc. Pana la urma n-am incotro, plec capul in fata subiectivismului, a regulii de baza a acestui blog: gradul de placere simtit de mine. Se acorda "cum laude" 91 de puncte! Surpriza oferita si indrazneala de a detrona grandiosul detinator al titlului suprem il indreptatesc la acest titlu. Si cu prima ocazie (oare cand voi mai ajunge in Carrefour Sofia??) il bag la munca si cu Latour - un "magna cum laude", pe care-l am la 95 pct. Desi la nivelul asta e greu, daca nu imposibil, de evaluat. (Review scris pe masura ce degustam; si luand in calcul toate sticlele, a durat mai bine de o saptamana - de concediu).
Ma desprind cu greu de bulgaroiul surpriza si zbor peste Franta, direct in Chile, unde dau de Chardonnay
Casillero del Diablo, Concha y Toro, Chile, 2009. Vinul este un "Reserva", provenit din CasaBlanca Valley, o treime invechit in butoaie din stejar frantuzesc si chiar acum costa 25 de lei la Carrefour. Arome medii, de fructe tropicale, caracteristice zonei unde s-a nascut, apropiata de Pacific, impartite in egala proportie cu vanilia. Cam atipic, ducand mai degraba spre un fresh and crispy decat spre florile minunate ce insotesc mirosul acestui soi. Gust pe masura, proaspat, acrisor, dezechilibrat de aciditatea sprintara. Corpul si finalul sunt medii, un vin foarte bun care-si face banii. Recomand o temperatura cat mai scazuta de servire pentru o satisfactie maxima: 7-8 grade. Oare producatorii chilieni or fi luat si ei macar 3$ pe sticla asta? Nu mi se pare nici pe departe supra-baricat cum vad ca-l injura unii, care in acelasi timp ii acorda peste 85 pct. In catalogul personal va figura la pozitia 82 de puncte. Am fost tentat sa-i dau si eu 83, poate 84, insa a venit Sole-ul si i-a tras una peste bot de l-a bagat inapoi in vizuina lui dracoasa = Casillero del Diablo.
Un
Chablis fara parinti cunoscuti: Union des Viticulteurs de Chablis, Appellation Chablis Controlee, 2008, 15 leva in Carrefour Sofia. Cea mai frumoasa eticheta dintre cele afisate in aceasta prezentare, cu design, culori, simplitate si font-uri probabil cantarite pe parcursul sutelor de ani de traditie. Daca tot se puncteaza culoarea si limpiditatea, mi se pare la fel de firesc sa se puncteze si eticheta :). Capison metalic, dop lung (doar un Chablis e pretabil la imbatranire 10-15 ani). In prima faza, abia scos din frigider, la 6-7 grade, intensitatea mirosului e sub 2 din 5, aduce a fructe verzi necoapte, sau a carcei/frunze de vita de vie. Apoi, odata cu cresterea temperaturii, dezvaluie aroma de Chardonnay autentic crescut in patria mama. Greu de disecat aceasta combinatie de nuante placute. Pot distinge un usor margaritar pe deasupra, imbinat cu alte multe flori, dar si citrice mai "seci" in exprimare. Si gustul aduce aceleasi impresii, gura ramane destul de mult timp impresionata de ce a lovit-o: frunzos mai degraba decat de lamaie, metalic (nu in sensul de fier cu unsoare, ci dragut..pe cat poate fi un metalic de dragut), lubenita necoapta, Francezii din Burgundia - zona din care provine acest brand - nu sunt cei mai mari fani ai baricarii, asa ca vinul este imbatranit in general in tancuri de inox, si acest vin se supune regulii. Chiar daca au trecut 3 ani peste dansul, inca pare foarte proaspat, aciditate ridicata, zici ca e 2010. E agresiv, intepator, gura punga. Ia sa chem judecatorul! Soleule, arata-te si da verdictul! "Ce verdict, sefu', ca eu sunt mult prea baricat sa ma compar cu dansul! As vrea sa-l dovedesc, dar eu am facut oina, chiar am un usor iz de guma Turbo, iar el rugby in Franta, are miros de Luxembourg si Elvetia!". In traducere libera, sunt din alta categorie. Desi la prima vedere, incercat solo, Recas-ul nu aduce in fata notele de stejar, in comparatie cu acest Chablis pare cel mai baricat vin din lume! Clasificarea se poate face in functie de gusturi, ambianta, asocierea cu bunatati de la Costachel, parerea partenerilor de degustare. Acest Chablis primeste cateva puncte in plus pentru mirosul fabulos si cateva in minus pentru rugozitate, partea sa aspra, care insa cred ca se va domoli peste vreo 2-4 ani. In acelasi timp sper ca ni-l vom mai si permite atunci. Nu sper ca in Romania, macar in Bulgaria sau in vest unde lucrurile s-au asezat demult. 80 pct.
A fost un moment de maxima inspiratie, pentru ca vinul, la 22 de lei, e de departe un best-buy. Fermentat in tancuri de inox in proportie de 93%, cealalta parte, 7%, a vazut stejarul; in ce forma..e greu de spus, parerea personala e ca nu baricul. Descrierea lor pentru versiunea 2008: "...was fermented in contact with oak". Chiar si asa, vinul este un fresh & fruity model. Are niste sclipiri impresionante in pahar, e de o limpiditate perfecta, cu toate ca nu e cel mai dechis galbui intalnit vreodata. Aromele descrise pe eticheta in limba romana sunt: piersica alba, banane, vanilie si paine prajita. Atentie la an, acum vorbim de 2010, in Selgros am vazut ca e 2009. Este importat de Vinexpert. Unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri intalnite de mine, 85 pct; daca nu era suspiciunea de chipsuri, tare mi-e teama ca se ducea spre 90. 
Chardonnay Domaine Hatzimichalis, "Houlevena" Vineyard, 2010, Made in Greece, 8,1 Euro in free-shop-ul GR-BG. Cu acesta se incheie capitolul de vinuri grecesti, la care nici nu cred ca voi mai reveni. De ce acesta primul? Pentru ca eticheta nu prea inspira incredere, anul e 2010, nicio urma de baric nici pe sticla nici pe site. Nu ma tavalesc pe jos dupa baricarea Chardonnay-ului, dar in general acestea sunt vinuri mai scumpe, cu pretentii mai mari. Urmatorul bulgaresc are aceleasi caracteristici (in afara de eticheta reusita ca design), asa ca le-am desfacut simultan. Prima prejudecata, prima surpriza: vinul e foarte bun. Provine de pe o suprafata de numai 4 hectare, din cele 220 ale producatorului, dintr-o vie in varsta de 22 de ani, adica in deplinatatea fortelor. Culoarea este galbui inchis, mai inchis decat i-ar sta bine unui vin asa tanar, iar reflexiile sunt...ati ghicit: verzui! Nasul este de intensitate medie, se disting note florale, fructe tropicale + corcoduse galbene coapte, invelite in..creta. Dar sa nu exageram cu asta, ca ajungem AICI. Iar pana la balamuc nu mai e mult. Gustul e de vin proaspat, insa nu acru cum a cam fost recolta 2010 in Romania, cred ca am gasit o oarecare textura de pere. Aciditatea este bine echilibrata, poate un milimetru peste gust si corp. Sa-i mai dau vreun bonus ca s-a luptat cu Sole si n-a murit de frica? Ma mai gandesc. 80 pct.
Chardonnay Contemplations Katarzyna 2010, Bulgaria, 8,89 leva. Pretul este cel din Carrefour Sofia, care reprezinta, pana acum, cea mai buna locatie de cumparat vin din tara vecina. Chablis la 15 lv sau Sauternes Reserve 2008, Maison Johanes Boubee la 18 lv - mai rar. Am vazut un foarte scurt review pe blogurile romanesti al unui exemplar din 2008, in care lemnul era prezent peste masura, iar pe site-ul lor din pacate apare doar o prezentare a celui din 2006. Ultima productie te intampina cu o eticheta interesanta, de jur-imprejurul sticlei, pe care in bulgareste apar multe informatii. Nu mai am in dotare capacitatile lingvistice de pe vremea Studio X, dar nici nu vreau sa ma chinui sa descopar vreo "ceafa lata" idee. Nu prea am inteles de ce e prezenta harta Italiei pe fundal, vinul fiind un DOC Trakia Valley, mai exact Svilengrad. Este o investitie frantuzeasca, completata de fonduri SAPARD, de peste 500ha. Branduri mai cunoscute: Tcherga si Mezzek. Culoare galben deschis, miros de intensitate 3,5/5, dominat de mineralitate (40% la 13 grade Celsius, mai putin cand e mai rece), un amestec placut de citrice greu de identificat. Nu se arata semnele invechirii la butoi de stejar (vanilie si onctuozitate). Gustul este de asemenea un amestec fin de arome alese pe spranceana, sadite pe alocuri de acele aciditatii. Un vin reusit pe care il recomand. Aduce a Rusalca Alba, doar ca-i de doua ori mai ieftin. 83 pct.
Chardonnay Royal Selection, Domaine Boyar, 2009, 12 leva. Prima impresie a fost de vin prost, insa l-am mai lasat cateva minute sa-si revina si a disparut. Chiar si asa, e caracterizat de o aciditate foarte slaba, un iz de lemn de stejar suficient de slab ca sa n-ai dovezi concludente ca n-a fost tinut in butoaie de stejar, ci i-au fost adaugate chipsuri sau alte minuni. Mirosul e frumos, floral, de Chardonnay autentic, imbinat cu arome de citrice. Daca nu-l beam si doar il miroseam primea vreo 86 de puncte, gustat insa, ia decat 79.
Chardonnay Grand Prix, Golden Rhyton, Black Sea Gold Pomorie, 2009, 15 lv. Medaliat cu aur la AWC Vienna Wine Challenge 2010. Mare medalie de aur (atentie!!) 2001, 2002, 2003, 2008, 2010 la Vinaria Bulgaria. Astia trebuie google-iti. Si da, surprizele se tin lant: productie de 15 mil sticle, cota de piata 20%, exporta 60% din productie, se afla langa Burgas.
Ma desprind cu greu de bulgaroiul surpriza si zbor peste Franta, direct in Chile, unde dau de Chardonnay Casillero del Diablo, Concha y Toro, Chile, 2009. Vinul este un "Reserva", provenit din CasaBlanca Valley, o treime invechit in butoaie din stejar frantuzesc si chiar acum costa 25 de lei la Carrefour. Arome medii, de fructe tropicale, caracteristice zonei unde s-a nascut, apropiata de Pacific, impartite in egala proportie cu vanilia. Cam atipic, ducand mai degraba spre un fresh and crispy decat spre florile minunate ce insotesc mirosul acestui soi. Gust pe masura, proaspat, acrisor, dezechilibrat de aciditatea sprintara. Corpul si finalul sunt medii, un vin foarte bun care-si face banii. Recomand o temperatura cat mai scazuta de servire pentru o satisfactie maxima: 7-8 grade. Oare producatorii chilieni or fi luat si ei macar 3$ pe sticla asta? Nu mi se pare nici pe departe supra-baricat cum vad ca-l injura unii, care in acelasi timp ii acorda peste 85 pct. In catalogul personal va figura la pozitia 82 de puncte. Am fost tentat sa-i dau si eu 83, poate 84, insa a venit Sole-ul si i-a tras una peste bot de l-a bagat inapoi in vizuina lui dracoasa = Casillero del Diablo.
Un Chablis fara parinti cunoscuti: Union des Viticulteurs de Chablis, Appellation Chablis Controlee, 2008, 15 leva in Carrefour Sofia. Cea mai frumoasa eticheta dintre cele afisate in aceasta prezentare, cu design, culori, simplitate si font-uri probabil cantarite pe parcursul sutelor de ani de traditie. Daca tot se puncteaza culoarea si limpiditatea, mi se pare la fel de firesc sa se puncteze si eticheta :). Capison metalic, dop lung (doar un Chablis e pretabil la imbatranire 10-15 ani). In prima faza, abia scos din frigider, la 6-7 grade, intensitatea mirosului e sub 2 din 5, aduce a fructe verzi necoapte, sau a carcei/frunze de vita de vie. Apoi, odata cu cresterea temperaturii, dezvaluie aroma de Chardonnay autentic crescut in patria mama. Greu de disecat aceasta combinatie de nuante placute. Pot distinge un usor margaritar pe deasupra, imbinat cu alte multe flori, dar si citrice mai "seci" in exprimare. Si gustul aduce aceleasi impresii, gura ramane destul de mult timp impresionata de ce a lovit-o: frunzos mai degraba decat de lamaie, metalic (nu in sensul de fier cu unsoare, ci dragut..pe cat poate fi un metalic de dragut), lubenita necoapta, Francezii din Burgundia - zona din care provine acest brand - nu sunt cei mai mari fani ai baricarii, asa ca vinul este imbatranit in general in tancuri de inox, si acest vin se supune regulii. Chiar daca au trecut 3 ani peste dansul, inca pare foarte proaspat, aciditate ridicata, zici ca e 2010. E agresiv, intepator, gura punga. Ia sa chem judecatorul! Soleule, arata-te si da verdictul! "Ce verdict, sefu', ca eu sunt mult prea baricat sa ma compar cu dansul! As vrea sa-l dovedesc, dar eu am facut oina, chiar am un usor iz de guma Turbo, iar el rugby in Franta, are miros de Luxembourg si Elvetia!". In traducere libera, sunt din alta categorie. Desi la prima vedere, incercat solo, Recas-ul nu aduce in fata notele de stejar, in comparatie cu acest Chablis pare cel mai baricat vin din lume! Clasificarea se poate face in functie de gusturi, ambianta, asocierea cu bunatati de la Costachel, parerea partenerilor de degustare. Acest Chablis primeste cateva puncte in plus pentru mirosul fabulos si cateva in minus pentru rugozitate, partea sa aspra, care insa cred ca se va domoli peste vreo 2-4 ani. In acelasi timp sper ca ni-l vom mai si permite atunci. Nu sper ca in Romania, macar in Bulgaria sau in vest unde lucrurile s-au asezat demult. 80 pct.
Vinurile incercate au fost, nu neaparat in aceasta ordine, asa: acest merveilleux Chablis din 2008, un Chardonnay bien sur, care m-a pus pe ganduri la inceput: prima degustare, seara - varza...nici mai mult nici mai putin. A doua degustare, urmatoarea zi la pranz: varza+2 pct - amar, aciditate foarte scazuta, nici pahare decente n-am avut. Ei bine seara s-a hotarat sa-mi arate pe ce dadusem 17E. Departe de exemplarele romanesti care-mi placusera mai ales datorita atingerii baricului - vanilie, unt, acesta impresioneaza printr-un complex nazal de zile mari, in mare parte floral. Foarte fin in acelasi timp, n-am fost capabil sa recunosc foarte multe arome diferite intr-insul. Culoarea e galben-verzuie, nu foarte apetisanta. Atac mineral puternic, dat probabil de solurile calcaroase (studiate indeaproape in foto 2), care se transforma instantaneu intr-o mare de gusturi spectaculoase - orhidee ar spune unii. 84 la numar. Post gust lung, placut, amar. Potential de invechire destul de mare, in jur de 10 ani. Neaparat aerisit inainte!
O experienta placuta am avut-o la un restaurant nu numai cu specificul italian, ci cu toti angajatii, decorul rustic foarte reusit si meniul/vinurile din dotare. Am comandat un Antinori Rose la 0,5l, parca un Santa Cristina care era clar rasuflat, mi-a fost inlocuit pe loc, degustatorul de 2m si 120 kg scrasnind printre dinti catre seful de sala: "e morto". Sper ca la vin se referea. Din pacate si urmatorul a fost la fel, a trebuit sa ducem mai multa munca de lamurire ca si asta a dat ortul popii, asa ca ni s-a propus vinul casei, tot roze, vrac, n-am ce sa spun despre el - vin de vara pana-n seara. Pizza de aici? Cea mai buna din lume! Nu sunt un fan al acestui preparat culinar, dar de nevoie am mai incercat a doua zi si ceva de la Pizza Hut, asa ca am avut termen de comparatie: de la cer la pamant.
O alta experienta: wine bar italienesc, vinurile la pahar 5E/150ml (cam asa erau peste tot), incerc la inceput un Terlan(er) - un cupaj din 60% Chardonnay, 30% Pinot Blanc si 10% Sauvignon Blanc, pe numele lui de scena Terlan 2010 Alto Adige Terlaner Classico care la primul paharel mi-a facut o impresie foarte buna. Nu l-am luat prea tare in seama. Sau, let me put it another way: vinul era din categoria premium, iar eu am crezut ca e datorita bucatelor de mai devreme, intalnirii cu niste vechi prieteni, etc. Asa ca-l incerc si pe urmatorul: Zaccagnini Verdicchio dei Castelli di Jesi, DOC 2010. Un soi interesant (ca nu-l mai bausem niciodata), dar fara prea mari pretentii - 4,5E/paharul. Sper ca se vede clar ca unul dintre comeseni a baut "apa chioara". Si aici in menu, ca si la super-market-uri sau magazine dedicate, spatiul destinat vinurilor rosii era cel putin la fel de mare cat al celor albe+roze la un loc. Asa ca ma intorc la Terlaner si iar sunt lovit in cap de mere, pere, fructe exotice la gramada, aranjate intr-o partitura discreta. Desi seara era abia la inceput, vinul asta fiind urmat de multe alte chestii, mi-am amintit totusi sa-l google-lesc acasa. Si aici vine cireasa de pe tort: Parker ii da intre 87-92 in ultimii 5 ani, iar distribuitorii au si ei o medie de notare de 89 pct. Asa ca nu ma mai bag eu sa mai zic altceva, ca n-am cum. In excelul meu, ala cu 3 cuvinte la "description":P parca nu-i chiar acolo, dar ..
