Vin bulgaresc in pahare nemtesti

    Am fost la Ruse, mi-am (mai) luat vreo 10 sticle de vin bulgaresc, deoarece raportul calitate/pret e evident peste cel romanesc, industria de profil avand niste ani inainte. Iata chiar aici un exemplu: roze din doua soiuri clasice in lumea roseurilor, inexistente insa la noi, Grenache cu Mourvedre. Culoarea e aproape translucida, cu doar o tenta fina de roz-foaie de ceapa, 13,5% alcool, sticla foarte grea, 30 de lei.  Nas de fructe rosii dulci - cirese - dar si acrisoare. Gust schimbator, odata cu temperatura, ba echilibrat, ba mai putin, fara o savoare suficienta, desi te poate pacali prin uleiozitatea sa. Puncteaza bine la expansiunea aromatica gustativa, dar nu poate trece de 82 de puncte.

    Zitara a fost vinul cu care am inaugurat noile pahare Spiegelau, din seria Hybrid, luate de la Leida, care are un show-room bine dotat in dreapta podului Basarab cand cobori spre Titulescu, langa service-ul cu acelasi nume. A fost o intreaga aventura sa gasesc pahare bune, pentru ca nu prea ai de unde sa iei la un pret apropiat de cel de pe afara, dar mai ales n-ai unde sa le vezi. E unul dintre produsele pe care nu le poti comanda online daca nu le stii bine dinainte. Sigur, am gasit si la Vinexpert unele frumoase, erau peste 300 de lei bucata, altele peste drum, tot pe Dorobanti, la 500-800 lei bucata - Baccarat - insa am avut un sentiment ciudat, cum ca cineva ma pipaie la buzunarul unde imi tin portofelul. Pentru pahare de o eleganta desavarsita si pret de luat in calcul (de neveste, la Craciun), as merge pe Zalto, de la dl. Cruceanu (fusion technique), insa tin prea mult la starea mea psihica, asa ca incerc sa ma feresc de un eventual soc, cand s-ar sparge unul, frecventa uzuala fiind usor mai sus de 1/luna. Asa ca, pentru vajnici bautori, parca tot clasicul Stoltzle sau mai evoluatul Spiegelau, (cumparat cu fulgi cu tot de Riedel prin 2004, dupa o istorie solo de 500 de ani) cred eu ca se potrivesc. Iar Leida, in afara de preturile bune, are showroomul bine dotat, oameni care stiu sa vanda si un timp de livrare cat de cat rezonabil, 2-3 saptamani, fata de 3 luni cat a durat ultima comanda de la Chef&Sommelier.

    Pot spune ca majoritatea carciumilor (a se citi restaurante, bistrouri, etc) in care am intrat au pahare de cel mai josnic nivel, cu toate ca pana ieri nu voiam sa iau in calcul asta ca o realitate, pentru ca nu am "folosit" un procent semnificativ, insa cei de la Leida mi-au confirmat nu numai ca estimarea mea de 90% e foarte corecta, ci si ca mare parte din ceilalti 10% aleg si paharele de apa ieftine si identice, iar de vin la limita de jos a calitatii si frumusetii. Se merge pe criteriul imitatiei, copierii carciumilor care fac un profit considerabil. Traisca Partidul si Comunismul in care inca ne zvarcolim, nu dorim sa fim diferiti. Ca si in alte domenii, problema e la client, care nu stie ce si cum sa ceara. Daca unul vinde aceeasi ciorba de fasole cu 5 lei si altul cu 12, ce ar trebui sa faca diferenta? Din punctul meu de vedere, ustensilele de pe masa sunt pe primele locuri. Vrei cu 5 lei? Atunci nu emite pretentii. Poti da 12? Invata ce sa ceri, ca sa merite diferenta.

    Criteriile personale la alegerea paharului sunt inaltimea si subtirimea piciorului, care dau eleganta, taietura laser a buzei, aspectul care sa imbine functionalitatea (concentrarea aromatica) cu o forma placuta ochiului, volumul cupei, partea inginereasca adaugata, rezistenta la spalat, dar si pretul.

    Data viitoare cand mergi la onomastica amicului tau, ia-i cadou un set de 2, 4 sau 6 pahare de calitate si invata-l sa le foloseasca impreuna cu un vin bun, se va mandri cu ele de fiecare data si bifezi tacit contributia ta la dezvoltarea industriei fara sa te dai in stamba pe Facebook. 

Castillo de Alcoy Reserva 2010

    Trebuie sa-ti fi lipsit o doaga sa nu iei macar o sticla cu acest vin, care a costat 10 lei si are, pe langa review-urile interne de senzatie si o medalie de aur "la Bruxelles". Simtiti peisajul? That awkard moment cand vanzatorii de povesti isi arunca priviri goale unul altuia, scotand in fiecare dimineata la mezat aceleasi 20-30 de etichete obosite?

    Spania are o supraproductie apasatoare de vin, nu ne pacaleste nimeni, atat costa, hai sa scoatem odata capul din globul de sticla umplut cu opium de tot felul de diletanti. 10 lei. Medalie de aur la Bruxelles. Sau preferi un Negru de Dragasani la 80 de lei, ca tocmai s-a scumpit? In cazul asta ai mai multe variante noi: spitalul 9, etajul 9 de la municipal, etc. 

    Sa revenim la vinul valencian cu nume porno: nas impecabil, de vin mare, in care se impletesc fructele de toate natiile cu cerneala, cu piper alb si un iz vegetal din cele placute. Foarte intens, fara pic de alcool in afara - l-am lasat intentionat sa se incinga. Gustul aduce savoarea promisa, chiar cu un plus in directia respectiva, astringenta buna, tanin marunt, suculenta, uleiozitate, o cireasa amara sus, pe palat, in finish. Mourvedre pare a aduce toata sarea si piperul in mixul cu Tempranillo. Post gustul nu se ridica la inaltimea (lungimea) parcursului de pana aici, ceea ce genereaza o frecventa peste medie a ducerii paharului la gura. Analizandu-l cu atentie, se afla pe granita 84-85 de puncte, dar punandu-ma in locul judecatorilor de la Bruxelles, inteleg ca se pot acorda 87-88 in fuga calului, dupa cateva surcele.

    Mare realizare pentru Lidl, la un loc cu tot setul de iberice, improspatat recent cu oferte la fel de atragatoare, din care peste doua treimi au fost vinuri de la decente in sus. Contrasteaza evident cu lanturile mari de retail, care aleg sa listeze aceleasi etichete importate de firme romanesti. Stiti cum e cu selectionerii, Lidl are niste Master of Wine, iar ceilalti.. nu stiu, dar pare ca se pricep mai bine la faina, orez si apa minerala. Cu o nota de subsol: selectia romaneasca e la vreo 5 galaxii in spatele celei impuse de afara!

    E un meci pe care "astia mici de cartier" il vor castiga rapid, sau mai degraba cei mari il vor pierde pe mana lor: sunt atat de buni in a-ti scoate banii din buzunar, incat omul de rand, neintelegand cum se produce fenomenul, il respinge, ducandu-se la.. sa zicem Lidl, unde stie rafturile pe dinafara. In afara de alea 3-4 care se schimba aproape in fiecare zi. Una din cele mai interesante abordari de marketing si vanzari pe care le-am vazut pe piata. Ar fi interesant de vazut daca exista si profit la ora actuala, la nivel de lant, fara Kaufland, incluzand investitiile. 

Chateauneuf-du-Pape la Corks

    Fiindu-se declarate inchise adunarile vinoase de seara devreme, am decis sa poposim la Corks Cozy Bar, in speranta ca mai prindem ceva din meciul Real - Manchester. Ne-am obisnuit, din pacate, ca wine-bar-urile sa fie de obicei goale, dar aici nu e cazul niciodata, pentru ca abia am prins 3 scaune cu altii la masa, asa ca ne-am apucat repede de un rose provensal importat de Alma Tim, facut  din nu mai putin de 5 soiuri: Grenache, Cinsault, Clairette, Mourvedre si Syrah. Are 13,5% alcool, perfect integrat, ceea ce-i garanteaza o cursivitate lina, dar si abrupta daca iau in calcul timpul de golire al sticlei "pe de trei". Diferenta fata de majoritatea vinurilor romanesti de culoare rozalie este in primul rand numarul de soiuri inghesuite in sticla, dar si modul cum se prezinta la ora asta un 2011, pentru ca din cate - putine - mai exista pe piata, sunt ofilite bine ale noastre. Mai notam asa: aciditate superba, rest de zahar nerecomandat domnisoarelor neinitiate in vin, arome medii spre intens de capsuni proaspete, zmeura, zici ca-i facut ieri, corp pliat pe schema, post gust, vinul perfect de baut la local, la meci sau cand stai seara pe Facebook. Ne-a placut. De la 84pct in sus si 60 de lei pe strada Bacani nr. 1. Poza furata de la Henningswine UK.

    Si n-am vrut sa plecam. Pentru ca a aterizat la noi pe masa un Chateauneuf-du-Pape, Domaine Barville, de la Brotte, an de productie 2007. Modul de preparare a acestui vin e cel putin la fel de dificil precum rememorarea celor 13 soiuri acceptate in AOC-ul respectiv, pentru ca GSM-urile au fost baricate un an, fiecare in butoaie de 3 varste diferite, dar s-a pastrat o parte din G-ul (Grenache) fructat in tanc de inox pentru a fi adaugat ulterior asamblajului. Parker a zis 91-93, Jancis ramane la 17.5/20. Are un nas inchis, de intensitate joasa, dar pentru cine stie sa aprecieze ceva de calitate in plan secundar complexitatea e pe cai mari: capuccino-lemn, floral, carne macra, o idee de condiment, ciocolata, piele, cireasa. Pe limba amplitudinea e cuvantul de baza, umple toate firidele nestiute ale gurii, cu toate ca despre corp nu se poate acelasi lucru. Oricum, nu judecam chestii de 20 de lei, nu e la fel. Aciditate sus, l-am baut tanar, se recomanda a fi pastrat inca 4-5 ani. Dupa cum am vazut ca da Parker, cu bataie peste nspe ani, ma bag la 87-88pct acum, cu real potential in viitor. De luat, un CNP 2007 la banii astia e chilipir. Nu-mi amintesc pretul de local, dar l-am gasit online foarte bine, in loc sa incerc zoaie din supermarket, 2011, la preturi astronomice.

    L-am supus pe cel care ne-a servit la tot felul de cazne, insa omul si-a facut datoria mai mult decat onorabil, culminand cu racirea vinului care se aerisea in decanter:

    Ei bine, asa ceva n-am vazut pana acum, dimpotriva, exista wine-bar-uri (!!?) care iau rose-ul din raft, de la 24 de grade si ti-l toarna in pahar. E simplu, doar trebuie sa vrei sa oferi niste servicii de calitate. Si sa stii cum.

Chef Scarlatescu, George Chendi si Berbecutio la Corks

(si Murinho in plan secundar, dar spre deosebire de noi, el e in declin)

    Nu pot decat sa multumesc pentru gazduire si buna-primire, sa ma declar incantat de serviciile pe care acest bar de vinuri le ofera, de gama vasta de vinuri straine listata, voi reveni cu cea mai mare placere de cate ori voi avea ocazia. E altceva.

Penfolds la Madame Pogany

   Crama Oprisor face si fapte bune cateodata, exemplul cel mai potrivit fiind importul vinurilor australiene din fotografia de mai jos, pe care le-am degustat marti seara in cadrul obisnuitelor intalniri cu prietenii vinului. Cu exceptia unui Chardonnay a carui pofta de viata s-a sters de multa vreme, calitatea a fost de la foarte buna in sus.

    S-au prezentat la start:

Rawson's Retreat Semillon Chardonnay 2009

Rawson's Retreat Riesling 2006

Koonuga Hill Chardonnay 2006

Thomas Hyland Chardonnay 2007

Bin 2 Shiraz - Mourvedre 2006

Bin 138 GSM Grenache - Shiraz - Mourvedre 2005

Thomas Hyland Shiraz 2005

Bin 389 Cabernet Sauvignon - Shiraz 2004

Magill Estate Shiraz 2005

   Au ajuns pe podium:

    Situatia generala, din punctul meu de vedere: 

   

    Mi-a fost teama sa introduc Merlot-ul romanesc dupa atatea vinuri de exceptie, dar nu m-am facut de ras nici eu nici producatorul, pentru ca cel putin la masa noastra, pe care l-am palmat/dosit, a fost apreciat cum se cuvine. Stiu ca nu exista in piata, daca-si doreste cineva o mostra, pot sa trag niste sfori... neetichetate, dati un semn. Nu e foarte ieftin, dar are un RCP senzational.

    Asa cum piata creste an de an in volum, cum si calitatea are aceeasi tendinta, maestrul de ceremonie Razvan a reusit sa ne prezinte o serie de vinuri cu o medie calitativa de zile mari. La final au fost interesante discutiile despre cel mai bun vin baut all-times de participantii regulari si majoritatea atinsesera Nirvana in aceasta locatie. Subscriu.

    Ca preferinte personale remarc Riesling-ul de Rhin cu cel mai bun RCP, GSM-ul mi-a mers la inimioara din plin si Magill-ul dupa care poti trage cortina.

Toscar Monastrell Gran Reserva 2002

    DO Alicante, 13,5% alcool (iesit din corp), facut din vii vechi, cu 1600 de plante/ha, cu o clima arida, baricat 2 ani. Nasul nu e foarte atragator, duce spre praf nearomat (mineralitate in opinia lor) si niste prune-cirese ciudate. Nici gustul nu ofera mare lucru, si chiar daca taninurile dulci depictate exista, ele sunt cernute de textura stearpa. Astringenta e ridicata. Un vin acceptabil, in care singura fateta notabila este prospetimea la venerabila varsta de 10 ani. Greoi pentru carciuma, plat pentru studiu. Dupa doua ore de aer e la fel, deci il poti lua sa te lauzi cu el peste inca 10 ani cand probabil va fi "cotat" mai bine. Luat de pe unvinpezi cu 28 de lei - cat am dat intr-un restaurant (Ginger) pe un Gran Reserva 2002 acum cateva luni, asa ca nu va ganditi, orbiti de preturile din Romania, ca a fost chiar un chilipir. 80 de puncte si mentiunea ca exista adevarate hituri spaniole la banii astia, daca iesi din cochilie si intinzi cornitele.

    N-am habar cine-l aduce in tara, dar stiu ca pretul de transport, la un palet, se invarte in jur de 0,4 EUR/sticla. Daca scad TVA, impozit pe profit si alte costuri inseamna ca in Spania ma plateste cineva sa-l beau. Sau a venit cu nashul? Devine o afacere profitabila furarea caciulii: aduci un vin (slab) pe care nu-l mai are nimeni in Romania - atat de simplu! - tai cu un X valoarea inzecita si pui un pret mai mic cu 20%. As simple as that!
    M-ati enervat ca mi-ati vandut mizerii. Sau oi aveau eu un ghinion fantastic? Toate vinurile Nachbil sunt rasuflate, nicio carciuma n-are pahare potrivite, primul vin de pe acest site e banal...

Martedi? Pogany!

    Seria degustarilor de marti - de exceptie as spune, si nu numai de data asta - a continuat cu un nou episod la restaurantul Madame Pogany. Etichetele de top prezentate in prealabil nu au atras atata lume pe cat ma asteptam, dar s-au umplut cateva mese. Joaca de-a punctele e ca de fiecare data incitanta, parca s-a vorbit mai mult despre vin decat alte dati. Probele "din concurs" au fost urmatoarele:

- Chateau Haute Cariziere, Muscadet, 2006

- Bodegas Avanthia, Godello, 2009

- Golem Alb, Crama Basilescu, 2011

- Cuvee Amaury, SERVE, 2010

- Cuvee Charlotte, SERVE, 2008

- Golem Rosu, Crama Basilescu, 2008

- Argentiera, Tenuta Bolgheri, 2007 (CS+M+CF)

- Gigondas, M. Chapoutier, 2006 (GSM)

- Hecula, Bodegas Castano, 2008 (Monastrell)

    Notele mele:

    Cateva vorbe:

- am incurcat doar Hecula cu Gigondas la testul de recunoastere a vinurilor (bausem un Hecula 2009 candva, Gigondas - tot asa, o singura data).

- noul Golem alb are un miros intens, dominat de note de mar, alaturi de care se mai pot descoperi nuante de miere, flori de salcam, corcoduse - toate se simt foarte bine si in gust. Se remarca o liniaritate, constanta a senzatiilor de la miros pana la post-gust, nu e un vin inselator. Aciditate ridicata. Si binevenita.

- Amaury n-a fost in cea mai buna forma de data asta, pentru ca stiu foarte bine vinul, pentru mine e un reper, un clasic 85 pct, fata de care de multe ori urc sau cobor in alte evaluari. Nu va mai transmit notele de degustare, pentru ca nu sunt cele "adevarate".

- proba 3 n-a mai fost punctata, prezentand semne evidente de oxidare

- proba 4: lanterna rosie: un vin fara prospetime, cu un rest de zahar foarte mare, si el a prezentat note oxidative

- Hecula: un Mourvedre despre care toata lumea a zis ca-i un cupaj din care sigur nu lipseste Syrah-ul, datorita notelor de asfalt si cirese. Mi-am notat intr-un colt: GSM? Am nimerit M.

- despre cele doua vinuri romanesti de top s-a scris foarte mult. La acest blind au evoluat diferit, startul fiind in favoarea SERVE, Golemul a revenit pe ultima turnanta, trecand in fata, pentru ca la final sa treaca linia de sosire la fotografie.

- Chapoutier: dezamagitor la inceput dar in urcare ca si calitate, odata cu trecerea timpului. S-ar putea ca proba si timpul de la deschidere sa fi fost prea scurte/mici.

- Argentiera e flag-ship-ul celor de la Bolgheri, Tenuta Argentiera din DOC-ul Bolgheri e un vin de inalta clasa, care din fericire ajunge si in rafturile noastre (EthicWine) la un pret similar cu ce e pe-afara, dar nu e ieftin. Un cupaj clasic bordolez, de Cabernet S si F, cu Merlot intre ele, pe care il mai degustasem.. chiar inainte de inceperea concursului oficial, la magazinul amintit. 93-94 de puncte, complex, liniar, structura, post-gust infinit. Se aseamana foarte mult cu BDX-urile tinere, sunt sigur ca in timp va evolua similar.

    Ehee, si cu Argentiera, care a fost plasat ultimul in blind a inceput de fapt o noua degustare, mai restransa, urmand Terrunyo Carmenere 2008 (nu l-am vazut pe nicaieri sub 90 pct), Les Fiefs de Lagrange 2003 cel putin la fel de bun, despre care v-am spus cate ceva data trecuta, Feteasca Neagra Ceptura 2010 (o visinica subtirica la prima vedere, insa cu lemnul deja bine integrat, aciditate ridicata, vioi, fructat, note comune cu Purpurele anilor trecuti, 86 pct) si Feteasca Neagra Corcova 2011, care pare cu totul alt soi fata de Davino in gust, pentru ca mirosul e la fel, are o cadere in corp, insa si un subton fin de Tiramisu - 84. 

    Ultimele trei vinuri s-au lasat destupate prin bunavointa celor de la EthicWine, care promit un site modern in curand si chiar un magazin online in toata regula. Era nevoie, pentru ca in afara de crema vinurilor romanesti, selectia internationala este deosebita si toate sunt la preturi mai mult decat competitive. Daca aveti drum in zona Floreasca, n-ar fi rau sa bagati capul pe usa, sunt cateva oferte de nerefuzat zilele astea.

    Martea viitoare vor fi mai putine vinuri la Madame, insa vom incerca asocierea lor cu mancarea. Feel free to join us!

Alte 13 vinuri din 18 soiuri in palmares

    Incep cu cel mai bun vin baut in ultimele luni, un 90 veritabil, made in Romania, Dealu Mare, SERVE: Cuvee Alexandru 2007, in posesia caruia am intrat prin amabilitatea oamenilor de aici - e de remarcat eleganta cu care au ales momentul si modul cum au imbracat acest gest. Fara a aduce un omagiu celui mai vechi producator dintre cei noi, voi spune doar atat: respectul pentru vin si respectul pentru consumator sunt la ele acasa. Am venit de la o degustare de vreo 10 Cabernet-uri foarte bune carora le acordasem maxim 87 de puncte, cu uneltele biologice in plina forma si m-am hotarat sa mai iau o gura - doua inainte de culcare, alaturi de Facebook (sa vad cati au dat like ultimului meu post de pe Berbecutio), bloguri de vin si ziare online. N-am prea mare incredere in conditiile proprii de pastrare, cu tot cu frigiderul de vin din dotare sau alte minuni, asa ca-l deschisesem pe dumnealui de vreo 2 zile si-l parcasem la rece in sticlute mai micute, umplute ochi. Stresul asta cald-rece s-ar putea sa fi echivalat cu o invechire artificiala de inca 3-4 ani, pentru ca la inceput nu mi s-a parut atat de bun. Nu stiu daca are sens sa intru in detalii neinteresante despre arome si corpolenta, pot spune doar ca e una dintre cele mai bune realizari vinoase romanesti pe care am pus mana...pardon..gura vreodata. Alcoolul este inca prezent in prim-plan, notele de prune dulci si ciocolata iti aduc aminte de-un Charlotte 2007. Cupaj de Cabernet cu Feteasca Neagra, din vii care nu mai exista, ce pastreaza terroir-ul zonei. Nu e un vin de baut la carciuma sau cu altcineva. E un vin pe care vrei sa-l pastrezi doar pentru tine, sa-l savurezi singur pana la capat. Si asa am si facut.

====================================================================

    Marques de Caceres 2010, Tempranillo (85%) si Grenache (15%), 28 de lei si 82-83 de puncte: culoare roz-portocaliu, identica Busuoacei Autentique, miros de intensitate scazuta, care cu exceptia capsunilor si a pepenelui verde necopt merge spre partea de fructe de padure. Atac cu valente aromatice ceva mai intense din zona zmeura-capsune, cladite pe o aciditate buna si o nota minerala accentuata. Post de capsune, usor amarui si intepator. Cam tare: 13,5% si cu un usor cache de sticla. Mai avea vreo 3 luni si iesea din cele 21 indicate de producator ca termen maxim de consum. Nu pare a fi cea mai reusita realizare a Rioja-nilor; mai bun a doua zi, dupa o noapte petrecuta in singuratate de ultima jumatate de sticla, in intuneric si frig - adica frigider. Ar mai fi de spus ca poate fi gasit si la magazinele Cramelor Halewood la acelasi pret, eu m-am opintit sa-l aduc de la 2000 de km, neavand in cap chiar toate ofertele romanesti. 

    Gewurztraminer Pfaffenheim 2009, AOC Alsace, 23 de lei sticla de 0,375l: 83 de puncte de la mine, cu tot aurul la Macon 2010 - un concurs la care din 10.000 de vinuri frantuzesti prezentate 3000 au primit medalie. Un vin uleios si in aspectul curgerii si in gust, lychee-le sunt ponderate, la fel si notele piperate. Un vin echilibrat, dar nu miraculos. 13,5% alcool.

    Carmenere Single Vineyard, Anakena 2009, Chile, D.O. Peumo, Rapel Valley: 35 de lei si 83-84 de puncte. Cautam alt vintage de la acest producator de succes, dar m-am multumit si cu asta, a fost un vin bun: prune uscate, dintr-alea fara fum, dupa un atac la baioneta de cirese negre, fructe negre de padure si o nuanta pe care unii ar numi-o tutun, sau cutie de tutun, dar eu m-as duce mai mult spre un amestec lemn-praf-sulf. Un vin extractiv intens, te ia cu calduri dupa numai un pahar, nu se poate bea la foc automat. 

    

    Malbec Roze, Santa Ana, Argentina, 2011: 18 lei si 75 de puncte. Miros destul de intens de fructe rosii: capsuni, fragi, cirese, atac fad din cauza aciditatii careia i s-a pus absenta la acest experiment, insa destul de corpolent, parca si un pic taninos, simpatic amarui pe palatin.

    Sieger, Schonburger and Reichenstein (din cate stiu niste soiuri corcite ca sa dea si ele un oarecare rezultat in climatul rece a Belgiei), De Kluizen, 2010, Cuvee..si atat. Usor efervescent, placut, fructat, arome timide de citrice acrisoare, cu un frumos post gust de mango. 79 pct, 22 de lei si 11% alcool. 

    Tamaioasa Roza, Domeniul Coroanei, Segarcea, 2011: unica si plina de trandafiri, asa cum ne-a obisnuit, versiunea 2011 vine cu arome mai concentrate, aciditate spre medie si o usoara nota amaruie. Poate un pic sub anul trecut. 83-84 pct si aceiasi 42 de lei. Si-or fi dat si ei seama ca-i mai slaba, altfel tare mi-era frica de vreun pret astronomic.

    Tokaji Aszu 2004, 4 puttonyos, facut de Disznoko: 42 de lei in Ungaria (nu 64 cat e la Cora) si 86 de puncte. Galben auriu, uleios, nas de fagure de miere, fructe confiate (caise, piersici), paine (oxidare). Foarte interesant in gura, cu notele sale acrisoare si aciditatea ce aa-aproape stinge dulcegaria. Un punct de plecare catre marile vinuri dulci ale lumii. 

    Corbieres Rouge, Chateau La Bastide, 2009, un cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre in valoare de 41 de lei si 86 de puncte. Nas descris de altii ca inchis, fara a fi complex, cu note amarui de fructe de padure, parca si ceva lemn, pamant. Nu pare prea corpolent in prima faza (13% alc), pe traseu apar si note de baric supra-ars (cafea), alune de pamant in coaja, fragi si alte rosiatice salbatice, post scurt-mediu.

    Cabernet Sauvignon, Domeniile Samburesti, 2007: 26 de lei si 77 de puncte. Culoare nu foarte opaca, miros inecacios, cuisoare, cirese, fier (si buruieni daca vreti..). Atac destul de subtire, apos, insa urca pana se transforma in ceva aproape solid, devenind taninos si bolovanos, agresiv, prea ciresat, dar nu elegant. Nici gustos. N-ai zice ca are doar 12% alc, e greu, masiv. Are caderi clare de consistenta, post inexistent, daca dam la o parte buzele lipite de gingii inca 2 ore dupa ingurgitare. 

    RheinRiesling AOC Alsace Grand Cru Gustave Lorentz, Altenberg de Bergheim, 2005: 56 de lei si 87 de puncte. Culoare un pic mai clara decat mierea de salcam, dar aceeasi nuanta; nas floral, fructat (lamaie, piersica), dar si o idee de petrol. Lamaia, mineralitatea si petrolul persista pe palat, unde mai apare ceva interesant, asemanator cu nuca sau alunele, impresie ce poate fi usor confundata cu onctuozitatea; cand se mai incalzeste apar note ierboase sau de ciorchine verde. Nu exceleaza in corpolenta, aciditatea e moderata, post gustul de lamaie e mediu spre lung. S-ar putea sa fi fost de 90 acum vreo 2-5 ani, nu cred sa mai evolueze in viitor. 

    Les Evangiles, Chateau Canet 2006, AOC Minervois, un cupaj de Grenache, Syrah, Carignan si Cinsault direct din Languedoc: 65 de lei si 83 de puncte. Cam toti anii au luat premii in afara de acest 2006. Miros inchis, foarte slab in intensitate, dar placut, provenind si din invechirea in butoaie de 3 varste diferite: 0,1, si 2 ani, bine integrat sub si in buchetul vinului, cu fructele sale de padure "mici", dupa cum spune producatorul. Atacul este in primul rand amarui - gustul aminteste un pic de cafea si pamant, cu nuante piperate, insa si aici intensitatea este mica. Vinul are corpolenta (14,5% alc) si post gust mediu spre lung. Cam greu de baut by himself, probabil asociat cu o vaca, oaie sau un platou de branzeturi ar merge mai bine, cel putin asta ne este recomandat pe eticheta din dos. Si inclin sa cred ca au dreptate, pentru ca ai nevoie de ceva apa suplimentar in gura, ca altfel risti sa ti se lipeasca limba de dinti la ce sec e. Tot pe spinare gasim o alta informatie interesanta: de baut in urmatorii 6-7 ani, adica de la anu' probabil fructuozitatea va disparea definitiv cu toate ca taninii nu sunt inca invinsi. 

    Chardonnay Bio, Elemental Reserva, de la Vionedos Emiliana, Chile, 2011 .. cred ca l-am luat candva din Kaufland. Miros specific chardonnian amestecat cu paine calda, poate putin inchis, screw-cap, in gura e cam uleios, aciditatea nu sustine sandramaua, in ciuda prezentei nuantelor acrisoare (iar o fi vitamina C?) dar si amarui. 79 de puncte la 23 de lei. Sau 74..nu conteaza; sub 80 nu vreau sa mai aud de ele. 

Din 5 au contat doar 2

    

    Aveam mai de mult in plan un line-up de Merlot @ home, dar n-a fost sa fie toate odata, ba si-a mai bagat nasul si asta din mijloc. Sa incep direct cu dansul: Monastrell (aka Mourvedre en francais) Hecula 2009, produs de Bodegas Castano, 44 de lei. 90 Parker, 90 International Wine Cellar, 85 Berbecutio. N-am ce note de degustare sa va relatez, pentru ca atmosfera nu mi-a permis luxul de a nota ceva. Oricum, a fost foarte schimbator, in sensul de interesant, pe traseul celor doua ore de la gatul sticlei pana la fund. Iata cateva impresii furate de la altii: "The 2009 Hecula is 100% Monastrell grown in Jumilla and aged in French and American oak. Expressive aromas of underbrush, brier, mineral, lavender, and blueberry lead to a savory, ripe, nicely proportioned red with excellent volume and length. It is an outstanding value for drinking over the next 4-5 years." Sau: "Ruby-red. Intensely perfumed aromas of raspberry, cola and fresh flowers. Juicy and precise in the mouth, offering sweet red berry flavors and a touch of floral pastille. The floral note comes back on the long, penetrating finish, which features a spicy quality and zesty minerality. This is quite complex for the price."

    Merlot Menestrel 2007, Rotenberg, 37 de lei si 76 de puncte. L-am plimbat de vreo 5 ori intre sticla si decantor, pentru ca n-am avut timp de pierdut. Mirosul nu este foarte placut, audienta l-a cantarit la 3/10, gustul este total contrastant, foarte comercial, lemn cat in toata Rioja, visine si fructe de padure, problema cea mai mare e insa in post-gust: lipseste cu desavarsire. Dupa ce ultima picatura de lichid paraseste limba, parca stinge cineva farurile si te lasa in bezna la 139 km/h pe autostrada. Am vazut ca anii trecuti altii spuneau de bine despre acest vin, din pacate exemplarul meu nu s-a (mai) ridicat la inaltimea aceea. O fi de vina Carrefour, o fi de vina timpul, o fi de vina faptul ca am dat bani pe el, nu stiu. Va garantez ca n-are nicio legatura evaluarea acestui vin cu evaluarea (tot calitativa) a unor membri ai grupului "wine" de pe FBK.

    Merlot Assolato 2009, Vinarte, Vila Zorilor, Buzau: cred ca-l cam stie toata lumea, la ce oferte au fost in ultima perioada; eu am dat 9 lei pe el. Las la o parte gandurile negre ca mi s-a parut oarecum infrumusetat cateva clipe, las la o parte timpul petrecut de a doua jumatate de sticla in frigider, vreo 6-7 zile, si tot ajung la 80 de puncte. Oricum, mult mai bun decat Vila Zorilor 2007, al aceluiasi producator, care, desi incepe cu un miros bun, cu nuante de praf, condiment, lemn (Cabernet!?), gem de prune, fructe de padure, atacul e foarte simplu, subtire si apos si lasa in urma senzatia de nisip. Post usor metalic, inchis, dar si de lemn uscat, putrezit, mancat de cari. Si-o fi facut veacul pe raftul de jos din Auchan. 17 lei si 74 de puncte. 

    De fapt seara a inceput cu un Picpoul de Pinet din Languedoc, botezat Saint-Peyre de producatorul Cave les Costières en Pomérols. Un soi foarte interesant, la un blind pariez ca toata lumea ar spune ca-i Chardonnay dupa miros si limonada dupa gust. Limonada in sensul bun al cuvantului. 25 de lei si 84 de puncte. Ia sa mai filozofam un pic pe tema punctelor. 84 din cate? Din 100? De ce 100? Oare poate un Picpoul sa atinga 100? Sau o Feteasca Neagra? Ma indoiesc. Sistemul de punctare reprezinta implicit o comparatie intre vinuri. De acelasi fel sau toate la gramada? Mere cu mere sau mere cu fructe? Raman la varianta B.

La izvorul din padurea vieneza

    Data trecuta am luat-o de sus in jos, asa ca in spiritul non-monotoniei, de data asta urcam dealul. Copy-paste de pe post-it-uri, bancnote de 1 leu, memorie, mansete, servetele sau antebratul stang. Sau deloc.

- 74 pct: Cabernet si Merlot, Cramele Recas (anno domini ignotus), Schwaben Wein: destul de crud, acrisor, fara conotatii prea interesante; 11 lei.

- 78 pct: un Corbieres 2008, facut din Grenache Noir, Carignan, Syrah si Mourvedre (primul si al treilea vinificate impreuna) la Chateau Etangues des Colombes. Din cate imi amintesc avea 90 de parkere, sper ca nu l-am scuturat eu de 12 puncte in doar 1100 de km; 27 de lei.

- 81 pct, trei inculpati:

          - Vinho Verde Terras do Minho 2011, facut de Quinta da Lixa din Trajadura, Arinto si Loureiro: miros de SB, poate cam proeminent, fara accente deosebite; aciditate buna; 22 de lei. 

          - alt portughez, Proeza 2010, de la Boas Quintas, cupaj de Touriga Nacional, Tinta Roriz (Tempranillo) si Jaen (zis Mencia in Spania): inchis la culoare, nas nu prea prietenos, pe langa o unda de scortisoara si piper apare si o balarie, gust in care se amesteca visine cu cimentul acela stomatologic. Nu-i de la vin, e de la dentist :(. Tanini cumintei, bine incadrati in peisaj. Post mediu dar cu o latura interesanta: ramane ceva placut pe masele, ceva de mestecat; 27 de lei.

          - Shiraz australian 2010, facut pentru Wein&Co Austria: 90 pct Falstaff, care pare a fi "evaluatorul de casa" al celui mai mare comerciant vienez, 14,5% alc. Rosu rubiniu inchis cu borduri violacee, nas nu foarte atragator, fructe de padure imbinate cu note spicy bine integrate, fara a fi agresive, dar involueaza intr-un iz de iaurt si buruieni. Atac dulgeag, putin gemos, cu margini de cafea supra-prajita, insa are o cadere dupa cateva secunde, impresie data  si de taninii verzi, confirmata de postul strident, dar nu incantator; 44 de lei.

- 82 pct, un Riesling german facut de Weinrieder in 2008, Bockgarten, care m-a atras prin oferta "1/2 preis"; credeam ca e redus de la 17 la 8,5 Euro, dar era de la 8,5 la jumatate: vine intr-o sticla inalta pana la genunchi de n-are loc in frigider sau in poza. Culoare galbui inchis, la frumoasa varsta de 4 ani, miros de mere, pere, dar si un iz de motorina (kerosen?); in gust se simte aciditatea destul de colturoasa, acelasi combustibil pe palatin, o usoara tenta amaruie. Post mediu, mai degraba unsuros decat onctuos. Da impresia de demi, n-am gasit confirmarea online. L.E: chiorul n-a vazut "troken" decat cand sa arunce sticla dupa 3 zile.

- 83 pct, doua dragute:

          - Barbera de la Marchesi di Barolo, 2008, pe numele sau Ruvei: acrisor, branzos si tinerel la deschidere - deh, servit la carciuma - dar isi revine repede. Preturile sunt, ca de fiecare data, cele mai mici la care poate fi gasit fiecare vin. 30 de lei.

          - Gran Marius Reserva 2006, un cupaj de Grenache, Monastrell, Tempranillo si Syrah, facut in Spania de Bodegas Piqueras..oops, de asta v-am mai spus.

- 84 pct, inca doua..si mai dragute:

          - Penfolds Private Release (ce denumire ieftina), Chardonnay, 2009, un vin care inca se tine foarte bine: miros mineral, fresh, elegant, tipic: floral, mar verde,  ciorchine verde. Gust racoritor, aromat discret si placut, fara onctuozitate, fara baric. Parca si un pic de post, acrisor-amarui; 30 de lei.

      - din Rioja, doamnelor si domnilor, descaleca Tempranillo  Conde de Valdemar, 2008: 90 pct Guia Penin, 84 Wine Enthusiast, 13,5% alcool; culoare rubiniu translucid, potrivita, nici tanara nici batrana, miros "serios", de gentleman cu greutate, cu o nota…de grasime, de alifie, nu onctuozitate si ceva intre cacao si cafea 50-50, pe langa berry-urile nelipsite, atac zgrumturos, taios, gust placut, cu note piperate in partea de sus, ca un acoperis pentru raul (raul...aka apa curgatoare, diacriticile vin dupa 2 ani de blog, 1000 de vinuri contabilizate si 18.300 de cititori/luna) catifelat, inca tanar, poate chiar putin light sub ploaia asta de stele colturoase.  Post scurt cu nuante oarecum ciresate, de PN. Mai are o chestie interesanta: se schimba in trei "haine" diferite pe parcursul celor 4 ore de consum, dar niciuna exceptionala. Interesant sa bei trei vinuri din aceeasi sticla in aceeasi seara la banii astia. 3,7 dopuri, adica intre bun si foarte bun, cu un RCP foarte bun :P. P.S.: Se pare ca mai au unul la fel de bun, dar la 22 de lei. Probabil ala se termina repede, chiar daca-o fi mult; 30 de lei. Inca un Late Edit: il am in pahar si parca merita din ce in ce mai mult, sau ma imbat eu...

          - aici as incadra si Merlot-ul unguresc din figura alaturata, luat din Tesco la 35 de lei, made in 2003 si numit Hilltop Premium.

- 85 pct: clasicul Cabernet+Shiraz australian, acelasi Penfolds, acelasi Private Release, doar 2010: vin negru cu borduri violacee. Frumoasa imbinarea mirosului celor doua soiuri: coacaze, cafea, piper, aspru si prafos, are si o nota "verde" - un moment m-a dus cu gandul la clor, dar s-ar putea sa fi fost de pe pahar. Gust cu senzatii dulcege dar nu de pruna, mai degraba cireasa pietroasa supra-coapta, tanini moi pentru varsta sa, poate de-aia il bem acum, aciditate cam sus, da impresia ca a scapat cineva in el un ardei iute. Are o cadere brusca in gura. Un vin foarte bun pentru banii astia, desi se pot gasi cateva neajunsuri. Screw-cap. Interesanta si recomandarea de asociere cu mancarea, incepe cu pui, apoi continua cu cele obisnuite. 35 de lei.

- 86 pct: Tinta Roriz+Touriga Franca+Tinta Barocca facut in Portugalia, la fabrica Quinta do Zimbro si numit Calcos Do Tanha. 2005 si 40 de lei.

- 87 pct: campionul ultimelor saptamani vine tot de la Penfolds, este un cupaj de Syrah si Mourvedre din 2006, si vine de la inceputul numaratorii vestitelor bin-uri. Este doar al doilea. In afara de banala descriere din punct de vedere organoleptic are ceva interesant: onctuozitate la un vin rosu. De restul va puteti ocupa voi, e un vin foarte bun. 45 de lei.

Si in loc de incheiere un bonus track: o porcarie rosie in sticla transparenta, categorisita drept "raritate absoluta" de catre cadorisitorul moldovean, ceva in jur de 65 de puncte, nu cred sa va intereseze notele de degustare. Mi-aduc aminte in cerul gurii de BBB (Busuioaca de Bohotin Basilescu) si mi se pare ca n-au cum sa fie facute in aceeasi tara. Brrr...
Ma scuzati: Thanks man, a fost superba! Asa se face la cadouri!

Murviedro Reserva 2006, DO Valencia

    Aur la Berliner Wein Trophy 2010, dop extra-long recuperat in stare perfecta - zici ca-i pus ieri, culoare inca tinereasca, dar cu reflexii de maturitate. Primul nas e de baric fin, cu toate componentele sale: scortisoara, vanilie, cafea prajita, apoi incepe sa se simta vinul, cu un condiment mediu ca intensitate, fructele negre de padure, parca si ceva note vegetale. Gustul aduce un dram de cacao pe care am uitat sa o mentionez in miros, taninii sunt la cote optime, ciopliti elegant, post-gust scurt-mediu. Baricul un pic cam sus, dar la cati bani am dat pe el, toata aprecierea noastra..pana la urma e neprofesional sa contestam medalia. Ne putem da smecheri in blogosfera pe mii de alte vinuri, dar cu astea medaliate poate ar trebui sa fim mai atenti cu critica si am trece si la educarea propriilor gusturi.  Oare cand vom vedea un medaliat cu aur romanesc (in strainatate) la 20 de lei? Il consider oarecum similar in plusuri si minusuri cu CS-ul Cantus Primus 2007, pe care m-a impins pacatul sa dau 64 de lei, deci 84-85 de puncte. 

   

    Din toata inima incep sa fiu din ce in ce mai mare fan vinuri spaniole - chiar si cu oferta limitata din RO, se gasesc vinuri la un raport calitate/pret exceptional; si aud ca vor veni din ce in ce mai multe, incepand de la 1,5E bucata - credeam ca ne ingroapa Chile. Producatorii autohtoni, dupa munca titanica (dar haotica) in a crea o oarecare cerere de vin bun, cand momentul va parea prilenic pentru colectarea caimacului - hop si ceilalti; nu ca acum n-ar fi importuri pe piata, dar deja s-a creat golul venit din paradoxul local: vinurile bune sunt scumpe, prea tinere si nu se gasesc! Vinurile ieftine sunt mult prea proaste, dar au priza la tractoristi, care reprezinta o piata uriasa. Batalia e abia la inceput.

    Daca mergem intr-un magazin de vinuri mai spre centru asa si luam primele 10 vinuri romanesti de sus in jos ca pret, nu stiu daca vom gasi 2-3 cat de cat pe-aproape de calitatea oferita de altele din vest sau lumea noua. Vad ca si mitul DaVino incepe sa se clatine din ce in ce mai mult, dar tot asa - inca nu (doar) din rationamente normale, ci pentru ca au ajuns si altii, incet-incet, la preturile respective. Desi Rosu de Ceptura 2010 la 38 de lei si 79 de puncte m-a facut sa inghit in sec. In acest moment exista pe piata: Rosu de Ceptura, Domaine Ceptura Rouge si Ceptura Rosu.... Eu ma dau batut. Nici bag in box-ul nu cred ca era chiar o mare necesitate. Marele DaVino a ajuns sa vanda BiB. Ma apuca rasul. Cele 15.000 de game aparute peste noapte imi starnesc aceleasi reactii necontrolate. Poate or vrea sa se bata cu Husi si Jidvei, mai stii? Sau poate snobul absolut a scapatat si nu poate aparea in fata altor cocalari cu altceva?