Fiindu-se declarate inchise adunarile vinoase de seara devreme, am decis sa poposim la Corks Cozy Bar, in speranta ca mai prindem ceva din meciul Real - Manchester. Ne-am obisnuit, din pacate, ca wine-bar-urile sa fie de obicei goale, dar aici nu e cazul niciodata, pentru ca abia am prins 3 scaune cu altii la masa, asa ca ne-am apucat repede de un rose provensal importat de Alma Tim, facut din nu mai putin de 5 soiuri: Grenache, Cinsault, Clairette, Mourvedre si Syrah. Are 13,5% alcool, perfect integrat, ceea ce-i garanteaza o cursivitate lina, dar si abrupta daca iau in calcul timpul de golire al sticlei "pe de trei". Diferenta fata de majoritatea vinurilor romanesti de culoare rozalie este in primul rand numarul de soiuri inghesuite in sticla, dar si modul cum se prezinta la ora asta un 2011, pentru ca din cate - putine - mai exista pe piata, sunt ofilite bine ale noastre. Mai notam asa: aciditate superba, rest de zahar nerecomandat domnisoarelor neinitiate in vin, arome medii spre intens de capsuni proaspete, zmeura, zici ca-i facut ieri, corp pliat pe schema, post gust, vinul perfect de baut la local, la meci sau cand stai seara pe Facebook. Ne-a placut. De la 84pct in sus si 60 de lei pe strada Bacani nr. 1. Poza furata de la Henningswine UK.
Si n-am vrut sa plecam. Pentru ca a aterizat la noi pe masa un Chateauneuf-du-Pape, Domaine Barville, de la Brotte, an de productie 2007. Modul de preparare a acestui vin e cel putin la fel de dificil precum rememorarea celor 13 soiuri acceptate in AOC-ul respectiv, pentru ca GSM-urile au fost baricate un an, fiecare in butoaie de 3 varste diferite, dar s-a pastrat o parte din G-ul (Grenache) fructat in tanc de inox pentru a fi adaugat ulterior asamblajului. Parker a zis 91-93, Jancis ramane la 17.5/20. Are un nas inchis, de intensitate joasa, dar pentru cine stie sa aprecieze ceva de calitate in plan secundar complexitatea e pe cai mari: capuccino-lemn, floral, carne macra, o idee de condiment, ciocolata, piele, cireasa. Pe limba amplitudinea e cuvantul de baza, umple toate firidele nestiute ale gurii, cu toate ca despre corp nu se poate acelasi lucru. Oricum, nu judecam chestii de 20 de lei, nu e la fel. Aciditate sus, l-am baut tanar, se recomanda a fi pastrat inca 4-5 ani. Dupa cum am vazut ca da Parker, cu bataie peste nspe ani, ma bag la 87-88pct acum, cu real potential in viitor. De luat, un CNP 2007 la banii astia e chilipir. Nu-mi amintesc pretul de local, dar l-am gasit online foarte bine, in loc sa incerc zoaie din supermarket, 2011, la preturi astronomice.
L-am supus pe cel care ne-a servit la tot felul de cazne, insa omul si-a facut datoria mai mult decat onorabil, culminand cu racirea vinului care se aerisea in decanter:
Ei bine, asa ceva n-am vazut pana acum, dimpotriva, exista wine-bar-uri (!!?) care iau rose-ul din raft, de la 24 de grade si ti-l toarna in pahar. E simplu, doar trebuie sa vrei sa oferi niste servicii de calitate. Si sa stii cum.
Chef Scarlatescu, George Chendi si Berbecutio la Corks
(si Murinho in plan secundar, dar spre deosebire de noi, el e in declin)
Nu pot decat sa multumesc pentru gazduire si buna-primire, sa ma declar incantat de serviciile pe care acest bar de vinuri le ofera, de gama vasta de vinuri straine listata, voi reveni cu cea mai mare placere de cate ori voi avea ocazia. E altceva.
