Un Muscat Alsacian

    Muscatul e pe un trend negativ in Romania pentru ca nu s-a facut niciodata cu bagare de seama, cantitate mica la hectar, timing in culegere si vinificare, sol si alte multe amanunte care impreuna pot contribui la un vin bun, in acceptiunea moderna. Stim ca in general nu dezvolta o aciditate suficienta, insa nu cred ca asta mai e o mare problema a oenologilor din ziua de azi. Chestia asta de supermarket, la 20 de lei e un exemplu ca se poate simplu si cu efect. 

    Aromele sunt clasice, insa interfereaza cateva nuante care cresc senzatia placuta, chiar daca pot parea discrepante, etalate individual: ardei iute, flori de mar, gutuie. Dopul e de pluta, asa ca gustativ nu a pierdut din valoare, cum se intampla la penibilele plasticate, sta bine la aciditate vs arome, puncteaza superior la partea de savoare, la lungimea post gustului, subtilitatea aromatica. Nivelul alcoolic de doar 12% e tot o latura pozitiva, din fotoliul de unde privesc eu industria. Imi propun sa vad drumul vinului in Alsacia in viitorul nu prea indepartat. 85p

Klevener de Heiligenstein 2013

    Traminerului i se spune Savagnin Rose in Alsacia si a fost introdus ca al 7-lea soi nobil al zonei in 1971, pe langa (please fill in the blanks)............................................................................................ . Klevener de Heiligenstein e un AOC nou, de doar 100ha, bazat pe soi, in curtile a vreo 20 de producatori in jurul comunei Heiligenstein. L-am inhatat la o oferta cu 20 de lei, mai mult din ratiuni culturale, nestiind pana la momentul de fata ce reprezinta denumirea. Are 12% alcool, culoarea nu e deloc roz, ci galbuie. Nasul aduce a Gewurz, cu licii, trandafiri si o nota tamaioasa, toate cladite pe un solid esafod mineral. Atacul e onctuos, improspatat de aciditatea buna, cu arome nu atat de intense ca Gewurz-ul, dar de o complexitate superioara. Finalul nu are o persistenta notabila, dar sclipirea, sinceritatea vinului e uneori mai presus de notele tehnice. E demisec-demidulce.. pe acolo, greu de precizat cu exactitate, din cauza aciditatii mari. 84. 

Carles Crianza 2010

    L-am vanat pana l-am prins la 10 lei, daca tot bat campii(le) pe o raza de 17 judete, asa ca draga Lidl, you can run, but you cannot hide! Oricum, uitasem de el dupa ce l-am cumparat, imi pierdusem interesul, pentru ca s-a tot scris, asa ca l-am deschis intr-o doara, sa scap de povara: Grenache si Carignan, 14% alcool - nu ideal integrat, un nas parfumat de fistic, cu o nebuneala de fructe rosii si negre - mult mai complex decat te astepti cand intersectezi zona cu pretul. Are nevoie de vreo jumatate de ora sa se dezmorteasca, dupa care zice bine si-n gust: vinozitate-baubilitate foarte buna, chiar amplificata de tineretea cu astringenta vie, corp atletic, amplitudine, postgust mediu de calitate. Lasand la o parte orice prejudecata (lucru imposibil de atins in unele cercuri.. mai ales de interese), recomand punerea la pastrare vreo 2-3 ani, pentru ca s-ar putea ca aceste vinuri cu un raport calitate/pret inimaginabil pana acum, sa devina istorie. 

    Am discutat recent cu un neamt, business-man navetist, siderat de ce se intampla in Romania: in cea mai mare parte a lanturilor de retail preturile sunt cu 25-30%, iar calitatea.. balcanica, alte 25-30 de procente mai jos fata de Germania. Pai sa ramana Lidl cel mai prost din piata? Ultimul lot adus ma face sa cred ca s-a trezit la realitate, din pacate pentru noi, consumatorii. 

    85 de puncte, nivel la care unii cer de 10 (zece) ori mai mult. 

Castillo de Alcoy Reserva 2010

    Trebuie sa-ti fi lipsit o doaga sa nu iei macar o sticla cu acest vin, care a costat 10 lei si are, pe langa review-urile interne de senzatie si o medalie de aur "la Bruxelles". Simtiti peisajul? That awkard moment cand vanzatorii de povesti isi arunca priviri goale unul altuia, scotand in fiecare dimineata la mezat aceleasi 20-30 de etichete obosite?

    Spania are o supraproductie apasatoare de vin, nu ne pacaleste nimeni, atat costa, hai sa scoatem odata capul din globul de sticla umplut cu opium de tot felul de diletanti. 10 lei. Medalie de aur la Bruxelles. Sau preferi un Negru de Dragasani la 80 de lei, ca tocmai s-a scumpit? In cazul asta ai mai multe variante noi: spitalul 9, etajul 9 de la municipal, etc. 

    Sa revenim la vinul valencian cu nume porno: nas impecabil, de vin mare, in care se impletesc fructele de toate natiile cu cerneala, cu piper alb si un iz vegetal din cele placute. Foarte intens, fara pic de alcool in afara - l-am lasat intentionat sa se incinga. Gustul aduce savoarea promisa, chiar cu un plus in directia respectiva, astringenta buna, tanin marunt, suculenta, uleiozitate, o cireasa amara sus, pe palat, in finish. Mourvedre pare a aduce toata sarea si piperul in mixul cu Tempranillo. Post gustul nu se ridica la inaltimea (lungimea) parcursului de pana aici, ceea ce genereaza o frecventa peste medie a ducerii paharului la gura. Analizandu-l cu atentie, se afla pe granita 84-85 de puncte, dar punandu-ma in locul judecatorilor de la Bruxelles, inteleg ca se pot acorda 87-88 in fuga calului, dupa cateva surcele.

    Mare realizare pentru Lidl, la un loc cu tot setul de iberice, improspatat recent cu oferte la fel de atragatoare, din care peste doua treimi au fost vinuri de la decente in sus. Contrasteaza evident cu lanturile mari de retail, care aleg sa listeze aceleasi etichete importate de firme romanesti. Stiti cum e cu selectionerii, Lidl are niste Master of Wine, iar ceilalti.. nu stiu, dar pare ca se pricep mai bine la faina, orez si apa minerala. Cu o nota de subsol: selectia romaneasca e la vreo 5 galaxii in spatele celei impuse de afara!

    E un meci pe care "astia mici de cartier" il vor castiga rapid, sau mai degraba cei mari il vor pierde pe mana lor: sunt atat de buni in a-ti scoate banii din buzunar, incat omul de rand, neintelegand cum se produce fenomenul, il respinge, ducandu-se la.. sa zicem Lidl, unde stie rafturile pe dinafara. In afara de alea 3-4 care se schimba aproape in fiecare zi. Una din cele mai interesante abordari de marketing si vanzari pe care le-am vazut pe piata. Ar fi interesant de vazut daca exista si profit la ora actuala, la nivel de lant, fara Kaufland, incluzand investitiile. 

Epoca Lidl: Jean Cornelius

    La 20 de lei sticla in Lidl nu e chiar o revelatie, amintind in treacat de Sarba, cu un accent fructat in plus, dar fara trandafiri. La Braila e 14 lei in tzarcul "de reduceri", ar merge si mai bine daca n-ar fi obosit olecuta de la lumina intensa si temperatura mare, nemaifiind la prima tinerete. Ramane imbucuratoare distributia nationala, prin care se adauga un milimetru cultural si de educatie a gustului in zone in care Salam(-ul) e singurul etalon, iar aici nu ma refer la Braila.

    Vinul e mai mult decat corect, punctand in primul rand la capitolul subtilitate aromatica, (confirmata de o medalie de aur Macon '13) dupa ce in prim plan am avut doar calcar, praf si cateva fructe ratacite. Impingand din foale se poate ajunge la descoperirea unor arome secundare foarte placute, de mere galbene proaspete si o combinatie nedeslusita de citrice. Gustul confirma, "are pulpa", dar si un final cam shui, fara Feng. 12% alcool, Alsace, 82-83pct. Am avut si second thoughts, cum ca din Alsacia n-am baut niciodata soiuri micro, sau mini-aromate atat de intense, dar deocamdata ma vad obligat sa plec de la prezumtia de nevinovatie.