Wines of the month

    Cine a mai trecut pe la mine (https://www.facebook.com/Berbecutio) stie de provocarea pe care mi-am propus-o cu aceste vinuri, n-am sa mai insist: vechi = not good in Romania, n-a trecut niciunul de 70 de puncte, semne clare de mortaciune la toate. Sa le stea in gat, sa-si plateasca avocatii cand or da faliment cu cei aproape 80 de lei cu care m-au pacalit. Vinvico Medgidia.

    Un alt vin care nu trece pragul minim de calitate (80 pct) a trecut Dunarea pe tricicleta, venind de la Minkov Brothers si avand in compozitie Sauvignon, Semillon si Viognier. Culoarea este un galbui mai intens decat ar trebui, miros usor afumat, atac dulceag dar gust acruuuu! Aciditate slaba, amarui in gat. 77 pct si 18 lei.

    Ultimul care de data asta cu mandrie ajunge la 78 de puncte este un Burgund de langa una din componentele salbei de hidrocentrale (inutile) de pe Olt, Strejesti. Nu stiu care e marea rusine, de ce traditionalistii pedepsesc cu ignoranta acest soi, cand sunt atatea "nobile" in forma de posirci pe raft. Unora le e atata de rusine ca-l produc, ca scriu Pinot sau alte idiotenii pe eticheta. Partea interesanta e ca am dat pe el 8 lei, intr-un magazin stingher de vinuri de la marginea Targovistelui. Mai mult, cand am dat sa-l iau din raft, tanti m-a oprit si mi-a adus unul din spate, care avea in jur de 10 grade. Varianta B: te chinui - ca producator -  sa faci un vin bun si-l arunci in vreun birt de fite, unde ti-l aduce la masa la 30 de grade, mai dai si spaga pentru asta de multe ori, fara sa mai zic de pretul platit de consumator. Culoare rosu rubiniu usor translucid, nici PN nici M, miros usor condimentat, dar si de ..statut; se deschide greu, la inceput acrisor si astringent, apoi in fructe rosii si lemn. Nu are amplitudine sau complexitate, ar fi foarte baubil daca n-ar avea 14% alc (dezechilibrat), dar si asa alunecarea pe gat e rezonabila. Overall nu e foarte rau, nu are particule in suspensie, nu e otet, insa doaga aia statuta se simte mai ales in post, dispare abia a doua zi. N-a avut cine sa-l "potriveasca" pe la colturi. Incepe la 73 si termina la 76 dupa juma' de sticla. Sa vedem si maine... A doua zi, dupa 24h la frigider, ramane la fel de inchis in miros, piperul si lemnul sunt acolo, nimic care sa aminteasca de fruct in nas, atac oarecum fructat, dar mai mult lemnos, acelasi gust acrisor, astringent. Producatorul se pare ca a beneficiat de fonduri europene foarte mari, dar inca nu cunoaste toate regulile (nu ai voie sa scrii simplu Burgund, trebuie sa adaugi "mare", sa nu te certe frantujii) poate ne spune Dan mai multe de spre dansul. Inceputul e bun.

    De-aci incolo trecem granita psihologica de 80 de puncte, primul fiind, in ordine crescatoare, un Riesling de Rin de la Weingut Stadlman, Niederosterreich, Thermenregion, branduit pentru cel mai mare comerciant din Austria, Wein&Co, pe care am dat 28 de lei: miros mineral, lamai, o timida gutuie afumata; gust foarte placut, la fel de citric, lamaia vine la pachet cu cateva surori tropicale. Senzatii dulci-acrisoare-seci-amarui. Fructat, aciditate ridicata, incredibil de bun pentru 28 de lei in centrul Vienei, ca de obicei bate orice partener de intrecere romanesc. E unul din cele mai bune exemple ca pentru everyday drinking n-are sens sa cauti ore printre rafturile marilor magazine. Nu zic ca nu gasesti chiar nimic mai bun, dar sunt prea putine apropiate de RCP-ul celui de fata. 88 de puncte Falstaff si 82-83 de la mine.

    83 a primit si rose-ul 2011 din Syrah Casillero del Diablo pe care am dat 30 de lei in magazinele Cramelor Halewood: un roz greu, cu miros de fructe rosii-negre, lemn si fum. Gust corpolent spre aceleasi fructe, de data asta galbene si la fel de afumate. Aciditate slabuta, insa apreciem calitatea, luand in calcul adaosurile importatorului. Daca nici Concha y Toro n-ar sti sa-si aprecieze corect vinurile, as crede ca ai nostri sunt si ei destepti, insa Chardonnay-ul din acelasi an, la acelasi pret a primit exact acelasi numar de puncte (scriind aceste randuri am descoperit): flori, fructe tropicale, baric cam mult si prea ars. Onctuos, in niciun caz "crispy" cum spune eticheta, aciditate sub necesitati, cam acrisor. Niste iluzii de paine calda apar cand temperatura creste. Corp subtire, post absent. A avut un partener "de discutii" care din pacate i-a scos in evidenta mai mult lipsurile, insa per total nu-i rau deloc.

In sfarsit am gasit un alb de Segarcea care nu-mi scoate din gura exclamatii laudative: Chardonnay Prestige 2011, 26 de lei si aceleasi 83 de puncte: acrisor, nu foarte tipic, aciditate buna, insa dezechilibrat. Nu e nicio greseala in poza, insa despre Golemul Alb cred ca v-am mai povestit alta data (84 pct).

    Libanezul din dreapta a luat 84 de puncte, am dat vreo 50 de lei pe el in Metro: uratel primele 45', apoi se deschide in vanilie, lemn masiv (fibros), tutun, un iz de magiun care nu se evapora odata cu trecerea timpului, dar nasul 2 aduce si fructe/prospetime/condimente. Atac in stil Tempranillo baricat, cu note de cafea, taninuri amarui, astringenta foarte ridicata, cateva momente de placere in gust de-ti vine sa-i dai 90+, insa pica rapid intr-un finish sulfitat, amar, lemn putred. Te duce cu gandul la un Chateauneuf-du-Pape ieftin, oarecum neinteresant la prima vedere, insa challenging! As mai da vreodata 50 de lei pe el? Probabil ca nu, avand in vedere baricarea excesiva, senzatia gemoasa de struguri ultra-copti. Cabernet+Grenache+Carignan.

    Pentru urmatorul 84 mergem din nou in Chile, la foarte cunoscutii Misiones de Rengo, Chardonnay 2011: miros mineral, deschis, cu unduiri de briza marina si flori de cires (poate va amintiti partea cand va intra si putin polen in nas), usor ierbos, sau fan proaspat cosit daca vi se pare mai interesant, piersica alba mai zice pe eticheta..ok, dar banana, vanilia si painea prajita care sugereaza o usoara baricare nu le-am gasit. Site-ul producatorului nu zice nimic de coaja de portocala machiata cu pepene galben care pare mai aproape de adevar sau simturile mele. Gust racoritor, fresh nevoie mare, usor onctuos, citric, aciditate bunicica, echilibrat. Aromatic e cuminte, nu va ganditi la vinurile bombastice intalnite uneori in aceasta regiune a planetei. La tipicitate nu sta perfect, dar vad ca in concursurile moderne dansa reprezinta maximum 10% din nota. Fata de 2010 (85 pct acordate de subsemnatul) consider un plus eventuala baricare moderata, si doua minusuri: lipsa prospetimii explozive si tipicitatea.

    Mare surpriza mare de la Pietroasele: 84 de puncte pentru Busuioca 2008: miraculos de bine pastrat, miros specific de trandafir, cu legume si condiment in partea secundara, plin in gura, nu extrem de dulce, post mediu (daca 10 sec poate fi mediu), bine facut. Poate cel mai bun RCP de pe piata (13 lei), doar ca nu se prea gaseste. Mi-as lua vreo 10 sticle sa le ingrop, un vin deosebit! In comparatie, Basilescu 2011 aduce prospetime prin aciditatea superioara, iar finetea trandafirilor este intacta, probabil n-a avut contact cu vreo budana de 6000 de litri si 6000 de ani - e bestiala, asa ca primeste vreo 2 puncte in plus, din care se mai poate da unul inapoi din cauza lungimii post-gustului. Imi place sa cred ca am fost fericitul one-night godfather al unora dintre cele mai bune Busuioace facute vreodata.

 

    Pe caldurile astea, am baut si-un rose bun, tot la categoria 84: culoare trandafirie intens spre rubiniu, nas destul de timid, de cirese prafuite, total aparte fata de rose-urile cu care suntem obisnuiti in RO, fara nuante acrisoare sau amarui, fara a fi plat, e un model de simplitate. Date tehnice: IGT Toscana, 13,2% alc, 6,3% aciditate, 40% din vin a trecut si prin fermentatia malo-lactica; e facut din Sangiovese 90% si 10% "alte soiuri rosii", expresie care a fost inlocuita in 2011 cu Merlot. Producatorul sustine ca e facut din ce mai buni struguri care de obicei merg in Chianti Clasico, insa 60.000 de sticle ridica semne de intrebare. Necesita macar 10-15 min de aer pentru ca nasul prafos sa faca un pas inapoi. Producatorul lauda structura excelenta (true, indeed) si potentialul de invechire - recomandat pana la 3 ani, lucru iar foarte adevarat, doar n-o fi Nachbil, sa se ofileasca in 4 luni. Cam piperat la pret (si putin in gust), insa pentru o experienta aparte, o largire a viziunii despre rose-uri, merita! 52 de lei si 88 de puncte pe CellarTracker, 84-85 de la mine pentru superba cireasa dulce din compot si suspiciunea ca anul trecut putea si mai mult. Poate ca am fost cam zgarcit cu vinurile roz vara asta, insa o recalibrare (pozitiva de altfel) n-o pot face din mers, pentru ca am un minim de respect fata de un virtual CCR (Comitetul Cunoscatorilor din Romania...sa zicem). Daca as merge la 88 cu vinul de fata, atunci Segarcea sau Leat 6500 ar trebui sa fie cel putin vreo 3-4 trepte mai sus, ceea ce nu prea e normal. Astia de pe Cellar Tracker arunca asa..din pix punctele, ca nu-i costa nimic, dar eu am o responsabilitate cu blogul asta, nu ma pot face de ras in fiecare saptamana :)

    Ultimele doua vinuri sunt de Neckermann: Chapoutier Bila-Haut 2010 din Syrah, Grenache si Carignan, posesor de "92-94" puncte Parker, care are pe eticheta mici intepaturi pe care nu le-am luat in seama la prima vedere, insa m-a luminat un amic ca-s Braille, o initiativa binevenita, de ce nu si nevazatorii sa stie cate ceva despre vinul pe care-l beau, in afara de gust? Miros predominant de Syrah, carton cu smoala, cerneala, piper intens, dar si afine/mure (sau cirese negre - hint from website) ascunse in plan secundar...ceva violete cand aerarea depaseste 1,5h - ceea ce construieste bazele pentru punctele date de Parker. Culoare rubinie, intensa, tulbure si smoloasa cu reflexii tinere, atac cuminte, cu aparente senzatii apoase si dulci, insa puterea vine din urma devastator: chili domina zeama, iar gura ramane iutita ca dupa o samanta de ardei iute mestecata din greseala, s-ar putea sa-ti dea lacrimile daca esti mai sensibil...post foarte lung insa nu incantator. Corpolenta e amagitoare, plecand lingusitor ca serpuirea unui rau de vale care la primul stavilar navaleste peste papilele nepregatite. Nuantele nobile de tutun se alatura la sfarsit implinind un tot interesant. N-am mai intalnit asemenea iuteala intr-un vin, inca tanar si fructat, dar care are, probabil, o viata lunga inainte. Partea iute e atat de intensa, incat o simti pe gat si la cateva zeci bune de secunde dupa ingurgitare. Dupa sistemul meu de valori n-as putea trece de 86-87, insa cateodata trebuie sa-mi admit limitele experientei, si mai ales evaluarea potentialului de invechire (desi producatorul nu recomanda prea mult: 2-4 ani). 14% alc, taninuri rotunde, bine integrate, care chiar daca se mai lipesc de gingii sunt placute. Aciditatea si astringenta pot fi usor confundate cu ardeiul iute majoritar. Intergrarea celor trei soiuri (Syrah-ul se pare ca provine din doua surse) e de manual, oferind un asternut de catifea, insa lipsa celor de top si regiunea de provenienta cu mai putine atu-uri ca altele ii mai sting din stelutele de pe roba. Preferintele personale se indreapta mai degraba spre un vin fara necesitatea unei asocieri gastronomice specifice care sa-l ridice in slavi, in alte cuvinte spus.. sa-i acordam australianului meritele pentru Shirazul complex si copt, apreciind in egala masura lectia de spicy-citate a syrah-ului frantuz, mai expus variabilelor anuale. 8 EUR sticla, luat la recomandarea fanilor Otelul. 

    Castigator la puncte in iunie este un vin... ei bine da! Bulgaresc! Soli Invicto e numele de scena, producator Edoardo Miroglio, 2009, viile Elenovo, 14,5% alc, cupaj de Merlot cu Cabernet Sauvignon, Franc si Syrah: asfalt turnat pe caldura, fructe negre de padure (uscate zic ei), cafea, cioco neagra - uite ca si Merlot-ul isi aduce aportul - si piper sunt principalele arome distinse de nari, fara a duce lipsa de visinele acelea tipice unora dintre Fetestile Negre. Atac de smoala cu visine si piper, plin, oarecum gemos-amarui (dar nu amareala aceea de stat prea mult pe boasca, dimpotriva...una placuta), post dominat de caracateristicile aceluiasi Syrah, desi piperul si coacazele pot fi atribuite mamei Cabernetului Sauvignon, Franc-ul. Un cupaj foarte bun, tanar si la culoare si la gust, inca fructat, probabil impresionant peste cativa ani de stat in CONDITII IDEALE, cu taninuri extravagante, aduce aminte de un Cotes de Rousillon Villages (Chapoutier-ul de mai sus) prin nuantele foarte fin cerneloase din gust, venite odata cu o senzatie de subtirime. Este cea mai grea sticla de vin pe care am intalnit-o in cariera (goala are vreun kil juma', grosimea peretilor e de vreo 4 mm), opaca, umeri largi - semn de apreciere a potentialului acestui amestec prin investitia facuta. Nici cand e un pic mai cald nu da rateuri, insa e de preferat sa fie baut binisor sub 20 de grade. Daca e cald afara si exista mai multi consumatori, recomand sa se porneasca de la mai jos..14-16. Este o editie limitata de 4500 de sticle, am fost fericitul consumator al celei cu nr. 374 prin amabilitatea unuia din reprezentantii vinibuoni.ro, care mi-a oferit un pret special.  Nu e pentru fani Bordeaux (cati or exista de fapt in Ro si cati si-or permite chestia asta?), dar nici lume noua. E un vin bine facut, cele 4 soiuri participante isi fac treaba foarte bine impreuna, spre deosebire de ex. de ultimul Passarowitz de doua ori mai scump, unde trag 4 cai in 4 directii. O mai trece timpul si peste ala, si-or gasi o cale comuna. 88 de puncte acum din vina taninurilor agresive si a astringentei, insa cu potential crescendo pentru ei care-si permit nu numai sa-l ia acum, ci si sa-l depoziteze corect ceva timp. De ma intrebati intr-un blind, e printre cele mai bune Syrah-uri incercate!

    Uitasem de o miniverticala de Cabernet Domeniul Coroanei Segarcea Prestige, desfasurata cu prilejul finalei castigate de spanioli, dar e de inteles de ce n-am pastrat-o in memorie: 2007 a fost corked; nu ca la o precedenta degustare m-ar fi impresionat (79), dar mai bine asteptam in cateva luni aparitia noilor cupaje premiate peste tot. Cel din 2008 a inceput senzational: nefiind blind si mirosul pare albastrui, cu coacaze, piper si cafea, agresiv la inceput, cu un iz carnos-cernelos care reduce oarecum tipicitatea, chiar daca amalgamul e incantator. Gust la fel de bun, insa caderea evidenta in corp si postul inexistent nu ma conving sa merg peste 82 de puncte. E de incercat la 35 de lei, pentru prima parte.

Cam pe astea le-am baut pe ascuns luna trecuta. Cam multe deodata, o sa incerc sa le pun mai des.