Crama Garboiu Sauvignon Blanc Bacanta 2013

    Bacanta ar fi trebuit sa fie brandul care lua Aur la Bruxelles pentru vintage-ul 2011, insa s-ar fi incurcat niste hartii si medalia a ajuns pe sticla de Livia, gama inferioara. Asta e povestea oficiala, dar exista multe exemple pe la noi de vinuri din aceeasi sursa, a caror calitate este invers proportionala cu pretul. Unii isi inchipuie ca daca au facut un ceai de rumegus sau au spalat niste butoaie cu ele, inseamna ca au castigat in valoare. SB-ul Bacanta nu este insa baricat, asa ca n-avem de ce sa ne facem probleme. 

    Putem gasi pe site informatii complete despre SB-ul Bacanta din... 2009, eticheta este una singura... secundara, si ne povesteste ca are 13,5% volume alcoolice, este un DOC-CMD Cotesti, iar bacantele erau companioanele lui Bachus si preotese care oficiau in templele sale. Se observa si un cunoscut "M". Culoare galbui-pal, cu straluciri verzui, atac aromatic multi-strat, ce pleaca dintr-o mineralitate nu foarte specifica zonei, acoperita repede de ardei gras si cateva condimente. Mai la fund dam de fructe de toamna coapte si flori primavaratice. Cupajarea cu alte soiuri intr-o proportie de maximum 15% este legala. Atacul gustativ aduce simtului o lipsa de structura, in neconcordanta cu medaliatul despre care vorbeam sus, care tocmai prin asta s-a evidentiat. Stim ca rosiile zonei nu sunt atat de dense, avand chiar derogari legale in acest sens, insa patria albelor ar trebui sa livreze. Se comporta bine aromatic, toate valurile din "olfactiv" se dezlantuie retronazal, iar finalul are un flash "cartonat", care se face repede uitat de un post-gust in care Bianca, ardeiul, nu fata, sta la inaltime. Avem si-o aciditate frumoasa alaturi de o onctuozitate intriganta. 

    Cercul vicios format de producator si piata isi arata si aici gaurile negre, poate mai mult decat in alte parti. Vanzarile se compun din vin vrac+BiB in proportie de 70%, apoi urmeaza inca niste zeci de procente in gama Livia imprastiata in retail, iar asta pare multumitor, asa ca nu se justifica niste investitii in obtinerea unor vinuri cu adevarat deosebite, cu exceptia unor intamplari. De la a (spune ca) vrea pana la a face e un drum lung care cu siguranta trece macar prin climatizarea halei de depozitare din crama, inainte de a jindui la medalii si pozitionare in partea de sus a peisajului. S-ar mai putea face o lunga discutie despre denumirile noilor game, Epicentrum si Tectonic, care au evidente conotatii freaky pentru unii, mai ales daca ar culmina, de exemplu, cu un frumos Cuvee 4 Martie. [multumesc pentru aplauze, dar e preluata din folclorul anonim]. Aud ca Bacanta este totusi spre sfarsit ca perioada de viata a gamei, n-a avut succes, la fel ca relatia mea cu unii importatori, distribuitori, magazine specializate, care nu inteleg ca nu sunt un client tipic, iar expresii ca "oameni frumosi" sau "cu mare drag", inainte de a incerca sa-mi vanda ceva, sunt de o penibilitate absoluta. 

83 de puncte, 35 de lei la crama.

Casa Olteanu din inima Moldovei

    M-am bucurat impreuna cu prietenii de noile vinuri Gramma, cele ale caror etichete au fost imbujorate de maestrul Horatiu Malaele. 

    Ca in fiecare an, cel mai frumos vin al cramei este asamblajul soiurilor de baza plantate pe proprietate - Cuvee Visan - din care, sper ca la momentul oportun se va naste si un spumant low-sugar. Are printre cele mai reusite nasuri din industrie daca ma refer la 2013, care se anunta (ca de obicei in ultimii 3) un an de top, dar rezultatele, la general, sunt deocamdata sub-mediocre, Gramma ridicand media. Flori, mineralitate, pere, zarzare verzi, lamaie. Aciditatea taie cartile in gust, Regala aduce textura, Alba finete si primavara. Mi-a placut, da o lectie despre cum aciditatea sus se integreaza elegant in context. 86 de puncte, vreo 40 de lei. 

    Feteasca Regala e un vin neutru relativ, greu de descris, fara aspecte spectaculoase, insa paradoxal mi-a placut. Hai sa cautam totusi: aciditatea la 6,4 g/l se vede, seamana cu o limonada de vara slab alcoolica, 11.37%, aroma tipica soiului foarte fina, de cautat mai ales pe paharul semiuscat. 84.

    Povestea Aligote-ului este si ea sumara (deh, asa e cand imparti), fiind alcatuita din arome de lamaie si lamaita, mere-pere in ladita. E un vin serios, curat, ca un scolar care dupa ore se duce direct acasa, nu ramane la joaca cu ceilalti, nu-l poti cunoaste intr-o recreatie. Pe dinauntru, la nivelul de zahar sub 1g si la alcool 12,5% nu putem vorbi de un vin corpolent, ci curgator, savuros, fresh and crispy, de la aciditatea (totala) spre 7g/litru. Minunat pentru vara care la un moment dat chiar va veni. 84 de puncte azi si 85 de puncte maine. 

    Sunt vinuri zglobii, de nordul tarii, care au castigat in finete an de an, si care reprezinta fidel clima si solul zonei, iar impreuna cu penelul maestrului Malaele ridica binisor imaginea, dar si pretentiile noastre de acum incolo.

Premiile de Excelenta 2013 - ganduri

    Intr-o piata atat de dezordonata din punct de vedere al raportului calitate/pret, cu un numar de jucatori limitat, cu o majoritate a consumatorilor neexperimentata, usor de influentat prin metode simple de marketing, se simte nevoia ierarhizarii prin organizarea de concursuri de vin care schiteaza piramida calitatii. 

    M-am simtit onorat sa fac parte din juriul care a analizat peste 340 de vinuri, alaturi de iubitori, vanzatori, povestitori si evaluatori de vin romani si straini, realizand totodata ca nu intotdeauna aceste categorii se suprapun. 

    Intr-o lume in care se discuta frecvent de "butoiul de medalii", "buget de medalii" si alte practici oneroase, Vinul.ro a ales sa organizeze un concurs de o transparenta totala, pe teren neutru, cu riscul de a nemultumi multi producatori, mai ales prin numarul de premii. Este un pas inainte, spre normalitate, depasind contemporaneitatea scalelor umflate cu vreo 10 puncte fata de cele universale, care rezulta in sute de medalii si inca pe-atatea linguseli cum ca "si al nostru avea punctaj de argint, dar n-a incaput in cei 35% setati de zgarcitii de la OIV". Vinul este vin, indiferent de pret, culoare sau tara de provenienta si trebuie judecat ca atare, intr-o singura grila - cea de 100 de puncte.

    Impresia cu care m-am despartit de placutul job de patru zile este ca vinurile de retail s-au apropiat calitativ periculos de mult de cele asa-zis horeca din plaja de preturi imediat superioara, acesta fiind rezultatul investitiilor semnificative in soiuri nobile si tehnologie moderna, pe care-l asteptam cu totii. Mi-ar placea ca acestea din a doua categorie sa coboare cu picioarele pe pamant, la un nivel de pret corect si nu invers. Invazia galacticelor spaniole, chiliene, argentiniene, ba chiar frantuzesti, nemtesti si bulgaresti ia amploare an de an, iar cand producatorul roman va constientiza amenintarea s-ar putea sa fie cam tarziu. Vinurile mari sunt inca extrem de putine, principalul motiv fiind in opinia mea lipsa de experienta a oenologilor romani, acestia trecandu-si in palmares sub 40% din medaliile de aur. Nu e vina lor ca n-avem o scoala serioasa in domeniu.

    Bem de dragul euforiei bahice si a aceleia de a avea in fata o eticheta bine marketata, dar nu prea stim ce-i cu lichidul din pahar. Aici puncteaza vinul.ro prin realizarea unui concurs corect, dand o mana de ajutor atat consumatorului debusolat, dar si producatorului care iese din rand cu produse de soi.

    Doresc organizatorilor mult succes la editiile viitoare, ba chiar mi-ar placea sa se desfasoare niste degustari comparative intermediare, cu serii complete de vinuri din aceeasi categorie.

(acest articol a aparut aproape integral in nr. 68 al revistei Vinul.ro, in decembrie 2013)