Bacanta ar fi trebuit sa fie brandul care lua Aur la Bruxelles pentru vintage-ul 2011, insa s-ar fi incurcat niste hartii si medalia a ajuns pe sticla de Livia, gama inferioara. Asta e povestea oficiala, dar exista multe exemple pe la noi de vinuri din aceeasi sursa, a caror calitate este invers proportionala cu pretul. Unii isi inchipuie ca daca au facut un ceai de rumegus sau au spalat niste butoaie cu ele, inseamna ca au castigat in valoare. SB-ul Bacanta nu este insa baricat, asa ca n-avem de ce sa ne facem probleme.

Putem
gasi pe site informatii complete despre SB-ul Bacanta din... 2009, eticheta este una singura... secundara, si ne povesteste ca are 13,5% volume alcoolice, este un DOC-CMD Cotesti, iar bacantele erau
companioanele lui Bachus si preotese care oficiau in templele sale. Se observa si un cunoscut "M". Culoare galbui-pal, cu straluciri verzui, atac aromatic multi-strat, ce pleaca dintr-o mineralitate nu foarte specifica zonei, acoperita repede de ardei gras si cateva condimente. Mai la fund dam de fructe de toamna coapte si flori primavaratice. Cupajarea cu alte soiuri intr-o proportie de maximum 15% este legala. Atacul gustativ aduce simtului o lipsa de structura, in neconcordanta cu medaliatul despre care vorbeam sus, care tocmai prin asta s-a evidentiat. Stim ca rosiile zonei nu sunt atat de dense, avand chiar derogari legale in acest sens, insa patria albelor ar trebui sa livreze. Se comporta bine aromatic, toate valurile din "olfactiv" se dezlantuie retronazal, iar finalul are un flash "cartonat", care se face repede uitat de un post-gust in care Bianca, ardeiul, nu fata, sta la inaltime. Avem si-o aciditate frumoasa alaturi de o onctuozitate intriganta.

Cercul vicios format de producator si piata isi arata si aici gaurile negre, poate mai mult decat in alte parti. Vanzarile se compun din vin vrac+BiB in proportie de 70%, apoi urmeaza inca niste zeci de procente in gama Livia imprastiata in retail, iar asta pare multumitor, asa ca nu se justifica niste investitii in obtinerea unor vinuri cu adevarat deosebite, cu exceptia unor intamplari. De la a (spune ca) vrea pana la a face e un drum lung care cu siguranta trece macar prin
climatizarea halei de depozitare din crama, inainte de a jindui la medalii si pozitionare in partea de sus a peisajului. S-ar mai putea face o lunga discutie despre denumirile noilor game, Epicentrum si Tectonic, care au evidente conotatii
freaky pentru unii, mai ales daca ar culmina, de exemplu, cu un frumos Cuvee 4 Martie. [multumesc pentru aplauze, dar e preluata din folclorul anonim]. Aud ca Bacanta este totusi spre sfarsit ca perioada de viata a gamei, n-a avut succes, la fel ca relatia mea cu unii importatori, distribuitori, magazine specializate, care nu inteleg ca nu sunt un client tipic, iar expresii ca "oameni frumosi" sau "cu mare drag", inainte de a incerca sa-mi vanda ceva, sunt de o penibilitate absoluta.
83 de puncte, 35 de lei la crama.