Am vorbit deja despre vinurile bune baute in 2014, acum sa vedem care au fost lucrurile remarcabile intamplate in domeniu, ce premii speciale acordam:
- cele mai originale si atragatoare etichete noi: Licorna Winehouse, by George Moisescu. As face aici un subcapitol cu cele mai reusite etichete din (Republica) Moldova, unde am remarcat gama Ulmu de la Vinaria Poiana.
- cele mai originale si atragatoare etichete noi: Licorna Winehouse, by George Moisescu. As face aici un subcapitol cu cele mai reusite etichete din (Republica) Moldova, unde am remarcat gama Ulmu de la Vinaria Poiana.
- cel mai atractiv design de sticla, nou, cu eticheta integrata: Murfatlar cu Traminerul demisec.
- cea mai buna promovare pe Facebook: Casa Panciu, cu notificari constante, fara a-si supra-aprecia calitatea vinurilor, fara multa lauda de sine (de un penibil absolut la case mai mari), fotografii de calitate, mesaje coerente.
- cel mai slab brand al anului: Tarla, unde prima vocala poate purta o caciulita :). Chiar fara ea, tot de la oi suna. Treaba asta cu brandul privat/propriu tinde sa satisfaca niste orgolii in general, doar in cazuri rare are si un efect economic pozitiv. E capitolul pe care au uitat sa-l puna in programa de la scoala de ospatari.
- cel mai bun vanzator: Stirbey, Bauer & Co, avand o calitate a vinurilor, care in opinia mea este de pluton, intr-o evidenta degradare de vreo 3 ani. Pe de-o parte este de apreciat cand o entitate economica reuseste sa inteleaga la perfectie comportamentul consumatorului care reprezinta targetul lui, dar, pe de alta parte mi-e mila de acel consumator. Se inventeaza an de an alte povesti, vintage-uri care apar din maneca alaturi de vinuri de masa de provenienta.. care o fi ea, ca legea permite - nu ca ar ateriza cineva vreodata in control. Iar partea cu inventarea unui nou brand, cu vinuri facute din strugurii de peste gard mi se pare un foarte bun test al nivelului de imbecilitate al pietei romanesti. Un test de succes de altfel, pentru ca treaba merge, chiar folosind structura de distributie a unui concurent.
- cel mai bun bar de vinuri: Corks Cozy Bar. E peste oricare celelalte din toate punctele de vedere: curatenie, ambient french-style, servicii profesioniste (chiar simti ca ti se ofera niste servicii! cereti de exemplu sa vi se asigure pentru un vin rosu, la masa, o temperatura corecta aici si in orice alt winebar din Romania), gama originala, evenimente dese si interesante, detalii interioare smart, mici, dar care fac diferenta. Altele, din proximitatea sa, miros a japca.
- cel mai slab an pentru bloggingul romanesc de vinuri, in care prea multi au renuntat, de tot sau numai partial (daca la 2 posturi pe an de mai poti numi cumva), fara a lua in calcul cateva frunzulite care s-au vestejit inainte sa vina toamna, unele impinse cu furca de la spate de cei carora nu le pica bine deloc cand le sunt puse vinurile intr-o lumina reala, efectul sperat fiind diluarea vocilor deranjante.
- cea mai buna carte ce abordeaza subiectul vin care mi-a picat in mana in 2014: Bernard Pivot, "Dictionar din dragoste de vin".
- cel mai bun magazin de vinuri prin care am trecut: Ethic Wine. Daca adaug si Tasting Room-ul se creaza o diferenta prea mare fata de concurenta, nu-l mai pun. Vad ca se extinde in Corbeanca - nice move! Imi place si cum a inceput Marvin, deocamdata in categoria new entry.
- cea mai buna promovare pe Facebook: Casa Panciu, cu notificari constante, fara a-si supra-aprecia calitatea vinurilor, fara multa lauda de sine (de un penibil absolut la case mai mari), fotografii de calitate, mesaje coerente.
- cel mai slab brand al anului: Tarla, unde prima vocala poate purta o caciulita :). Chiar fara ea, tot de la oi suna. Treaba asta cu brandul privat/propriu tinde sa satisfaca niste orgolii in general, doar in cazuri rare are si un efect economic pozitiv. E capitolul pe care au uitat sa-l puna in programa de la scoala de ospatari.
- cel mai bun vanzator: Stirbey, Bauer & Co, avand o calitate a vinurilor, care in opinia mea este de pluton, intr-o evidenta degradare de vreo 3 ani. Pe de-o parte este de apreciat cand o entitate economica reuseste sa inteleaga la perfectie comportamentul consumatorului care reprezinta targetul lui, dar, pe de alta parte mi-e mila de acel consumator. Se inventeaza an de an alte povesti, vintage-uri care apar din maneca alaturi de vinuri de masa de provenienta.. care o fi ea, ca legea permite - nu ca ar ateriza cineva vreodata in control. Iar partea cu inventarea unui nou brand, cu vinuri facute din strugurii de peste gard mi se pare un foarte bun test al nivelului de imbecilitate al pietei romanesti. Un test de succes de altfel, pentru ca treaba merge, chiar folosind structura de distributie a unui concurent.
- cel mai bun bar de vinuri: Corks Cozy Bar. E peste oricare celelalte din toate punctele de vedere: curatenie, ambient french-style, servicii profesioniste (chiar simti ca ti se ofera niste servicii! cereti de exemplu sa vi se asigure pentru un vin rosu, la masa, o temperatura corecta aici si in orice alt winebar din Romania), gama originala, evenimente dese si interesante, detalii interioare smart, mici, dar care fac diferenta. Altele, din proximitatea sa, miros a japca.
- cel mai slab an pentru bloggingul romanesc de vinuri, in care prea multi au renuntat, de tot sau numai partial (daca la 2 posturi pe an de mai poti numi cumva), fara a lua in calcul cateva frunzulite care s-au vestejit inainte sa vina toamna, unele impinse cu furca de la spate de cei carora nu le pica bine deloc cand le sunt puse vinurile intr-o lumina reala, efectul sperat fiind diluarea vocilor deranjante.
- cea mai buna carte ce abordeaza subiectul vin care mi-a picat in mana in 2014: Bernard Pivot, "Dictionar din dragoste de vin".
- cel mai bun magazin de vinuri prin care am trecut: Ethic Wine. Daca adaug si Tasting Room-ul se creaza o diferenta prea mare fata de concurenta, nu-l mai pun. Vad ca se extinde in Corbeanca - nice move! Imi place si cum a inceput Marvin, deocamdata in categoria new entry.
- cel mai bun magazin online: smartdrinks.ro: design, usurinta in utilizare, poze profi, ani de recolta, servicii de transport flexibile, importuri originale, etc.
- cel mai bun magazin de solduri in materie de vinuri: unvinpepsi. E de prost gust sa accepti sa vinzi (si) vinuri care au ajuns intr-un stadiu la care nu mai pot fi baute. Din pacate clientul nu este obisnuit sa ti-l dea inapoi, vine sa-mi planga mie la usa. Sau: de ce sa mai cheltui banii pe degustari ale acelorasi, cand poti face un scurt? Un scurt copy-paste cu vechile review-uri, ca doar nu s-o invechi vinul asa repede, intr-un an-doi. Cat despre coada de la poarta, reamintesc un vechi proverb oltenesc: vanzatorul slab vinde prin pret. Daca o singura data in viata mi-ai dat o eticheta cu 20% mai ieftin, fi sigur ca nu-l voi mai cumpara in vecii vecilor la pret normal. De aici incepe spirala spre namol. Pentru comerciantii care au incercat timid sa contracareze situatia, fiind amenintati voalat sau nu cu marirea pretului de achizitie: este interzis ca producatorul sa impuna pretul tau de vanzare. Este un aspect foarte sensibil pentru Oficiul Concurentei, care poate rezulta intr-o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri din anul precedent, la prima abatere. Puneti-l pe cel care, dupa ce eventual v-a dat un discount bun, incerca sa va impuna un pret de vanzare minim, sa v-o ceara in scris.
Despre principalii actori de pe piata de vinuri vorbim punctual peste cateva zile.
Despre principalii actori de pe piata de vinuri vorbim punctual peste cateva zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu