La Vieille Ferme 2012

    Pareri impartite pe net, cea negativa venind de pe CT, unde 13 oameni (probabil 10 au baut aceeasi sticla proasta) ies la o medie de 82 de puncte, insa Jancis acorda un foarte bun (pentru un alb) 15,5, iar pe BlueReviews i se dau 88pct. Are 13,5% alcool, vine din Luberon, costa sub 30 de lei in Bugaria, iar proprietarii detin si Chateau de Beaucastel, in Chateauneuf du Pape. Cepajul este din 4 soiuri de care nu ne impiedicam in fiecare zi, mai ales in combinatia asta: Bourboulenc, Grenache Blanc, Ugni Blanc si Vermentino. Nasul e original aromatic, cu tonuri de fructe galbene si dulci de toamna, lime, verde-mineral, ca o pala de vant rece de septembrie, dar si o subnota de sapun de casa (!) - in sens pozitiv. Atacul nu preia si partea de prospetime din miros, este un vin onctuos (fara nicio legatura cu aromele de baric, vanilie, etc), fara o aciditate prea mare, care lasa corpul sa se lafaie obez. Finalul aduce cu el samburi albi, amarui, de caisa. Nu e un vin direct, ci te invaluie cu rotunjimea, cu aromele rare, discrete.  

    In privinta punctajului, in ciuda celor doua feluri de grile à la Parker, tot acolo ajungem.

wine-searcher.com

Al doilea e de pe site-ul oficial al criticului:

    Respectand ambele variante: 85-86 de puncte.

Chateau de Berne in Romania

    Dupa Domeniul Vladoi asta toamna, la GoodWine de primavara am remarcat alt rising-star pe piata de vinuri, de data asta din categoria importatorilor. Este din Timisoara si aduce din Franta vinurile unui singur producator, pe care le-am degustat la targ, mi-au placut si mi-am dorit sa le devorez acasa, in liniste si pace.

    Chateau de Berne este albul stindard al producatorului, un asamblaj de Semillon si Vermentino (zis si Rolle) in proportii egale. Fermenteaza in baric, dupa care mai petrece inca 9 luni in stejar Allier. Nu sunt un fan al albelor "mature", in sensul ca nu-mi plac notele oxidative si expresii ca "over the hill, over the top" - sub care se ascunde de cele mai multe ori caracterul muribund al licorii. Dedic acest alb 2010 tuturor fanilor albelor mature, ca vin scoala, ca model. 

    Sticla patrata contine 13% unitati alcoolice, culoare galbui. Din pahar rasar nuante complexe dintre care mai intense sunt cele de vanilie, fagure de miere, stejar prajit, sub care au ajuns la apogeu cele de curmale si citrice, care dau prospetimea. Nu fara efort si cu putina imaginatie se pot descoperi miezi de nuca si samburi de migdale la cuptor, insa ceaiurile lipsesc cu desavarsire. Pe partea gustativa structura bogata iese in evidenta, pe un echilibru aproape perfect. Chiar daca par doua capitole separate - primul strat de arome cu structura ferma, apoi fructele proaspete cu aciditatea - ele se intrepatrund ideal. Asa cred ca trebuie sa arate un alb baricat dintr-un an bun la 4 ani dupa recolta. Finalul, chiar daca usor aspru, coincide cu momentul de maxim al amplitudinii aromatice, ceea ce contribuie la o lungime a post-gustului remarcabila. Beti-l la o temperatura joasa, in jur de 8 grade la plecarea spre pahar. Nu e asa ieftin, dar si 87 de puncte! Design-ul excentric al sticlelor nu se opreste la forma patrata, ci escaladeaza spre culori mate sau forme de sticla de parfum, ceea ce le recomanda pentru un cadou reusit. 

    

    Roseul Grand Recolte 2012 nu e deloc scump in Romania, sub pretul de la producator, chiar mi-a adus aminte de cantitatea de bullshit care ni se livreaza cand se despica in patru costul vinului, loco. Aici avem capison metalic, sticla scumpa, costuri de transport, de import, adaosul magazinului romanesc, profitul viticultorului, fara sa mai vorbim de vin in sine, care e obtinut prin munca unor oameni care "costa" de cel putin 4 ori mai mult decat echipele de brazilieni de la noi. Si ajungem la fantastica cifra de.. 26 de lei fara TVA. 

    Avem in fata un asamblaj de Cinsault si Grenache, un clasic provensal de un roz foaie de ceapa si miros din care, spre deosebire de romanesti, lipsesc cu desavarsire tentele de capsune sau zmeura. Nasul e in primul rand mineral, relativ auster, cu foarte fine iluzii de cireasa galbena si pulpa de piersica. Gustativ are, intr-adevar, amplitudine aromatica, asa cum ni se spune pe eticheta in frantuzeste, insa e total opusul unei "fruit bomb" cum ni se spune in engleza. Probabil ca e o expresie care vinde pe teritorii in care populatia foloseste aceasta limba. Desi un 2012, nu sunt semne de oxidare, asa cum promit cei de la Berne pe site, densitate notabila, aciditate buna, fara a mai avea maxima prospetime din prima zi dupa lansare. Foarte frumoasa recomandarea de asociere culinara: cu pepene galben invelit in prosciuto, sau un mix de calamar si sepie la tigaie. M-am si vazut langa portul din Marseille pe o terasa. Ziua, ca noaptea e periculos. 84 de puncte. 

Misterioasa degustare de la Pogany

    Toamna arata ca exista si ea din cand in cand si odata cu dansa vinurile revin in atentia noastra. Rose-ul se retrage din scena dupa ce si-a facut numarul in ovatiile musteriilor, tragem cu ochiul spre rosu, dar nici de albe nu ne dezicem inca. In felul acesta a vazut si Doamna Pogany situatia, impreuna cu Vinitaly Deluxe, cei care ne-au oferit o degustare de vinuri italiene albe si rosii, in orb. Ordinea de degustare este aleasa tot timpul dupa criterii numai de Doamna stiute, singurul scop fiind ca participantii sa descopere cat mai greu probele.

    Dupa un minunat spumant marca Valdo, incadrat la 88-89 de puncte, s-a amestecat un set de trei albe:

ROCCA DELLE MACIE, Occhio a Vento, Vermentino, Maremma Toscana 2012 

GERARDO CESARI, Cento Filari, Lugana 2011

TASCA D'ALMERITA, Tenuta Regaleali, 'Leone d'Almerita' Contea di Sclafani 2012

foto: Cristian Nicolau

... si unul de cinci rosii:

TASCA D'ALMERITA, Sallier de La Tour, Syrah, Sicilia IGT 2010 

ROCCA DELLE MACIE, Campomaccione, Morellino di Scansano 2008

ROCCA DELLE MACIE, Chianti Classico Riserva, 2008

GERARDO CESARI, Amarone della Valpolicella Classico, 2008

si un intrus venit sa strice petrecerea, 

CRAMA BASILESCU, Feteasca Neagra, Ancestral, 2008.

    Acu, scopul acestui post nu e sa rastorn din tastatura toate fructele din livada sau padure, ci sa explic de ce mi s-a parut mie tare misterioasa aceasta degustare:

1. A fost in blind, n-am stiut ce bem - simplu, nu?

2. Niciun reprezentant al importatorului n-a scos o vorba despre vinuri. De fapt n-a interactionat deloc cu cei prezenti. Stiu ca amplasamentul e greu de gestionat cu un speach pentru toti odata, dar era de asteptat macar sa ne intrebe cineva care ne-a placut mai mult, de exemplu. In sfarsit, asta o fi un nou model de business pe care nu-l inteleg eu. Mare mister.

3. Feteasca Neagra basilesciana a rupt tot! Este impresionanta evolutia si chiar daca nu mai exista oficial pe piata, s-ar putea sa avem ocazia sa ne revedem cu dansa, intr-un alt context - dar misterul asta nu vi-l pot dezvalui. 89 de puncte de la mine, am auzit ceva si de 91 in zona. Parerea a fost unanima la masa noastra de sase persoane, de fapt italienele n-au avut prea multe de spus, in afara de Chianti Classico Riserva (86) au fost intre 80 si 85 de puncte. 

    In incheiere multumesc (si) lui Daniel, de la 1000 de chipuri pentru Cabernetul 2011 oferit spre testare, cam tanar deocamdata, dar cu mari sanse la un vin bun, si sa nu uitam de Pinotul Noir Luscan 2011 - un adevarat exemplu de soi, de care cu siguranta veti povesti nepotilor daca va va lasa inima sa dati pe el mai multi lei.

    

=====================================================================

Despre etimologia cuvantului "maidanez" si iubirea animalelor, un interesant interviu AICI.