Licorna Winehouse Serafim Roze 2013

Eticheta

    Gheorghe Moisescu reuseste sa ne surprinda inca o data cu un concept complet nou, original, cu schite ce ne duc cu gandul la pionerii ingineriei din perioada Jules Verniana. Pana la un moment dat, pentru ca privite de aproape genereaza trairi contrare, totul fiind abstract, dar foarte placut ochiului. Impreuna cu cele de pe gama entry - Licorna - mi se par cel mai reusit set de etichete aparute pe piata vinurilor de multa vreme incoace. 

    

Vinul

    In rose-ul 2013 s-au amestecat doua soiuri clasice romanesti, care pana nu demult ocupau printre cele mai mari suprafete cultivate, Merlot si Burgund Mare. Nivelul alcoolic e sus, la 13,8%, insa nu-l remarcam nici macar la cald, pana nu ne uitam pe eticheta. Aromele incep sobru, auster, cu note calcaroase, urmate underground de unele fructuoase-dulcege, aducandu-mi aminte de zeama lasata de capsune cand puneam zahar pe ele. Puneam, ca la ritmul in care acumulez de cand am castigat batalia cu tigarile, ma feresc de obscenitati calorice. Complexitatea aromatica e intregita de iluzii florale, si continuata smoothly in gust, pe aceleasi lungimi de unda. Neavand cum sa-l compar pe verticala cu alti ani de productie, ma rezum la orizontala, si-l vad ca o coagulare a celor mai bune calitati din roseurile Lacerta, Rotenberg si Domaine Ceptura Roz, de la care a adunat arome ample, intense, structura-asprime si o elegantza aroganta. Nu cred ca exista o alegere mai buna pentru mult disputatul ultim al 12-lea loc vacant la a doua editie a singurului concurs de profil, Centura Roze, care va avea loc pe 14 mai in Bucuresti. 85 de puncte la putin peste 30 de lei.  

Mediul

    Sunt mai putin de doi ani de cand toti mustaceam, ne lamentam cum ca rose-urile sunt niste corcituri fara valoare, e o moda trecatoare (inca n-au murit toate vulpile), insa cererea maselor a generat o diversitate de o calitate exceptionala. Daca in 2012 nu saream de 84 pct, acum de pe aici incepe joaca in top ten Romanian. Sa nu mai zic de Franta, unde multitudinea de soiuri, terroir-uri si know-how are rezultate absolut incantatoare.

Vinuri unguresti de la Pilvax Brasov

    Tineam neaparat sa fac o verticala de Cabernet Segarcea dar imi lipsea 2010. Am facut un apel umanitar printre prietenii Berbecutio pe Facebook si am avut placuta surpriza sa-mi fie oferit acest vin de catre reprezentantii restaurantului brasovean mentionat in titlu. Odata cu raritatea insa, au sosit spre incercare si cateva vinuri din Ungaria, pe care m-am bucurat sa le cunosc.

    Furmintul Tokaj 2009 are nas fidel de miere zaharisita, cu cateva inflexiuni de flori salbatice (de camp), fagure, ceara, coaja de para; atac echilibrat, balansand aciditatea cu ceaiul de musetel si  smochinele zaharisite. Amplitudinea nu este punctul forte, insa finalul si lungimea post-gustului sunt de clasa. Are 12,8% alcool, este imbuteliat in februarie 2011, estimez nivelul de zahar la 15 grame/litru. Oricum, se simte ca tine bine in frau o herghelie de aciditate si asprime. Este foarte greu de punctat, de pliat pe scala universala, dar ce sa facem? Sa inventam cate o scala pentru fiecare vinarie? Pentru sinceritatea in exprimare si echilibru acord 84 de puncte. Se gaseste in meniul restaurantului Pilvax, lucru pe care eu nu prea l-am intalnit in capitala - Tokaj la restaurant. 

    Burgund Mare, editia standard, de la Meszaros, sec, 2011: crama are 80 de hectare, traditie vreo 300 de ani, face in jur de 10 etichete. Burgund Mare este acelasi lucru cu Kekfrankos sau Blaufrankisch, daca eticheta parea greu de asimilat. Vinul este unul usor de baut, foarte potrivit pentru o locatie, mirosul este spre fructe rosii, o nota amaruie, piper rosu. In gust este light, aciditate buna care imbie spre urmatoarea inghititura, taninuri plapande, matasoase, post gust ce mi-a adus aminte de pufuleti si de vin de buturuga. 81 de puncte. (alcool cam sus in gust, desi e numai 13%, dincolo de 14 grade nu mai are nimic frumos, deci rece!). Bun de locatie, pentru ca eu, ca iubitor al fenomenului, nu ma duc in restaurant sa evaluez vinuri, decat foarte rar, de obicei ma duc sa ma simt bine cu persoanele cu care am iesit.  

    Versiunea superioara a aceluiasi soi de la acelasi producator arata diferit, mai vechi, probabil tinut la sticla inca un timp, inainte de a i se da drumul pe piata. Are chiar si-o medalie de aur la concursul unguresc din 2012 cu doar acest soi - pfuu, ce mi-ar placea sa fie si-n Romania asa ceva. Dar pe bune, nu din cele soioase cu dinozauri si folcloriste. Nasul marturiseste din prima ca imbracamintea a fost si lemnoasa, aducand cafea, cacao si fibra, sub norul de piper, coacaze si merisor. Gustul e rotund, echilibrat, nicio caracteristica nu vorbeste fara sa fie intrebata, toate sunt bine educate. Mi-a placut. 85 de puncte.

    Multumesc pentru ocazia de a intalni aceste vinuri, pe care sper sa le revad in foarte scurt timp, odata cu gulasul cel vestit de la Pilvax.