Tineam neaparat sa fac o verticala de Cabernet Segarcea dar imi lipsea 2010. Am facut un apel umanitar printre prietenii Berbecutio pe Facebook si am avut placuta surpriza sa-mi fie oferit acest vin de catre reprezentantii restaurantului brasovean mentionat in titlu. Odata cu raritatea insa, au sosit spre incercare si cateva vinuri din Ungaria, pe care m-am bucurat sa le cunosc.
Furmintul Tokaj 2009 are nas fidel de miere zaharisita, cu cateva inflexiuni de flori salbatice (de camp), fagure, ceara, coaja de para; atac echilibrat, balansand aciditatea cu ceaiul de musetel si smochinele zaharisite. Amplitudinea nu este punctul forte, insa finalul si lungimea post-gustului sunt de clasa. Are 12,8% alcool, este imbuteliat in februarie 2011, estimez nivelul de zahar la 15 grame/litru. Oricum, se simte ca tine bine in frau o herghelie de aciditate si asprime. Este foarte greu de punctat, de pliat pe scala universala, dar ce sa facem? Sa inventam cate o scala pentru fiecare vinarie? Pentru sinceritatea in exprimare si echilibru acord 84 de puncte. Se gaseste in meniul restaurantului Pilvax, lucru pe care eu nu prea l-am intalnit in capitala - Tokaj la restaurant. 
Burgund Mare, editia standard, de la Meszaros, sec, 2011: crama are 80 de hectare, traditie vreo 300 de ani, face in jur de 10 etichete. Burgund Mare este acelasi lucru cu Kekfrankos sau Blaufrankisch, daca eticheta parea greu de asimilat. Vinul este unul usor de baut, foarte potrivit pentru o locatie, mirosul este spre fructe rosii, o nota amaruie, piper rosu. In gust este light, aciditate buna care imbie spre urmatoarea inghititura, taninuri plapande, matasoase, post gust ce mi-a adus aminte de pufuleti si de vin de buturuga. 81 de puncte. (alcool cam sus in gust, desi e numai 13%, dincolo de 14 grade nu mai are nimic frumos, deci rece!). Bun de locatie, pentru ca eu, ca iubitor al fenomenului, nu ma duc in restaurant sa evaluez vinuri, decat foarte rar, de obicei ma duc sa ma simt bine cu persoanele cu care am iesit. 
Versiunea superioara a aceluiasi soi de la acelasi producator arata diferit, mai vechi, probabil tinut la sticla inca un timp, inainte de a i se da drumul pe piata. Are chiar si-o medalie de aur la concursul unguresc din 2012 cu doar acest soi - pfuu, ce mi-ar placea sa fie si-n Romania asa ceva. Dar pe bune, nu din cele soioase cu dinozauri si folcloriste. Nasul marturiseste din prima ca imbracamintea a fost si lemnoasa, aducand cafea, cacao si fibra, sub norul de piper, coacaze si merisor. Gustul e rotund, echilibrat, nicio caracteristica nu vorbeste fara sa fie intrebata, toate sunt bine educate. Mi-a placut. 85 de puncte.
Multumesc pentru ocazia de a intalni aceste vinuri, pe care sper sa le revad in foarte scurt timp, odata cu gulasul cel vestit de la Pilvax.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu