24 octombrie 2012

Multinationala de week-end

    Asa ca ne-am adunat dupa o (a mea) scurta discutie despre colaborari cu site-uri de vin, organizari de evenimente si altele (toate la un pahar de Merlot Anima 2008 - buna integrare a lemnului, de reincercat) la o bauta de sfarsit de saptamana, unde singura regula a fost sa-ti aduci vin din alta tara decat ceilalti. Am fost mai putini decat va veti putea inchipui, dar s-au strans cateva exemplare care in niciun caz nu ne-au dezamagit:

1. Argentina: Sauvignon Blanc Trapiche 2011. 26 de lei in Cora, 13,5% alc, care ne-a livrat un (alt) exemplu de lume noua, dominat de pipicel de motan. Vreti sa va educati/dezvoltati simturile..go for it! Asta e tipicitatea evidenta de pipi de pisica. Vine din Mendoza si pleaca intr-un post sulfitat/salciu, cu un mijloc citric, acid, in care strugurele este pur transpus. Nu-i rau deloc, as merge pana spre 83 de puncte.

2. Slovenia: Chardonnay Pullus 2011. Isi leagana mandru de gat medalia de argint obtinuta la Bruxelles, dar ramane modest la portofel: 5.55 EUR intr-un supermarket de langa Ljubljana. Ca si mai sus, exista o lectie, de data asta de tipicitate. Culoare galben - pui de o zi, ciudat de pastelata pentru varsta sa, miros floral si citric, greu de descris/asociat cu anumite fructe sau alte chestii cunoscute, dupa care gustul se infiinteaza la tabla si incepe sa predea despre cum ar trebui sa sune clopoteii unui CH tipic. Modul de predare, aromatic vorbind, este unul foarte intens, n-am mai vazut asa amplitudine pe palat. Bun de pus in rama, mai ales ca electrocutarea bucala se perpetueaza niste zeci de secunde. Aciditate perfecta, nota bene si pentru eticheta. N-am de ce sa fiu zgarcit: 87-88 de puncte, cu un RPC de invidiat.

3. Italia: Santa Margherita Refosco dal Pedunculo Rosso, DOC Lison Pramaggiore. 5.49 EUR intr-un Auchan milanez, nascut in 2009. Eticheta in stil italian, cu nuante si contraste studiate bine sa atraga ochiul cumparatorului, insa nu si al betivanului, pentru ca se limiteaza la 12,5% unitati alcoolice. M-a cucerit acest soi intr-o degustare oferita de Pogany, complice fiind Parma Food, mi s-a parut ca seamana cu o Feteasca Neagra la puterea X, unde probabil nu va ajunge niciodata, sau nu va ajunge nesustinuta de vreun Merlot sau alt arac complementar. Nasul de inceput bate spre Syrah, e asfaltic, bituminos, prafos si condimentat, dupa care se insira pe sarma fructele: visine, mure, coarne. Aciditatea e ridicata (deh..2011), culoare red-granat, atac un pic sub calitatea de prezentare olfactiva, impresioneaza si prin finalul sustinut, fara caderi rusinoase ca in cazul metalo-chimicelor anumitor producatori romani. Un mult mai bun cunoscator de vinuri decat mine imi spunea zilele  trecute ca in ciuda faptului ca substantele chimice adjuvante folosite in vinuri au evoluat, mai exista o mica/mare problema: sunt instabile in timp. Vorba lui Ciprian: de ce Bordeaux-urile anilor '30 au rezistat atatea decade? 85 de puncte si un final in care doamna Refosco tine sa-si spuna si ultimul cuvant, mirosul paharului gol venind din sfere inalte.

4. Ungaria: Chateau Teleki-Villany, Alex Villany Cuvee 2008. E un cupaj de Merlot si Pinot Noir care are nevoie de o aerisire indelungata inainte de a oferi placere. Chiar si dupa aerare, nasul  detecteaza note de grajd, sub ieslea caruia cineva a pierdut niste mentosane ornate cu piper alb, vanilie si fructe negre din salbaticie. Complex si corpolent in gust, lemn bine integrat, dar un final scurt si slab. Tragand linie, nu e un vin rau deloc, m-as simti bine cu dansul la o chermeza, dar am gasit si mai bine si mai ieftin in arealul viticol respectiv. 36 de lei la Cora, 84 de puncte, daca tot am fost darnic azi, ca are si el o medalie de argint la Vinalies 2011.

    In loc de asocieri cu mancare, femei, joint-uri sau culoarea zugravelii impreuna cu care vinul poate fi mai smecher, va propun sa furati (cat se mai poate, ca tocmai au aparut toate) inregistrarile facute de Chesky Records de-a lungul timpului, care, daca aveti un setup audio de bun simt (se exclud marci gen Pioneer, Akai, Sony, Panasonic, A4tech, samd) e foarte posibil sa va faca sa transformati un Oprisor rosiatic de 80 de puncte si 80 de lei intr-un masterpiece.

Un comentariu:

  1. Am incercat recent doua Canton CT 80, amplificate Technics cu o Dragaica...si niste Clapton unplugged si au mers de minune...intr-adevar vinul bun (rosu eventual) si muzica buna ascultata "corect" fac echipa foarte buna. Numai bine!!

    RăspundețiȘtergere