3 iulie 2012

O scurta vizita la Recas

    Dupa un tur-retur aproape complet Bucuresti - Viena nu prea-ti mai arde de opriri pe drum, insa mi-am calcat pe inima si am intrat pret de vreo 20-30 de minute la Cramele Recas. Am vazut intai cele doua magazine "de la drum" si zecile de bannere din micul orasel, asa ca decizia de a intra in vie a fost alimentata suficient.

    Tot timpul am apreciat acest producator, in primul rand datorita gamei extinse de vinuri si preturi. Stiu ca nu e la indemana oricui/oricand un Cuvee Uberland sau Solo Quinta, insa niciodata nu s-au facut de ras nici cu seriile de super-market. Sa ne aducem aminte doar de Sauvignonul "V" 2010 care a primit 86 de puncte de la Wine Advocate anul trecut (85 de la mine pentru care am fost mustrat ca-s prea darnic), rosiile La Putere, sau albele Sole. Aici gasim si SchwabenWein la 10 lei - un vin curat si placut pentru everyday drinking - dar si Solo Quinta, care lua in 2010 premiul cel mare dintre multe mii de albe seci la Vinalies de Paris si confirma calitatea printr-un argint la acelasi concurs in 2012 pentru noua Quinta cu Syrah in loc de Feteasca Neagra si mai mult Chardonnay - promotia 2011. Lasand la o parte varfurile, ramane de baza strategia bine pliata pe piata romaneasca: nu-ti va parea rau de banii dati, indiferent cat te tine buzunarul, insa e importanta o oarecare experienta in domeniu, pentru ca, plagiindu-l pe Alin, poate inca nu esti pregatit pentru un vin mare.

    Vizita mea aici a fost absolut icognito, un fel de inspectie de la comitetul bloggerilor, iar ceea ce am gasit mi-a placut. Cel mai mult? Libertatea de a te plimba in voie printre vii pe drumurile asfaltate, pe care n-am mai vazut-o inca nicaieri. Noile soiuri marcate prin pancarte descriptive care se pregatesc sa ne aduca in pahare licoarea mult dorita cresc alene sub soarele banatean, sustinute la piciorus de mici suporturi de polistiren (?): Riesling de Rin, Cadarca, Cabernet Franc, poate si altele. Replantari inca foarte tinere, de la care asteptarile mele personale sunt mari. Probabil unele deja au destinatia Castel Huniade sau BiB, n-ar fi rea o politica de comunicare mai activa, sinceritatea si deschiderea catre cei interesati de vinuri nu va fi niciodata un minus. Un alt lucru de apreciat este atitudinea celor din magazin, pregatiti sa-ti raspunda la intrebari si avand aproape tot stocul in cap. Stoc care ar putea fi imbunatatit pe alocuri, cu ani de productie mai recenti, in special pentru albe si rose-uri. Aspectul cramei pe dinafara, al terasei, pavajul, plantele si decoratiunile sunt impecabile, denota o investitie serioasa, sustinuta de vanzarile de pe cele aproape 1000 de ha de vie. Stiu ca raportandu-ma strict la suprafata, comparatia poate fi deplasata, insa tinand cont de preturile tuturor vinurilor altora, imi vin iar in minte niste buzunare fara fund din alte zone viticole.
    Raftul de accesorii din magazinul cramei e bogat in unelte specifice ritualului bahic, m-am bucurat sa gasesc un set de pahare Stoltze de vin rosu mai ieftin decat in Metro, basca branduit Cramele Recas. Mi-ar fi placut ca si preturile vinurilor sa fie, dupa cum spuneam si in alte cazuri, mai mici cu un 15% decat cele uzuale din comert, dar se pare ca proximitatea celui mai mare oras banatean are efectele ei. Sunt sigur ca intr-un cadru organizat as fi descoperit mult mai multe lucruri fascinante, data viitoare o sa fac planuri din timp.
    In incheiere, as spune cateva vorbe despre un vin de la celalalt capat al plajei de preturi fata de domnisorul din figura alaturata (pe care-l mai crut o perioada), si anume Cabernetul Castel Huniade 2011, DOC-CT, 14,5% alc: il banuiesc a fi din viile cele mai noi, care abia incep sa ofere rodul, iar daca o fi asa, stofa e de cea mai buna calitate: miros de fructe de padure dar si vegetal, cu accente de mirodenii piperate. Apos/subtirel in gust, insa foarte baubil, pe jumatate tipic, poate si mai mult daca in timp ar disparea legumele. Savuros, cu senzatii ducege, cere repede urmatorul pahar, doar de-aia e recunoscut ca soi primordial. Usoara lipsa de consistenta se vede si in bordurile translucide, chiar daca in mijloc albastrul de Cabernet e excelent. Taninuri nu foarte artagoase pe gingii, insa moderat astringente/acrisoare in amontele limbii. Nu cred sa existe pe piata ceva mai atragator contra sumei de 12-14 lei. 80-81 pct si premiul recommended by Berbecutio pentru saptamana aceasta!

5 comentarii:

  1. E best-buy la CS la ora actuala...si cu un caracter baubil de invidiat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, mi-a placut, aveam retineri, am luat doar o sticluta mica, pentru a nu risca prea multi bani, dar vinul a fost bun.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Apos/subtirel"? Nu l-ai băut prea rece cumva? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Este intr-adevar este mai diluat decat un CS serios, dar extrem de baubil si agreabil...probabil ca asa cum a zis si Mihai mai sus viile sunt inca tinere. Dar promit mult...

    RăspundețiȘtergere