2 decembrie 2011

Malbec si Tempranillo la St Patrick's

    Desi ar fi fost mai potrivit titlul: baui un 86 la Mugur. St Patrick's e un restaurant nu foarte nou, in Centrul Vechi, detinut cel putin pe jumatate de Mugur Mihaescu (Garcea), ex-Vacanta Mare. Se afla pe str. Smardan, aproape de intersectia cu Lipscani, este un Irish Pub pe doua niveluri in care s-a investit ceva banet. Fiind cam aglomerat prin casa, am dat curs invitatiei unor prieteni de a iesi "la o bere" in aceasta locatie zilele trecute; poze nu obisnuiesc sa fur, le vedeti daca aveti chef sa acesati linkul. La distanta de doar 2 SMS-uri am gasit si meniul de vinuri, integral produse sau importate de Cramele Halewood - oare intr-un top neoficial s-ar putea clasa pe primul loc ca inspiratie, preturi si varietatea vinurilor? Nu cred ca e o idee rea sa lucrezi cu un singur furnizor pe vinuri, daca oferi 35 de etichete, numa' ca e imperios necesar sa le si ai in carciuma. Intr-o doara am dat si-un search pe net, unde mi-a facut placere sa decopar meniul complet, inclusiv preturile, lucru de bun simt, dar care denota si ceva cunostinte de marketing din punctul meu de vedere. Nu-mi place sa cumpar produse care nu au pretul afisat, si aici includ si legatura de ceapa de la piata. Afisarea publica a preturilor lasa impresia de deschidere si respect fata de client. Despre aceasta locatie cred ca am mai amintit in treacat altadata, e o atmosfera placuta, multe ecrane pe care se desfasoara intreceri sportive (in general fara sonor, e doar muzica in surdina al carui volum creste odata cu galagia musteriilor dupa 12 noaptea), serviciile sunt de 9 din 10, foarte multi ospatari pe metru patrat, te serveste cu placere fiecare dintre ei intr-un mod civilizat, neinvaziv, se vede ca n-au ajuns aici pe aripile vantului. Sigur, cand e si Mugur de fata servirea devine de 11 din 10. Trebuie sa remarc doua aspecte foarte importante pentru un bar, mai ales iarna: aerisirea e foarte buna (se fumeaza), temperatura e controlata electronic, iar WC-urile sunt de 14/10. Sunt atat de curate incat iti vine sa mergi mai des decat iti vine sa... . Si nu au mirosul ala intepator de chimicale care vrea sa acopere izurile neplacute, sunt pur si simplu normale. M-am indragostit de wc-urile astea. Adaosurile practicate de proprietari se incadreaza si ele in limitele decentei - la vinuri imi pare ca sunt 100-120%, cel putin la ce am baut eu. Poate si de asta la 7 seara nu gaseai un scaun liber din cele 200-250 disponibile, in timp ce toata strada avea o medie de sub 30%. Am profitat de bunavointa comesenilor ajunsi mai devreme si am (pre)comandat un malbec argentinian, care a avut timp tocmai bine sa rasufle asteptandu-ma jumatate de ora, cat a durat calatoria pana acolo.
    Malbec Trapiche Oak Cask, 2010, din Mendoza, Argentina: invechit un an in stejar, miros predominant iodat, care pe parcurs evolueaza de la simplul element chimic catre nuci "de anu' asta" pana la miez mai vechi. Taninii sunt precum caninii la om, exista, pot sfasia un piept de pui la gratar, dar nu si pielea de vaca. Domoli dar sprintari. In gust se remarca prune afumate, o nuanta de ceva de nedefinit dar bun, un baric (vanilie) integrat frumos in toata poezia asta. 82 de puncte. 
    Tempranillo, Familia Torres, Ibericos, 2007: un spaniol get-beget din Rioja, clasa de calitate Crianza, cu nas de cafea si vanilie (baric puutin cam sus), se simte destul de clar stejarul ars, cernelos si iodat la deschidere, arcuiri elegante asemanatoare cu Merlot-ul, un vin care place, are acel vino-ncoa rarisim. Postul este destul de lung, ascutit-piperat, cu inclinatii spre boia iute-mediu. Pentru 35 de lei la magazinele Halewood, sfatul meu e sa nu-l ratati, nu de alta dar a luat pe merit 86 de puncte. Apai daca un Crianza de 8 Euro in Romania (a se citi adaosuri maricele) ia 86 de puncte, mi-e frica sa ma gandesc cum arata un Reserva sau Gran Reserva - aviz celor interesati ;). In aceeasi ordine de idei, multi oprisori autohtoni (adica un nume generic, un bau-bau, poate chiar fictiv in viitor) iti vestesc, mai bine zis te calauzesc intr-un mod maiastru, spre vinuri de 25 de Euro si mai putine puncte. Brrr...desteapta-te romane!

4 comentarii:

  1. Ca fapt divers, Trapiche face parte din imperiul Concha y Toro al vecinilor Chilieni.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mai conteaza.. i-au batut argentinienii la exporturi anul asta :D.
    Auzisem ceva zilele trecute, e o chestie recenta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmm, cred ca totusi e o confuzie. N-am gasit nici o info care sa confirme fuziunea celor 2. Concha detine brand-ul Trivento in Mendoza, in nici un caz Trapiche...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mmmmm, ce Viognier am gasit o data la Trivento...imi lasa gura apa si acum.

    RăspundețiȘtergere