Sauvignon Blanc LacertA intra in concurs

    Am vazut de cateva luni vinurile unui nou producator de pe piata romaneasca, dar fiind intr-o oarecare greva impotriva vinurilor scumpe am ramas cu privitul. Prin statiile de benzina OMV, pe la Comtesse du Barry, etc. Trecand insa de cateva ori pe langa indicatorul masiv plasat in zona Dealul Mare, pe drumul Ploiesti - Mizil "LacertA Winery 6,3 km", pana la urma am cedat tentatiei. Prima oara m-am oprit, am pornit intr-acolo, dar m-am intors, dandu-mi seama ca dupa 1 km drumul nu mai e asfaltat, abia spalasem masina, iar ale ei copite din spate fiind tot timpul propulsoare, luneta devine opaca in cateva minute. Dupa cateva zile, spre norocul meu, masina era relativ murdara, asa ca am hotarat sa urc. Desi e un drum acoperit cu pietris, nu sunt gropi, bolovani sau alte obstacole, se poate urca usor pana la crama. LacertA este o investitie austriaca, nascuta si cu ajutorul Uniunii Europene, ca si alte podgorii noi - se pare ca au fost atrase deja 85% din fondurile alocate viticulturii, aspect de remarcat intr-o Romanie care nu sta prea bine la acest capitol.

    Crama arata exceptional: arhitectura moderna, curatenie ca in farmacie, instalatii electronice automate prezente de la deschiderea si securizarea usilor pana la controlul temperaturii ambientale sau din recipientele de stocare, magazin frumos aranjat, care pe langa vinuri, are si tricouri brand-uite LacertA, accesorii pentru vin, chiar si obiecte de lut lucrate manual si expuse aici pentru a sprijini o fundatie caritabila - alt lucru de laudat. Poze mai frumoase decat cele de pe site-ul lor, nu m-am incumetat sa fac. Peisajul e remarcabil.

    Am fost intampinat de dl. director si winemaker Mihai Baniţă, care mi-a propus imediat un tur de orizont. Mentionez ca n-am adus vorba despre activitatile mele extra-curriculare de wine-enthusiast si bloger, am fost doar un turist ratacit pe dealurile vinului. Despre crama, tehnologie, soiuri puteti gasi informatii complete pe site-ul mai sus amintit, despre care pot sa spun ca arata bine, informatiile sunt complete. Se vede din avion diferenta intre un producator care alege sa-si externalizeze activitatile de design al etichetei sau promovare si unul care vrea sa le faca pe toate, de la vin pana la eticheta si vanzare. Soparla de pe eticheta se vrea a reprezenta terroir-ul zonei si folosirea minimala a produselor chimice in vin. Prezentarea utilajelor stralucitoare, ca iesite din cutie, a fost interesanta, cel putin pentru mine ca inginer mecanic, notiuni ca roti dintate/melcate, pompe de vid, toleranta, benzi trasportoare nefiindu-mi straine. Am vazut cativa paleti de sticle goale pe care scria Saint-Gobain (cunoscatorii stiu ce inseamna asta in lume), baricuri din 5 tari diferite - Franta, Romania, Ungaria, Rusia, USA, dar de la mai multi producatori - se incearca simbioza perfecta intre diferite soiuri si recipienti. Suprafata exploatata este in momentul de fata de 82ha, viile arata ca in Franta. Piata tinta este cea exclusivista, HoReCa, magazine specializate, iar preturile sunt pe masura. Am luat un Chardonnay, un Muscat si un Sauvignon Blanc. Ii multumesc domnului Baniţă pentru prezentarea ampla facuta unui simplu vizitator, lucru mai rar intalnit printre producatorii nostri.

    Exista si 2 sticle de 375ml, dintre care una este de Sauvignon Blanc. Dar fara sa mai lungesc vorba trec direct la evaluare. In concursul mentionat in titlu au intrat trei SB-uri, toate 2010: Lacerta, Recas V si Barton & Guestier (aci e de fapt un AOC Bordeaux Blanc, cupaj cu Semillon 20%, dar nu se pune). Preturile minime aproximative pe piata ale celor trei (desi locatiile in care se gasesc sunt total diferite) ar fi cam asa: Lacerta 50 de lei, Recas-ul 15 lei, iar frantuzoiul 30 de lei.  In ciuda diferentelor evidente de efort financiar ale cumparatorului, degustarea mi-a creat mari probleme, pentru ca a fost una dintre cele mai echilibrate. Dupa prima gura din fiecare aveam o ierarhie, insa dupa a treia era invers. Greu de judecat. Ce ma incanta mai mult? Fructul, mineralitatea? E vreunul definitia soiului? Oare mirosul sa-l evaluez doar la o treime fata de gust? Dar lungimea post-gustului? Sa incep de la 100 si sa depunctez? S-au mai incalzit. Iar e ala mai bun ca celalalt. Sa fac un tabel cu pro si contra fiecarui fruct sau iz simtit? Scriu si gust in continuare. Am amestecat iar paharele, nu mai stiu care de unde a venit. Unul este mai alb decat celalat care este mai galbui. Unul ale aliura de barbat voinic si aspru, altul e ca atingerea catifelei. Al treilea e media lor aritmetica.

    Unii zic despre cel frantuzesc ca ar fi asa, altii zic despre Recas ca ar fi asa. Precedente productii ale Bordeaux-ul au luat 84 de pct in America, SB-ul de Recas chiar si 93 si Mare Medalie de Aur pe plaiurile noastre. Cel de Lacerta are un nivel alcoolic destul de ridicat pentru un alb - 14,3%, care insa e ne-simtit la degustare. Mai are un puternic miros mineral, prafos, cu frumoase note de sub coada pisicii, in spatele acestora este si un iz dulceag, asemanator cu cel de grepfruit rosu. Si minunatele flori. La gust, aciditatea voinica se prezinta conturata de acelasi iz dulceag-inchis (as indrazni sa spun cirese in loc de grepfruit), poate putin atipic, dar categoric placut, care-i confera unicitate (sau ...de ce nu..terroir). Post-ul este lung, cu greutatea data de nivelul de alcool si aciditate, aici e clar invingator.
    Verdictul: egalitate. Cred ca toate sunt in plaja 81-84 pct, cat despre diferenta maricica de pret, poate ca pentru acel milimetru in plus de multe ori e nevoie sa platesti dublu. Daca as intra intr-un magazin si ar fi toate la acelasi pret, sa zicem 20-30 de lei, probabil as inclina spre Lacerta. Bordeaux-ul ramane o aventura de o seara, iar Recas-ul best-buy.