......./ce barbat am fost odata

    Sunt sigur ca nu exista nimeni care sa nu cunoasca primul vers. Unul dintre magazinele Casa vinului Dr. Pusca si-a inchis portile de vreun an. Era localizat in Militari, pe strada Virtutii, iar dupa umila mea parere, selectia de vinuri pe care o avea depasea cu mult preferintele (sa nu zic gradul de cultura) al locuitorilor din proximitate. Preturile erau maricele, dar nu se apropiau de cele de centru. Am primit si un feed-back negativ odata de la niste vecini ai sai, mari consumatori de vrac. In fine, e lesne de inteles de ce s-a inchis. Culmea e ca tot cam in perioada aia, la 10 metri s-a deschis o alta vinarie, cu preturi/adaosuri si mai mari si vad ca merge. Uitasem ca renumitul Doctor in Oenologie mai are deschisa o locatie in drumul spre mare, asa ca intorcandu-ma de acolo am facut o pauza si de masa la aceasta crama. Cu ocazia asta am descoperit ca de fapt in Bucuresti mai are un magazin, pe Bd. Unirii, aproape de Casa Poporului. Am sa-l vizitez sa vedem ce-o fi si pe acolo.

    Tot respectul pentru dl. Pusca, pentru munca si pasiunea dovedita incepand cu spumantele de Panciu si continuand cu promovarea vinului romanesc peste hotare, dar aici, la magazinul din Faclia nu prea mi-a placut. In primul rand a trebuit sa ridic tonul catre dna. vanzatoare dupa ce nu mai termina cu invitatia "in crama" sa gust ceva, desi ii explicasem ca nu ma dau in vand dupa vinuri vrac, si mai mult de atat sunt sofer si nu pot gusta nimic. Pai credeti ca am scapat? Dupa ce m-am uitat cateva minute pe rafturile cu vinuri imbuteliate foarte sarace ca gama, a aparut domnul doctor in persoana, care a avut aceeasi abordare. Am intrat asa...plictisit sa mai explic de ce nu vreau acolo, dar m-am intors repede, descoperind sortimente de la Vanju Mare, dar nu Vinarte, ci ceilalti, cei cu Black Peak, la 9 lei litrul. Din pacate pentru ei si din fericire pentru mine, inca n-a trecut destul de mult timp de cand am jurat sa nu mai pun gura pe asa ceva. Pana la urma, ca sa nu plec cu mana goala, am luat o carte, dar e total neinteresanta, asa ca n-o mai amintesc aici. Mi-a placut totusi usoara grimasa facuta la intrebarea daca o mai fi ceva de un Chardonnay din R. Moldova pe care scria 2005. Am iesit afara si am hotarat sa luam masa pe frumoasa terasa inconjurata de natura de langa crama, care are acelasi proprietar. Servicii la pamant, era o singura fata care tinea si barul/magazinul cu iesire in strada si terasa cu mancaciosi din spate, asa ca n-avea prea multe sanse sa aduca o ciorba in mai putin de juma' de ora. Concluzia ramane sa nu va lasati tentati de (re)numele si aspectul exterior al cramei, n-aveti ce sa luati de acolo.

    Pana la urma degeaba lupti o viata impotriva curentului, pentru ca lupti degeaba. Curentul se pare ca e de neoprit in Romania. De la ospatarii care atunci cand le atragi atentia ca paharul adus odata cu sticla de vin alb e de apa se uita la tine de sus si dau replica:"pai imi spuneti mie? Care fac asta de 10 ani?", la trenurile de vin vrac care mai nou vin la noi si se imbuteliaza sub diferite etichete la pret x10, la rezultatele analizelor facute pe unele vinuri Murfatlar si Jidvei si care dovedesc ca au si struguri la baza, intr-o oarecare proportie. Nu pot sa nu dau un citat gasit in cartea luata de la magazinul asta: "grupul consumatorilor de vin prost este cel mai integru si de neclintit".

    As vrea sa pastrez traditia si sa nu inchei fara sa spun doua vorbe despre un vin, chiar daca n-am avut placerea sa-l iau din crama de mai sus. Dupa Sauvignonul Blanc foarte bun de la LacertA, a venit randul Muscatului sa-si dea obstescul sfarsit. Culoarea e excelenta (sunt sigur ca ati observat ca la capitolul culoare e tot timpul o incercare de gluma), nasul e cel de Ottonel adevarat.  Pe eticheta sunt amintite cateva fructe, insa nu prea sunt de acord cu ele. Poate daca le cauti timp de vreo sticla le gasesti, dar memoria simturilor tocmai imi fusese improspatata cu 2-3 zile inainte de un ciorchine din acest soi, proaspat si aromat. Este sec, alc. 13,8%. Aciditate foarte buna, o usoara amareala-acreala placuta, de vin de soi, in spatele gustului superb care ramane si dupa. N-am ce sa spun mai mult: de departe cel mai bun Muscat Ottonel incercat de mine, fabricat in stil nou, gen Avincis, insa aici si-a pastrat integral aroma. Pret: in jur de 50 de lei la crama, e posibil sa-l gasiti prin statiile OMV sau la Comtesse du Barry. Statistically, 86 points. Si asta pentru ca a fost un pic depunctat, ca a doua zi n-a mai oferit acelasi spectacol, dar nici eu nu l-am pastrat in conditii ideale. Incep sa ma gandesc serios la ce vor sa faca oamenii astia aici, mai ales cand aud de "sadismul" cu care se normeaza cantitatea de struguri pe butuc. As paria ca nu peste mult timp o sa vedem niste referinte si asta nu poate decat sa ma bucure. Poate nu degeaba piata tinta este cea batuta de DaVino.

   Si la sfarsit: Hai Romania! Asa..cu jumatate de gura, fara mare incredere in valoarea lotului actual al nationalei de fotbal. Poza este facuta de mine, cu ocazia Portilor Deschise alegatorilor de catre marele ctitor Oprescu. Impresia generala: un colos exclusiv din beton cu un pret ca si cum ar fi din aur. Decat sa vad o executie in direct, parca ma tenteaza mai mult o seara cu London Symphonic Orchestra la Festivalul Enescu, dar m-am trezit cam tarziu anul asta, nu prea mai sunt bilete in niciuna din cele 25 de seri cu spectacole din septembrie. Si preturile sunt mai mari ca pe National Arena. Asa ca programul va fi tot intr-un meci, care nu se numeste fotbal, ci Chardonnay, Bulgaria - Romania, si se joaca 2 la 2.