Fine Romanian Wines - degustare Chardonnay

    Imi amintesc cu placere unul dintre cursurile optionale din facultate, despre contractele sociale. Nu stiu de ce, dintre atatea piulite, suruburi, cricuri si reductoare mi-a ramas acesta proaspat in minte. Dadusem "I'm attending"pe Facebook, constiinta ma cam impingea sa merg. Dar cu cat se apropia ora 8, ora degustarii de Chardonnay de la Floraria Olandeza, parca n-as fi vrut sa ma mai duc. E cam departe de mine si nu pot merge cu masina daca chiar vreau sa degust ceva, era si foarte cald, dar motivul principal era starea de disconfort datorata sarbatoririi unui eveniment important seara trecuta (o seara mai mult decat reusita de altfel, inceputa in Half Time cu un SB pentru mine si o tona de bere pentru fostii colegi de master, continuata intr-un club in care am facut cunostinta cu cainele Deliei Matache, dar si cu ea suita pe o boxa si dand un mini-recital live, karaoke la Mojo - cu un Chardonnay Mondavi, final in El Comandante, unde la plecare se prezenta stoc 0 de tequila, Jagermeister si bere rece).

    Mi-am amintit lectia despre contractele sociale si "la fara un sfert"am chemat un taxi. Am ajuns tocmai bine sa schimb doua vorbe cu dl. Alfred Binder inainte de prezentare - mi-a facut o deosebita placere sa-l cunosc. Am ramas cu impresia ca suntem pe aceeasi lungime de unda in privinta preturilor practicate de producatorii de vin, dar si a lipsei de marketing sau a trimiterilor repetate si de multe ori absurde (sa nu zic tampite) de pe etichetele sticlelor catre trecut. Vinul de intampinare a fost de la Cramele Halewood, Scurta, cupajul original de  Chardonnay si Viognier obtinut din viile de langa Sebes, un vin cu care imi face placere sa ma reintalnesc de cate ori am ocazia.
    Serviciile de gazda au fost facute si de aceasta data de Aurelian Statache, managerul FRW, care cu zambetul pe buze a avut timp sa stea de vorba cu fiecare, dar a si avut grija ca paharul fiecarui invitat sa fie plin cu vinul respectiv, la momentul prezentarii sale. Si gustarea a fost la inaltime, fiind alcatuita din bruschette, fructe si branzeturi invechite. Planuisem ca dupa degustare sa merg "la o bere"cu niste amici, dar am renuntat, amintindu-mi de serviciile proaste si hotia din unele locatii/localuri. De fapt am preferat sa raman dupa seara aceasta cu amintirea atmosferei elegante, a companiei distinse de la FRW - si aici ma refer atat la oameni cat si la vinuri.

    Degustarea s-a petrecut de la stanga la dreapta (si nu in strada cum pare in fotografia de langa - era doar o pauza intre vinuri, pentru fumatori), in ordinea numerelor de pe tricou: Corcova 2010, Budureasca 2010, Purcari 2008, Sole 2010, Theia 2009. Trebuie sa recunosc meritul autorului prezentarii care a ales aceasta ordine (initial am avut impresia ca va fi invers si eram tare contrariat), fiecare urmator vin si-a aratat calitati in plus fata de precedentul. Tot la capitolul prezentare e de remarcat tehnica profesionala (eye contact, gesticulatie reprezentativa,dialog interactiv), desi putin bruiata, ca si data trecuta de obraznicii din ultima banca. Continutul a fost pentru oameni care detin cunostinte cel putin medii despre licoarea din pahare si din cate am vazut/auzit audienta s-a incadrat in aceasta categorie. S-au folosit termeni ca filoxera, fermentatie malolactica, terroir, Lumea Noua, Chablis, etc.
     Primul vin nu prea m-a convins, era singurul pe care nu-l stiam, dar n-am pierdut nimic. E primul Chardonnay scos pe piata de producatorul din Mehedinti - Roy & Damboviceanu. Eu as mai fi asteptat macar un an daca as fi fost in locul sau. Sau as fi urmat exemplul numarul 2: Budureasca. Primul an, prima medalie - argint la Bruxelles pentru vinul prezentat aici. Sau aici. A urmat Purcari-ul, caruia nu-i inteleg politicile de pret pentru Romania. Suntem frati bai, nu luati pielea de pe noi! Mai ales cu multe vinuri medii sau chiar mediocre calitativ. Ca mai citii azi despre asta si aici.
    Cu o abila, dar mai ales subtila indicare a diferentelor de clasa, Alfred a trecut la prezentarea ultimelor doua exemplare, cele de top: Sole si Theia pe numele lor de scena. V-am mai spus ca sunt preferatele mele, le recomand oricand.

    Data trecuta, la plecare, am luat doi Faurari de Ceptura, unul roze, cu o varsta cam inaintata, destul de sters, insa si unul alb absolut fantastic. Dupa umila mea parere printre cele mai bune cupaje de vinuri albe de pe la noi, i-am dat nota 86. Pretul rezonabil(rar intalnit la Davino) intregeste impresia buna despre produs. Azi am gresit - am luat doar o sticla, si am nimerit-o p-aia rea. Cand vazui sticla facui cum face semnul asta pe messenger @-). Cum? Muscat Frontinian? Mai exista undeva? Si fara sulfiti? "Ce n`est pas possible" imi soptea comentatorul fracez in casca. Si n-am vrut sa-l ascult. E facut la Cotesti, in Vrancea, nu se stie anul, lotul, dar e sec. Sau asa se da, ca mie-mi paru cam demi. In sfarsit, l-am luat de curiozitate, sa vad daca n-am descoperit cumva vreun diamant in noroi, e 37 de lei la FRW, fata de o Tamaioasa Roza de Segarcea facuta din acelasi soi, care incepe de pe la 50 de lei oriunde a-i intreba. Nasul bun, chiar impresionant, aceleasi miresme incantatoare ca si fratele din Oltenia, insa cand il pui in gura te-ai ars. E atat de subtire si de fad, incat te gandesti la vecinul de la tara care se lauda ca are vin vechi si il tine de 3 ani in bidoane de plastic de 2l, dupa soba. Nu cred ca am intalnit vreodata un vin atat de lipsit de corp. Pentru statistici in jur de 60 pct.