Apollonio Primitivo 2004

    Multe dintre vinurile pe care le alegem sunt recomandate de altii, al caror cuvant s-a dovedit de incredere de-a lungul timpului. Sigur, pot exista mici diferente de perceptie, dar cred ca e una dintre cele mai sigure cai de a gasi un vin bun. In cazul de fata fulgerul care a strabatut lumea online a vinului a fost reprezentat de un vin italian, Apollonio Valle Cupa 2004, un cupaj de Primitivo (zis si Zinfandel in US) si Negroamaro 50-50, despre care am citit pe blogurile lui Ciprian si George. De ce zic fulger..pentru ca a doua zi m-am nimerit pe langa vinaria La Musat de pe Bd. Ion Mihalache, iar acest vin era deja out of stock. Insa n-am plecat cu mana goala - am luat ce-am mai gasit. Cateodata avem nevoie de pasionatii din Galati sa mai identificam cateun vin sau magazin aci, la noi la bloc :)

    E interesant ca Negroamaro 2004 a luat aur la Bruxelles 2010, cupajul despre care v-am spus mai sus a luat tot aur, insa Primitivo 2004 a luat Mare Medalie de Aur la acelasi concurs. Pretul este de 44 de lei pentru cele doua exemplare ramase in raft. Sunt multe lucruri pe care ma astept sa le vad in viata, insa un vin romanesc posesor de MMA la un mare concurs international la pretul asta va asigur ca nu veti gasi niciodata. N-am foarte mare experienta cu acest soi ale carui urme se pare ca vin din Croatia, insa ma straduiesc sa va transmit ce am gasit in pahar. 

    A fost invechit in butoaie de stejar american un an (niciun semn in gust sau miros), dupa care inca atat in sticla, este nefiltrat, producatorul recomanda decantarea, ceea ce am si facut. Produs foarte aproape de Lecce, in cunoscuta regiune viticola Puglia, in arealul Salento Rosso, continut alcoolic 14,5%. Gama din care face parte se numeste Terragnolo.

    Culoarea este un rosu inchis, mai aproape de smoala decat de rubiniu, avand borduri cu reflexii caramizii. Primul nas este intens condimentat, se simt note de fructe de padure, cirese negre, pamant, parca si niste prune deshidratate (si "gem de nuci", imi sufla cineva din spate), daca nu si miere; un complex frumos, rar intalnit, dar parca si un efect de sticla abia perceptibil. In gura, nota 10:  greu, corpolent, nu e de baut peste 15-16 grade, pentru ca devine gem din cauza senzatiilor dulcege accentuate. As adauga la gust atingeri de ciocolata. Tanini foarte frumos integrati, un vin rotund, echilibrat, tehnic vorbind nu prea ai ce sa-i reprosezi, nu prea ai cum sa-l depunctezi. Final lung, liniar, condimentat. In jur de 90 de puncte,  +/-2 in functie de gusturi.

Degustare Crama Oprisor la Corelli - vindeti sau promovati?

    10 august 2011, o noua degustare organizata la Corelli Wine Bar, de data aceasta in colaborare cu Crama Oprisor. Parea a fi un semi-fiasco, datorita ploii torentiale de afara, insa incet-incet micutul bar a devenit neincapator. Frumos pliantul pregatit in dreptul fiecarui participant, lumanarelele si muzica in surdina. Am remarcat prezenta celor de la Vinul.ro, a catorva bloggeri, a Iuliei Creanga pe care nu o cunoscusem personal decat prin intermediul retelelor de socializare, si pe care poate o stiti de la Euforia Cuisine, lume buna. Degustarea in sine a inceput putin dupa ora stabilita, asa ca, nerabdator, am luat dinainte un Zinfandel vinificat alb - primul vin oferit, care face parte din gama Caloian, caracterizat in primul rand printr-un miros foarte placut, floral. Cei cu care am mai venit au remarcat ca totusi gustul nu se ridica la nivelul frumusetii mirosului, fiind putin greoi, desi cu un nivel de alcool de 12%. Este o premiera pe la noi vinificarea acestui soi in alb, ba chiar mai mult decat atat, nu cred sa existe pe piata nici rosu.  Temperatura de servire si paharul au fost cele potrivite, ceea ce a facut din acest vin unul interesant. Scot iar in evidenta conditiile de degustare pentru ca am avut experiente negative foarte interesante legate de acest aspect in ultima perioada - cati aveti acasa macar 2 pahare pentru vin alb si 2 pentru rosu? Nu? Luati-va!

    A urmat tot un Caloian, roze, care ma cam dezamagise data trecuta, la Primavara in Roze, dar asta doar din cauza ca a urmat unui maestru in bransa, Merlot-ul Roze de Recas. Acum n-a mai fost cazul, asa ca impresia lasata a fost una pozitiva: este un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Pinot Noir, cel din urma, in proportie de 40%, aducand greutate, corpolenta, peste placutele arome de cirese si capsuni. In gust se mai simte carcelul verde de vie, parca un pic contrastant cu celelalte. Si un indulgent 80 pct de la mine, ceilalti nefiind tocmai de aceeasi parere. 

    Piesa de rezistenta a serii a fost La Cetate Miracol Tamaioasa Romaneasca 2010. Un demisec inspirat, plin de arome caracteristice, pe care de aceasta data le gasesti si in gust. Un vin care mi-a placut, plin de trandafiri si flori, estimat de noi la 83 de puncte; poate ar fi fost cu 2-3 mai sus, daca lipsea post gustul usor amarui-acrisor.

    Multumiri celor de la Corelli pentru invitatie, pentru gazduire chiar fara rezervare, pentru ambianta placuta si serviciile de calitate oferite; felicitari si pentru marirea gamei de vinuri din menu! Denisa a fost la inaltime ca de obicei, prin promptitudine, buna vointa si implicare.

=============================================================================================

   Cu toate ca-s olteni de-ai mei si-i simpatizez, am cateva lucruri de comentat despre Crama Oprisor. Prezentarea vinurilor a fost una bunicica, dar presupun ca trebuia sa se vorbeasca in proportie de peste 80% despre vinurile degustate, fara aluzii (enervant de) repetate la celelalte vinuri, mult mai scumpe, prezente in mare parte in bar. Raspunsurile la unele intrebari au fost usor evazive, desi nu vizau vreun mare secret intern ci doar informatii generale, pe care cu usurinta le poti gasi on-line. Ba unele au fost chiar false, nu stiu daca in necunostinta de cauza, sau pentru a  masca lipsa de inspiratie (sa nu-i zic altfel) a alegerii numelor unor vinuri/game de vinuri. Ca roman, si mai ales ca oltean, chiar nu ma simt mandru ca prin Pacea de la Passarowitz din 1718 am trecut de sub jugul otoman sub cel austro-ungar (deci n-au plecat, cum ai spus tu, Florentina, ci au venit!). Iar denumiri ca Val Duna nu ma duc cu gandul decat la Duna TV, pe care l-am scos din memoria televizorului inca de la instalare. Celelalte denumiri, carora li s-au asociat povesti complexe despre trecut, mi se par un pic demodate, nu sunt pe placul meu.

    Selectia aleasa a fost din gama medie sau de jos, de parca target-ul urmarit ar fi fost...altul/altii. Ma gandeam cum ar fi sa ma invite Heineken la Caru' cu Bere la o degustare de Bucegi (ca e tot marca lor), eventual si la PET, spunandu-mi ca pe viitor sa cumpar Heineken la sticla de 0,33, ca e cea mai buna bere. Asa s-a intamplat si data trecuta in Agronomie. Spre degustare au fost tot caloienele, despre celelalte primind diferite scuze, cum ca nu mai au la rece, sau ca alea nu se desfac (Miracol, Smerenie, etc.). Am trait acolo un sentiment de rusine, pentru ca mi-am surprins profesorul coordonator de diploma, decan de vreo 10 ani, ca plecat capul si a parasit rapid standul, auzind pretul unui Cabernet Sauvignon - 80 de lei. Vindem sau promovam? Oare rezultatele nu erau altele daca se prezentau niste vinuri foarte bune despre care lumea sa ramana cu impresia (si eventual sa spuna si altora, sau sa scrie) ca Oprisor e ceva deosebit?
    Si intrebarea care concluzioneaza ce am vazut ramane: care a fost obiectivul vostru pentru aceasta initiativa?