V.Inc SB 14

    Cu vinurile Vinc m-am intalnit prima oara in toamna 2014, la GoodWine. Au 20 de ha de vie langa Segarcea, in comuna Dranic si in ciuda patriotismului local oltenesc nu mi-au placut. Acum, dupa a doua infatisare la GW de primavara, cred ca asta toamna au avut soc de imbuteliere, pentru ca arata semnificativ mai bine. Asamblajul de Tamaioasa cu Sauvignon mi s-a parut ca e cu o jumatate de pas in fata celorlalte, asa ca a fost unul dintre cele doar 5 vinuri cu care am plecat de la targ. Fiind la prima infatisare, sarim peste partea de branding si etichete, trecand direct la vin. Are IG Dealurile Olteniei, 12% alcool, vin sec, 2014, vreo 25 de lei sticla. Aspectul vizual e marcat de existenta unor mici bule, care se fac usor simtite si in gust sub forma efervescentei. Aromele specifice Tamaioasei sunt redate impecabil, s-a transpus perfect impresia de strugure copt, cu adieri de mosc si miere, dar foarte fresh. In gust se simte in primul rand motivul pentru care au fost imperecheata aceste doua soiuri, complementaritatea lor: Tamaioasa cu aromele sale intense, apetisante, sustinuta de aciditatea si prospetimea SB-ului, caracateristici de care duc lipsa in multi ani soiurile aromate de la noi, Tamaioasa si Muscatul. Mi se pare fair-play sa ajuti un soi cu altul, decat sa-l ponegresti cu acid citric si drojdii magice. Fata de Segarcea si alte Tamaioase vinificate sec este mai crocant, dar in acelasi timp mai putin fin. O realizare laudabila, la prima incercare a lui Yves Schretlen. 85p la targ, un pic mai jos in laborator, imediat dupa deschidere, insa tot 85 a doua zi. 

    Celelate vinuri V.inc:

    Merlotul V.inc va fi prezent in premiera intr-un concurs de vinuri, sambata 18 aprilie, la orele 18, la Hotel Caro, unde vom alinia in orb in jur de 20 de feluri de Merlot romanesti, dintre cele mai bune. Esti invitat in juriu! Vino sa decernam premiul "Cel mai bun Merlot din Romania"!

Segarcea, albele Prestige 2013 - prima infatisare

    In sfarsit am primit o explicatie credibila, "pe surse", despre inexistenta oricarui alb 2012 de la acest producator: au inghetat viile. Ok, se mai intampla, dar de ce atata secretomanie? Inteleg apropierea de sarbi, care, cand am ajuns la Belgrad saptamana trecuta m-au intrebat la hotel prin ce punct al frontierei am intrat, la ce ora, cat stau si ce fac aici - dar.. in sfarsit, nu inteleg multe lucruri care se intampla aici si-mi pare rau de vinuri. Poate sangele asta uman proaspat achizitionat sa faca un pic de ordine atat in comunicare cat mai ales in politica de preturi. Exista un singur lucru care trebuie inteles acolo sus, termenul " a delega". Dar daca scumpiti albele Prestige va blestem pe toti trei! RR, CA si RM!

    Vinurile. Am comandat un set de albe Prestige, insetat fiind dupa perioada in care superbele SB si CH au disparut, dar si incitat de cateva review-uri (din partea amatorilor) negative, facute in cosmosul numit Facebook. Le-am terminat scurt, intr-o companie de fiecare data placuta, urmarind meciurile de fotbal din fazele finale ale cupelor europene la fotbal:

    1. Feteasca Alba: nasul inca poarta amprenta tineretii, cu drojdii in fata, insa gustul anunta un viitor cu totul deosebit, garantat de caracterul floral - translatat superb pe palat, silky, uleios, stralucitor in pahar, aciditate, impresia de struguri albi copti. 86 acum, cu plus in viitor. Papilele mele zic ca intre asta si Liliacul inflorit intr-un grepfruit-tree sunt vreo 10 ani.. lumina. 

    2. Sauvignon Blanc: tipicitate de manual, miros in care se regasesc atat pi-ul de chat, cat si citrice - gref, lamaie - ardei gras, mineralitate din plin, natura verde. Se este si sambure de zarzare/migdala. Gust in care nu mai recunosc strugurele alb din 2011 [apare la paharul 2], structura nu mai e sesizabila, insa fiind atat de tanar trebuie sa asteptam sa se aseze cum trebuie. Oricum, imbucurator! 86 de puncte.

    3. Chardonnay: fara note de degustare, dar cu cel mai mare succes, 86,5 puncte.

    4. Tamaioasa Romaneasca sec: aici se vede anul nu prea pliat pe necesitatile acestui soi, insa, la fel ca celelalte, e o versiune abia iesita pe piata, cu acceasi proiectare in viitor: nas de exceptie, cu toate neajunsurile imbutelierii recente, trandafiri, muscat, miere, ardei gras verde, paine la tzest. Pe limba nu livreaza la acelasi nivel, avand o structura mai subtirica decat 2011. Imbuteliat 14.01.2014. Alcool n-are deloc. 84 de puncte. Imi propun sa revad toate albele Segarcea in august, dupa ce se vor fi asezat cum se cuvine.

    Succes noilor oameni de la vanzari si un singur sfat: nu (mai) lasati distribuitorii sa se erijeze (si) in magazine online. Fa furati singuri caciula, e o bariera in a vinde mai multe vinuri care isi fac banii cu varf si indesat. 

P.S. Cand vine Pinot Gris-ul?

Segarcea Prestige - albele 2011 dupa un timp

    Nu pot sa nu fiu de acord cu coechipierii de scrieri vinoase ca gama Minima Moralia e cam scumpa, e chiar un soc pentru piata, a picat asa, dintr-o data. Producatorul nu se inghesuie sa faca degustari, sa vina la targuri, sa participe la concursuri, asa ca multi il urasc pentru ca nu le favorizeaza accesul facil (pe degeaba daca s-ar putea) la aceste vinuri, dar sa te arunci sa dai cu pietre cand nu ai stat niciodata de vorba cu vinul respectiv, mi se pare asa.. cam de la Pitestii. Nici mie nu-mi place comunicarea asta distanta - intrerupta doar o data, la staruintele mele, de o degustare antologica a gamei - as vrea sa fie mai multa deschidere catre noi, iubitorii de vin in general, am vazut mari scapari si la partea de distributie, dar cand vorbim de calitate.. jos palaria!

    Auzind ca strugurii albi din 2012 nu au fost prea reusiti - s-ar putea sa apara pana la urma doar un Chardonnay Prestige  nu va aparea nimic in gama Prestige- am cautat sa mai incerc frumoasele 2011, cate am mai gasit din ele. Sa vedem:

    1. Pinot Gris: imi notasem despre el cam asa, cu ceva timp in urma: impresie pura de struguri, un vin "verde", arome de mere verzi, lime, mineralitate, o unda exotica in gust, o atingere marina/sarata si un subton comun cu celelalte albe ale producatorului, care sper sa nu vina de la drojdii ci de la terroir. Impresioneaza prin echilibru, chiar daca finalul e usor parasit de aciditate. La care as completa acum ca aciditatea performa excelent, sper sa nu fi avut atunci vreo sticla tinuta de carciumari pe soba, iar in prima faza as adauga subtilele note de noblete aparute, de miere si flori de salcam. Poate putin cam intens aromatic pentru un Pinot Gris. Atunci 86, acum 87+. Sa va mai zic de pret? Pe la 30-35 de lei. Probabil nu va avea o lunga cariera, insa si-a facut prestige-ul cu succes.

    2. Sauvignonul Blanc l-am baut foarte repede dupa lansare, gasindu-l bineinteles tanar, neasezat, cu toate ca luase deja Argint la concursul dedicat acestui soi. Face vreo 10 lei in plus, l-am gasit atunci zabovind la trecatoarea de 85 de puncte, insa evolutia a fost majora, cea mai frumoasa dintre toate. A ajuns la un frumos echilibru intre zaharul rezidual si aciditate. Impresia de strugure persista si aici, ca si in cazul PG-ului, iar asta e un lucru destul de rar printre lemnele si chipsurile noastre. Baut in carciuma dupa alte vinuri deosebite, a fost o revelatie. 88 de puncte.

    3. Tamaioasa Romaneasca am gasit-o intr-un restaurant in care ospatarul a avut un ranjet cand am comandat-o, ceea ce ma face sa cred acum ca o avea cam de mult in vitrina. Din pacate n-am mai descoperit cea mai frumoasa Tamaioasa sec din peisaj, ci un vin care dadea semne de culcare.

    4. Chardonnay: l-am reincercat sa vad cu a evoluat, avand in vedere si recentul aur la Bruxelles, 2013: notele tipice, florale si fructate de exceptie. Piersici, flori de cires, mere acre, pere malaiete, un subtil mango, si o impresie generala foarte crispy, dar bine angrenata in peisaj. 85-86 de puncte.

    Probabil ca in curand va veni vremea sa ne despartim de acest miraj alb oltenesc 2011, dar Domeniul Coroanei ne asigura ca prima parte a anului viitor ne rezerva cateva lansari surpriza. Suntem numai ochi si urechi. Pana atunci cred ca dau o raita si prin Elite-ul 2012, care ar trebui sa fie superior; vad ca mi-a scapat si CS-ul Prestige 2010.

Mosiile de la Tohani

    Citeam deunazi editorialul domnului Cezar Ioan, serif peste cea mai importanta publicatie despre vin din Romania, Vinul.ro, unde printre altele spune asa: "... producatorii s-au maturizat si au inceput sa bombardeze restaurantele cu game destinate exclusiv industriei ospitalitatii. Era o nisa care s-a tot largit, astfel incat in momentul de fata majoritatea cramelor ofera cate doua linii separate de produse (cel putin declarativ exista diferente calitative intre vinurile "de retail" si cele "de Horeca")." De la declarativ pana la realitate este insa cale lunga, iar azi voi vorbi despre doua vinuri nu prea reusite.

    Povestea incepe bine, cu mine in prim plan, entuziasmat si curios, cheltuind o suma mare de bani pe noile vinuri speciale, sa nu zic "de Horeca" ale unuia dintre ultimele bastioane neinteresate de game super-mega-ultra-premium, Tohani, care nu de mult a adus pe piata - ba chiar a bagat in concursuri locale - doua vinuri foarte scumpe, pe la vreo 60 de lei pret de vanzare pentru end-user - Mosia de la Tohani. 

1. Albul. Mi-a placut noua denumire, dotata intre timp pe eticheta cu o completare, "Cuvee Nicolae", despre care naratorul spune ca aici a ales printul sa asculte glasul iubirii in detrimentul descendentei regale. Rasfoind historia.ro aflam asa: "Printul Nicolae traia clipele unei sincere iubiri, iar cea care îi furase inima se numea Ioana Dumitrescu Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani. Ea era casatorita în acel moment cu Sauciuc Saveanu, fiul fostului ministru si presedinte al Camerei, Nicolae Saveanu. Se cunoscusera la Automobil Club, unde luasera de mai multe ori împreuna dejunul. De la un asemenea dejun, la plecare, Ioana s-a urcat în masina printului si divortul a fost singura modalitate de rezolvare a problemei intervenite între cei doi soti. În compensatie, Sauciuc a primit un post de diplomat în Belgia. Nicolae si Ioana s-au casatorit pe 28 octombrie 1931, încalcând Statutul Casei Regale, Ioana având acelasi statut ca si Zizi Lambrino cu multi ani în urma[n.r. romanca fara sange albastru]. Ceremonia casatoriei a avut loc la Tohani.  "A fost o nunta ca în povesti". Asa au scris ziarele, asa au scris memorialistii, asa au spus tohanenii contemporani evenimentului si toti cei din satele vecine care au asistat la eveniment. Iata ce nota Grigore Gafencu, pe 30 octombrie 1931: "Nicolae a iesit din umbra. S-a casatorit cu Doletti. Scandalul nu a uimit pe nimeni, a amuzat însa lume multa în tara si în strainatate. S-a întâmplat la Tohani, la Buzau. O nunta ca în povesti. Panait Vizanti fusese primar al localitatii. Destituit la cererea Printului, primise drept înlocuitor un om  al acestuia. Primarul nou avea mandat de la înaltul sau protector si l-a executat. Publicatiile au fost facute din vreme si nimeni nu a stiut de ele. În ziua nuntii s-au strâns în jurul tinerei perechi, al popei si al primarului din Tohani toate satele din împrejurime. S-a baut, s-a mâncat, s-a jucat pâna noaptea târziu. Pe la miezul noptii a sosit în goana nebuna un automobil; prefectul. Era mult  prea târziu. Primarul si actele au fost duse la Bucuresti si înaintate lui Argetoianu. Acesta si-a facut datoria de ministru. A rupt actele si l-a batut pe primar. Casatoria nu ramânea mai putin în picioare, prin vointa încapatânata a tânarului sot. O explicatie violenta la Sinaia între rege si print. Cearta rasunatoare de pe urma careia au rasunat în tara întrega mai multe perechi  de palme de doua ori auguste si care dealtfel nu au fost niciodata date. Regele a refuzat staruitor aprobarea sa, fara de care casatoria nu putea avea nici un efect cu caracter dinastic. Printre motivele pe care le-ar fi dat e si acela ca nu cumva lumea sa spuna ca îsi pregateste singur însusi calea pentru o casatorie cu d-na Lupescu. În replica Nicolae s-a slujit desigur si de cazul Lupescu. Fratii nu s-au împacat. Printesa Doletti se plimba cu stema tarii pe automobil cu toata interdictia regelui. Conciliatorii chemati în graba, Printul de Hohenzollern, maresalul Prezan, nu au reusit sa concilieze nimic. Urmând pildele familiei sale, Nicolae amesteca si el amorurile sale sentimentale si dezordonate cu destinele tarii.". Gata, prea lung copy-paste. Sunt de acord ca e o denumire bine gasita, are poveste, se leaga direct cu domeniul viticol, toate bune. In schimb prezentarea mi s-a parut mult prea apropiata de albele Vinarte, cele de Horeca: sticla identica, pastel la fel, "cuvee". Whatever...vinul este un asamblaj de Tamaioasa, Sauvignon, Riesling si Feteasca Alba, cu 13,5% alcool, culoare galben-pal. Mirosul aduce pe fata degustatorului un zambet aprobator, deoarece e satisfacut de gandul ca inca unul dintre producatorii mari (vreo 500ha stiam eu, pe site apar 1300) face mult asteptatul pas spre normalitate. N-am nimic nici cu piata, trebuie sa educi, dar sa si oferi: Sange de Taur a fost cea mai vanduta eticheta din Romania o importanta perioada de vreme, daca n-o fi si acum. Sa detronezi Grasa de Cotnari, "banutii", "tavalita" sau Busuioaca (de Bohotin) de Husi nu-i de colo. Olfactiv: se simt bine toate cele 4 soiuri, e un intreg univers de fructe, flori, natura verde. Atacul e dulcel in raport cu mentiunea "sec" de pe eticheta - sa speram ca nu depaseste totusi bariera celor 4g/litru - are o evolutie meteorica in sensul ca pleaca oarecum plat, onctuos, iar treptat aciditatea isi face intrarea in scena, urmata de un post amarui. La structura nu sta pe roze, insa per total e un pas inainte. 83 de puncte. 

    2. Rosul. Ambele sticle poseda cel mai scurt dop de DIAM posibil, nu stiu ce-o fi cu denumirea asta, Cuvee Regal, ca exista deja ca emblema pe un alt asamblaj, de albe, la Averesti. Vinul din pahar este Cabernet cu Feteasca Neagra, de culoare violaceu sprinten, inspumat, cu borduri translucide si adancime granat cand se aseaza in pahar. Ma scuzati ca incep cu sfarsitul, dar izul intens de cafea nu prea vad de unde vine, cand a avut timp sa se impregneze in vin, nasul aduce si el impresii lemnoase, corpul nisipos la fel. Zaharul rezidual e deranjant, taninurile agasante, post-gustul aduce aminte de laboratorul de chimie din Polizu (sa traiti dom' profesor Perisanu!), impresia generala...varza. N-am de ce sa mai intru in alte detalii, pentru ca singurul lucru care conteaza e ca mi-am luat cea mai mare teapa din viata mea. Vinuri de aceasta calitate gaseam la 10 lei. 75 de puncte. Are un oarecare potential de invechire, dar daca in sticla mea a fost acelasi lucru cu licoarea care a dus la o medalie cu trei MW in juriu...  trageti voi concluziile. Eu am fost tentant sa arunc o injuratura, dar nu m-am hotarat care e directia: ei sau ei?

    Inchei cu ce am inceput, vinul.ro: la ce oferta de abonare exista acum pentru 12 aparitii, jos palaria. Pentru 100 de lei iti trimit acasa Karakter CS 2009 (peste 40 de lei valoare de piata, fara transport) si mai poti castiga si un sejur cu cel drag la 5*****, Conacul Archia. Sa nu mai zic de continutul editorial - sunt buni.