De la Angelus Estate am baut pana acum vinuri rosii de la foarte bune in sus, asa ca urmarea fireasca a fost sa incerc un alb, mai ales ca in Bulgaria se pune prea putin accent pe aceasta culoare - 38 de lei. Cupaj de Chardonnay, Viognier si SB, 2012, 14,5% alcool. Vine dupa un 2011 cu bronz la Decanter si Argint la Vinalies. Culoarea galbuie-aurie e dominata de miros de fructe verzi, baricul si Chardonnay-ul asteapta dupa colt, pentru ca gustul este intruchiparea cuvantului "richness". Aspectul vanilat, foarte onctuos, dopul acoperit cu ceara, alaturi de nivelul alcoolic ridicat si structura masiva se constituie in premise reale de invechire pe termen peste medie, probabil 7-8 ani. In momentul de fata inca se foieste de pe o parte pe alta, nu stie cum sa se aseze in pozitia finala. 86-87 de puncte. (picture from angelusestate.bg)
Am pastrat pentru la sfarsit consideratiunile despre aspectul exterior - sticla masiva, foarte grea - pentru ca nu pot fi de acord cu Jancis ca sunt niste cheltuieli fara rost. Piata vinului in Europa de est se zbate in durerile facerii, nu are (cu foarte mici exceptii, unele chiar efemere) niste branduri consacrate. Cand imaginea produsului este slaba, in Romania n-ai nicio sansa sa vinzi vin, chiar daca faci lucruri deosebite - vezi Terre Precieuse, Suav, Prestige, etc.
Sticla, impreuna cu eticheta, este principalul argument vizual care declanseaza decizia de cumparare. In Bulgaria am vazut cel putin 3-4 feluri de sticle, nu foarte sofisticate, care la noi pe piata nu exista - adica nu stim sa ne diferentiem prin aspectul produsului. In vest am vazut ca-ti dau ~10 centi daca duci sticla la centrele de colectare puse la intrarea in supermarketuri, in functie de greutate. A aparut si in Romania asa ceva, la Carrefour Militari - ti se da un ban (0.01 LEI) pentru fiecare sticla adusa, in timp ce un PET e recompensat cu 5 - de unde tragem concluzia ca reciclarea nu e o prioritate, in conditiile in care exista un minister de resort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu