Fiola alungita nu se termina cu un capison, deasupra dopului exista doar o eticheta rotunda, lipita. Inainte de a-l mirosi remarc nivelul scazut de alcool, 12% fiind in acest caz un best of al ultimilor ani, dar si depunerile de la baza gatului sticlei cand am incercat sa torn in pahar. Asa ca a urmat o repriza de asteptare de o ora, in care am stat de vorba cu albiciosul catalan prezentat zilele trecute, timp in care am mai aflat ca producatorul Rodica din zona Istria cultiva un soi numit Rumeni Muskat, care nu este totusi o referire la vreo tamaioasa, pentru ca rumeni inseamna....galben. Nasul este dragut, chiar daca un pic comercial cu aromele simple de fructe rosii si vanilie. Gustul insa...cel putin ciudat: atac gliceros strapuns imediat de senzatii acrisoare foarte seci. Ce acrisoare? Acre de-a binelea, de struguri necopti, compot de visine in care n-ai pus deloc zahar. In rest, lemnul si-a facut treaba pentru care a fost angajat, taninurile sunt ok, notele de visina persista in post cateva secunde. Un vin facut bine dintr-o materie prima de slaba calitate. Ma pregateam de un discurs despre cinste - in RO n-am vazut situatii similare, machiajul excesiv fiind moda contemporana - insa la 45 de lei e prea mult. Vad posibile doua variante: ori chiar au vrut sa lase vinul asa cum a iesit din viile de pe langa statiunile de ski slovene, ori e o greseala majora de vinificatie. Una peste alta.. nu mi-a displacut. Exista vinuri si vinuri in jur de 75-80 de puncte, iar acesta e unul dintre cele interesante din punct de vedere stiintific. Dar parca tot i-as pune un pliculet de zahar. Recomandare: ramaneti la albe cand treceti prin Slovenia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu