Spuneam candva ca pot exista diferente in a percepe vinul cand este degustat in cantitati mici la evenimente specifice fata de cand e incercat acasa, intr-o cantitate rezonabila si in conditii ideale de temperatura, pahare potrivite, aerisire, etc. De pahare nu duc lipsa, spre disperarea colegei de apartament, am cerut sfatul producatorului in legatura cu timpul de aerare (2h), iar in privinta cantitatii puteam face un intreg studiu dintr-un litru si jumatate de Prince Mircea din 2000. 
Vechiul Merlot s-a scuturat de cei 12 ani jumatate in decanter, jumatate in butelia Magnum, singura pe care nu ma induplec sa o arunc pe apa pe care s-au savarsit celelate 1000 de surate. Bordurile au o tenta caramizie, dar nu atat de intensa, nu duc spre portocaliu si mai ales nu sunt apoase, translucide. Culoarea este un rubiniu ruginit, intunecat ca o pacla de toamna pe litoral. Nasul e fantastic, cu elegante note de maturitate pe langa care cerneala, fructul, afumaturile, ciupercile, pamantul reavan, pielea tabacita sunt foarte vii. Pare ca se afla la varsta ideala, ma bucur ca ne-am cunoscut acum mai bine. Amplitudinea gustului m-a dus cu gandul la uriasele catedrale frantuzesti, abia tarziu dupa inghitire incepe sa scada. Lungimea, persistenta post-gustului - intrigante. Taninurile sunt bine, aciditatea la fel, influenta lemnului este foarte putin simtita prin usoare insertii de vanilie la inceput, cafea si note dulcege la sfarsit.
Avand gura plina, savurandu-mi incantarea, am incercat sa-mi imaginez vinul perfect, dar n-am reusit sa gasesc caracteristici care lipsesc. Am cerut ajutorul unei fise de degustare folosita (si) la concursuri de vinul.ro si mi-au iesit peste 95 de puncte. Mi-e frica de Matei si merg pe 91pct. Dar cu el si cu Soare sper sa ma intalnesc saptamana viitoare, tot in versiuni vechi si burtoase.
14% alcool, baricat 12 luni, temperatura de servire: 18 grade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu