Merlot Prestige 2008 Domeniul Coroanei Segarcea

    Anul 2008 se pare ca se concretizeaza intr-unul foarte bun pentru viticultura romaneasca, mai ales partea care ne incanta cu vinuri de clasa. Au confirmat deja Cuvee Charlotte de la SERVE, Golem si Feteasca Neagra de la Basilescu, Prince Mircea si Matei de la Vinarte, gama La Putere de la Recas, Cabernetul de Stirbey si multe altele - unele poate nu mi-au ajuns inca in pahar. Situatia se confirma si in ce priveste producatorul din inima Olteniei, Domeniul Coroanei Segarcea, unde am vazut cateva medalii importante obtinute la concursuri din strainatate. Prin politica destul de evaziva practicata in comunicare, inca nu este o crama foarte bine "vanduta" in spatiul virtual, in afara de asta multi comercianti specialisti nu-i au la inima din cauza strategiei de vanzari directionata spre canale concurente.

    Totusi, daca privim mai de aproape fenomenul, observam usor ca cele doua game, Elite - de retail si Prestige - de HoReCa isi pastreaza caracterul exclusiv. In afara de acestea mai exista cateva vinuri, produse sau ramase in cantitati relativ mici, vandute numai la sediul producatorului. Unul dintre vinuri este un Merlot, parca tot 2008 (sa fi fost 2007?) care are propriul perete de diplome si medalii. Deci cel pe care il am eu acum in pahar devine gama de mijloc, daca-i putem spune asa, confirmand inca o data un an de exceptie, care a dus spre o tripla impartire. Pe cel de sus (Merlot-ul mai scump) n-am avut inima sa-l iau, pretul fiind prohibitiv, insa ma multumesc cu cel de fata, achizitionat contra sumei de 36 de lei.

    Personajul de fata nu-i un cap de afis, insa aret ceva frumos. Culoarea este rubinie, fara borduri violacee sau caramizii - cunoscutele semne de tinerete sau batranete - mirosul este aspru, condimentat, cu note de prune uscate, o foarte usoara atingere de cerneala, ceva vanilie "deschisa", provenita mai degraba dintr-o frisca decat dintr-un amestec cu mere sau rom. Mai are o nuanta aparte de aer de padure de campie in mijlocul verii, usor uscat, dar pur. Nasul 2 - 97 de puncte, rar am intalnit ceva atat de fin si elegant. Atacul continua cu aceeasi caracteristica aspra, cam alcoolica (la doar 13%), fara catifelarea cu nuante de Milka ce m-a rasfatat de multe ori la acest soi, insa cu o atingere de ciocolata neagra amaruie si fructe de padure. Taninii nu sunt foarte agresivi,  astringenta si aciditatea sunt la cote destul de mari, simti obrajorii plini de chili cateva zeci bune de secunde dupa golirea cavitatii bucale; se simt sute de intepaturi la presarea limbii pe cerul gurii, dar aceste senzatii se destrama odata cu apropierea de jumatatea sticlei. Stejarul a fost folosit cu masura, din gust nu prea-ti dai seama ca a fost in ecuatie, dar isi aduce contributia subtila. A nu se bea la carciuma, mai ales nedecantat macar vreo ora. Sunt tare curios cum va arata acest Merlot peste vreo 4-5 ani. As paria pe 90 de puncte. Fotografia de astazi este de 85. Si-as paria si pe vinurile de Segarcea in viitor - daca-si mentin preturile corecte - pentru ca e clar ca exista o crestere in calitate de la an la an.