Am gasit Pinot la Segarcea

    Intr-o postare anterioara spuneam sa mergem spre vest pentru un Pinot Noir de calitate, asa ca mi-am urmat sfatul - eu fiind si unicul cititor al acestui blog - si m-am urcat in masina in cautarea Pinot-ului bun. Dupa vreo 3 ore de mers, cu o medie de 86 km/h m-am plictisit si am tras pe dreapta cand am vazut o crama si niste vii, ajunsesem chiar la Domeniul Coroanei, Segarcea. Legatura intre acest producator si Casa Regala este de multa vreme, fiind celebrata recent prin aparitia a doua vinuri de top, Principesa Margareta, dar si a marcajului de pe capison - "furnizor al Casei Regale a Romaniei", prezent la vinurile imbuteliate dupa 2010. M-am gandit ca n-or avea gusturi rele reprezentantii monarhiei, asa ca am hotarat sa-mi definitivez experientele cu vinurile de Segarcea, luand o cutie cu sticle diferite, pe restil le-am cam incercat pana acum. In figura alaturata cel rosu este un Marselan, o premiera pentru Romania, iar cel alb un cupaj de trei vinuri albe (cine zicea ca nu fac cupaje?!). Nu m-a lasat inima sa dau 160 de lei pe cele doua noi produse - editii limitate de 6000, respectiv 6500 de sticle, dar celelalte vinuri au fost totusi din gama Prestige, care se vrea o gama de HoReCa, cu toate ca mai "scapa" si prin cate o alimentara minuscula, cum e una la mine la bloc. 

    Daca ma refer la preturile acestui producator, trebuie sa luam in considerare in primul rand calitatea, care desi in ultimii ani a fost destul de...liniara, incadrandu-se in opinia mea in jurul valorii de 83-85 de puncte, e un raport bun. Nu mai bat toba despre preturile oarecum mai bune din crama, ca am mai avut surprize ulterioare neplacute alta data - au crescut.

    Feteasca Neagra, din care mai sunt pe stoc doar cateva sticle, dupa medalia de Ag de la Vinalies 2011, a fost exportata in Norvegia en-gros, intr-un singur shipment, in urma vizitei ambasadorului acestei tari la crama. Acum, cele cateva sticle ramase din productia 2008 au un pret destul de piperat - 75 de lei, am luat si eu una de amorul artei si mai ales al comparatiei cu altele din aceeasi plaja de pret. Mi-ar placea la nebunie un flight blind cu Stirbey, Basilescu, Hyperion, La Putere, Paganus, Swallowtail, etc. Sper ca s-a auzit pana la podul Grant :D.

    Cabernet Sauvignon 2008, Prestige: rubiniu inchis, gros, culoarea murelor calcate de masina; miros prafos, condimentat, fruct, dar si un iz de tinerete; baric aproape inperceptibil, dat de gol doar de o usoara nuanta de cafea - dar e nevoie si de imaginatie. Dupa chestiile astea grele vine un soc: e aproape apa in gura primele doua secunde, apoi incepe sa te intepe in cele cateva mii de papile gustative, taninii se urca navalnic pe incisivii superiori. Post-gustul ridica la patrat senzatiile iuti/condimentate, fiind lung. DOC-CMD, 13,5% alcool, 83+ pct. Am mai intalnit vinuri care in gura evolueaza asa -\_ , insa d-astea care pornesc la a doua cheie - mai rar. A, tot a doua zi e in forma maxima, ca majoritatea rosiilor de calitate, stresate cu o variatie de temperatura - repuse la frigider. Medalie de aur la un concurs din Canada.

    As reveni un moment la design: eticheta mi se pare una dintre cele reusite dintre cele de pe piata romaneasca, foarte aspectuoasa imbinarea cu forma si culoarea sticlei. Imi mai place la ei impartirea clara in doua game, Elite pentru retail si Prestige pentru restaurante si magazine de profil, imi place curatenia si profesionalismul celor de la crama, iar crama in sine e cea mai mare din cate am vazut pana acum, ca si constructie, si cel putin in primele 3 ca arhitectura. Alt capitol cu care ies din rutina este Muscatul Frontignan (Roze), sau Tamaioasa Roza, pe care nu-l mai face nimeni in Romania, poate nici in lume, pana la proba contrarie. Alta caracteristica importanta este distributia proprie, facuta cu masini "cu frig", care impreuna cu eticheta si reclama data de colaborarea cu Casa Regala, cred ca fac cat o mie de degustari prin carciumi anoste sau balciuri la Osica. Diferenta fata de astelalti e ca au si cu ce, nu vorbesc mult, isi vad de treaba, si se pare ca rezultatele sunt din ce in ce mai mbune. Oenologul cramei vine din Montpellier si se numeste Ghislaine Guiraud. 

    Dupa Cabernet a venit randul Pinot-ului (a doua oara), pe care l-am gasit la un pret excelent, cam cu 10 lei sub ce vad in magazinele mai ieftine din jur (26 RON, am luat trei sticle), medaliat cu argint la Bruxelles in 2011, despre care am emis teoria ca ar fi cel mai bun intalnit acum la noi. Ca sa-mi verific afirmatia l-am bagat la scaldat cu doua frantuzoaice, dintre care una de doua ori mai scumpa.

    Alsacul Klipfel 2010, notat cu 85 de puncte: miros ciresat fin, cu frunza cu tot, gust light, netaninos, echilibrat, rotund; ai bea cu vadra. Culoare de 10. In jur de 50 de lei in Franta.

    Raoul Clerget 2009, luat din Kaufland (30 de lei?) are aceeasi culoare superba, acelasi miros de cirese, la o intensitate mai mica, 2/5, putin mineral, apoi ceva cafea; in gura e light, 12,5% alcool, ca si precedentul, gustos, usor amarui in post - singurul minus, post apos, oarecum taninos, scurt. Decent, chiar foarte bun, dar nu incantator. 86 pct. 

    Segarcea: destul de baricat in miros, vanilie, tiramisu, in gura e superb, chiar daca prajitura ramane putin in urma. Are doza de incantare care-l urca la 87 de puncte, poate si mai bine. Nu baricul m-a facut sa-i dau atat, ci structura, complexitatea.

   Alte vinuri care mi-au placut de la acest producator: Sauvignon Blanc, ambele serii, chiar daca cea din supermarket e demisec, Chardonnay Prestige 2009 (Ag la un concurs din Franta), Feteasca Alba si Tamaioasa Roza despre care va spusei (inca n-am desfacut 2011-le).