8 noiembrie 2011

Degustare Stirbey la Fine Romanian Wines

    Soiurile romanesti istorice probabil si-au lasat in genele noastre urma ancestrala, care ne creeaza, chiar fara sa vrem, o placere aparte cand dam de un vin bine facut. Nu vorbesc de hibrizii  facuti de comunisti cu scopul de a livra catre rusi o cantitate cat mai mare de vin, ci de soiuri pure romanesti, care au fost cultivate de mii de ani . Greu de explicat ce se intampla pe piata noastra, de ce suntem pe ultimul loc in lume la export raportat la suprafata de vie, insa sunt sigur ca veti gasi cateva posibile explicatii citind alte posturi de pe acest blog.

    Am avut onoarea, zilele trecute, sa iau parte la o prezentare/degustare de vinuri romanesti, facute in Romania, de un neamt. E vorba de Oliver Bauer, vinificatorul de la Crama Stirbey din Dragasani, un om   cu o gandire pastrata normala, diferit de mocirla pe care de multe ori o apreciem drept normalitate in tara noastra. Indiferent cat de fitosi, snobi, moderni sau plimbati pe afara am fi, mizeria din jur ne schimba, ne afecteaza comportamentul si modul de a gandi. Si sa nu uiti Darie, acesta este doar unul dintre efectele secundare ale celor 50 de ani de comunism! Efecte rasfrante in invatamant, sanatate, drepturi si obligatii pe care (credem doar) ca le avem ca cetateni si, bineinteles, consumatori de vin.
    Dar cand dai de o Cramposie Selectionata 2010 de Dragasani, Stirbey, toate raman undeva in urma, pierzandu-si greutatea, care prin asta se dovedeste a fi efemera. Simti in sange sutele de generatii de luptatori, de olteni, de stramosi care au grijulit-o peste 2000 de ani. Acum 8 ani, cand Oliver a descalecat pe dealurile Dragasanilor, nici nu stia cum se pronunta, dar se pare ca i-a mers si lui la inima, probabil incurajat si de Raluca, sotia sa, acum director de marketing al cramei. Nu stiu daca exista vreun vin romanesc care sa mearga mai bine la o discutie, vara, pe terasa. N-am sa ma apuc sa disec acest vin in citrice-mere-pere-in panere, insa va pot spune doar ca aciditatea echilibrata si aroma fina, cizelata, aduc gradul de placere la peste 82 pct.
    Al doilea vin prezentat de Oliver si Raluca la Fine Romanian Wines, aka Floraria Olandeza de pe Ramuri Tei 8, a fost Tamaioasa Romaneasca 2010, sec. Sec?! Suna cam ciudat pentru noi, cei obisnuiti cu aromele imbietoare din familia Muscat-ului acoperite in general de o mare cantitate de zahar, nu? Ei bine asta a fost o alta provocare pentru Oliver, iar rezultatul e ... cea mai buna Tamaioasa Romaneasca Sec din Romania. In afara de Sahateni (Aurelia Visinescu), Segarcea, sau Stirbey 2009, nici eu n-am incercat altele, insa mineralitatea si post-gustul acesteia o ridica pe primul loc in preferintele mele.
    In mod firesc, Tamaioasa dulce a fost lasata pentru final, asa ca s-a trecut la vin rosu, primul fiind Novac. Greu de descris acest vin, unic in simtiri, preferabil oricand oricarui Pinot Noir facut la noi, pentru ca mi se pare ca seamana pe undeva.
    Am uitat sa va spun de selectia profesionista de vinuri de la etaj, in locatia in care s-a desfasurat degustarea fiind si magazin de vinuri. Va recomand sa-i faceti o vizita, in primul rand pentru ca aici veti gasi "bunatati" care nu prea exista in Bucuresti. De obicei plecam cu tolba plina, insa acum din cauza meciurilor din UEFA, a trebuit sa ajung intr-o locatie mai sportiva, asa ca am amanat vizita de shopping pentru saptamana urmatoare - inca am multe de incercat de la FRW.
    Negru de Dragasani: corpolent, taninos, barbatesc, cel putin fata de precedentul Novac. Si nu prea usor de gasit. Am apreciat inca o data ordinea de degustare, de la simplu la complicat, de la usor la complex. Aa...de unde pornisem, de la 82 pct..pana la final am ajuns la 86, pas cu pas. Din punctul meu de vedere fiecare vin a avut un punct in plus fata de precedentul. La 5 reprezentanti de soiuri romanesti sa lasi in urma o medie de 84 pct pe acest zgarcit blog, e o realizare de zile mari. Nu c-ar fi ziua mea azi si as da dovada de indulgenta, vinurile astea sunt niste capodopere, asa ca hai sa facem o recapitulare: cea mai buna Tamaioasa Romaneasca sec din tara, cea mai buna Tamaioasa Romaneasca dulce (nu demi), venita la final (imi pare rau ca n-a apucat si Mihai ultimele doua vinuri), cel mai bun Novac (si unic? iubire cu procreere intre Saperavi si Mavrud), cel mai bun Negru de Dragasani - iubit de Alin pana la urcarea in taxi, cea mai buna Cramposie Selectionata. Mai vreti altceva? O sa mai vina luna asta ceva, pentru ca asa a inceput totul pentru mine. Intr-o dupa-amiaza de toamna la Prince Stirbey.

4 comentarii:

  1. Fain scris! Eu n-am avut atata inspiratie si am scurtat articolul cat am putut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci. Am mers mai mult pe calitatea vinurilor si mai putin pe notele de degustare, pentru ca n-am o memorie senzoriala asa dezvoltata (hate U for yours!), apreciez clasificarile, cifrele; si nu in ultimul rand...nu puteam scrie acelasi lucru ca tine :P

    RăspundețiȘtergere
  3. L-am iubit pana la urcarea in taxi, il iubesc si acum. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari "Prince Stitbey" si familiei Bauer! Echipa FRW va multumeste pentru prezenta si pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere