11 octombrie 2011

Punctajele

    Sistemul de 100 de puncte folosit la clasificarea vinurilor, numit si sistem Parker a aparut in 1978, o inovatie a avocatului american cu acelasi nume care, dupa ce s-a auto-intitulat mare cunoscator de vinuri, a inceput sa publice un ghid de cumparare: The Wine Advocate. Robert M. Parker Jr. isi vede sistemul incununat de succes in Statele Unite, unde lumea incepe imediat sa inteleaga diferenta intre un vin de 70 si unul de 90 de puncte. Initial functionase asa-zisul sistem de stele, de la 1 la 5. Criticile si controversele aparute firesc pe parcursul anilor converg catre anumite vinuri, momentul (inainte de a iesi pe piata?!) sau modul de calcul, mai putin catre sistem, asa ca el e actualmente aproape peste tot acceptat, chiar si de concurentii Wine Spectator, Wine & Spirits nu si Decanter care ramane la stele si clasificarea "20 pct". Universalizarea sistemului a angrenat miscari globale de publicitate, cresterea vanzarilor, a calitatii vinurilor dar mai ales a preturilor. Multi critici cunoscuti si-au insusit acest sistem, l-au personalizat fiecare in felul sau. Se iau in considerare toate aspectele definitorii pentru un vin (miros, gust, culoare, tipicitatea soiului, impresie generala, etc) in diferite proportii si rezulta o nota. Se pleaca de la 50 de puncte din oficiu in sus sau de la 100 de puncte in jos amendandu-se defectele, neajunsurile. Inventatorul acestui sistem imparte scala in cateva clase: 80-89 (very good), 90-95 (outstanding) si 96-100. Sigur ca diferenta intre un vin cotat la  89 de pct si unul la 90 este greu de facut chiar de degustatori cu experienta vasta, insa feelingul de moment si consultarea scriptelor cu vinuri similare (unde memoria gustului joaca un rol important) poate fi credibila, cel putin pentru mine - n-am intalnit niciodata doua vinuri identice. Parker spune ca degusta in jur de 10.000 de vinuri pe an, echivalentul targului Megavino de la sfarsitul saptamanii viitoare de la Bruxelles, unde vor fi prezenti 300 de expozanti - producatori si vanzatori. 10 Euro intrarea, ti se da si pahar de banii astia, am stat mult pe ganduri sa vad daca-mi prelungesc sederea acolo cu cateva zile, insa am decis sa nu. Nu stiu cat de mult as aprecia mai mult de cateva vinuri "in a raw", chiar daca n-as inghiti niciunul. Si dupa ce mi-ar cadea cu tronc cateva, oricum nu le-as putea cara incoace, in barlog.
    Departe de mine gandul ca m-as incadra in tagma degustatorilor sau criticilor de vin, asa ca mi-e mult mai usor sa adaptez propriul sistem de evaluare, bazat insa pe teoria de mai sus. Preturile asociate catorva categorii se refera la vinuri romanesti vandute local, in speta preturi de retail sau magazin de vinuri cu adaosuri omenesti. Trimiterile catre pret sunt facute si prin prisma valorii vinurilor straine la ele acasa sau in alte tari europene, nu preturile acestor vinuri cand ajung la noi, ca pot ajunge si la dublu. 
    Raportul calitate/pret este de asemenea foarte important, insa cred ca aici e necesara o imparteala intre cele "care conteaza", adica peste 80-82 pct si cele sub acest prag, pentru ca acestea din urma pot fi foarte proaste, insa la 5-8 lei sticla raportul va fi bunicel, concurand cu vinuri de top. La multe concursuri se face diferentierea pe categorii de pret, insa deocamdata la noi raportul intre vinuri ieftine (dar nu mizerii) si scumpe e, cu cateva exceptii, de doar 1 la 9, asa ca nu mi se pare necesar. De asemenea canalele de distributie exclusiviste ale unor produse duc inevitabil spre preturi de vanzare mult mai mari decat ale celor vandute in hyper-market, asa ca e dificil de estimat pretul corect.

Berbecutio's Scale

50-70 - vinuri dizgratioase, neplacute, uneori oxidate (rasuflate), posirci. Mai bine dai bani celui de la care le iei gratis, sa nu-ti mai aduca;

71-75 - in general incercari nereusite ale producatorilor de a face un vin bun, sau vinuri proaste "machiate" prin diverse metode; daca ai dat peste 15 lei pe el, tocmai ti-ai luat teapa; daca ai dat mai putin, nu uita sa treci si maine dimineata inainte de munca pe la non-stop sa bagi o mostra in cutia cu scule!

75-79 - nu mai e otravitor, insa ia-l doar daca n-ai incotro sau te obliga meniul din fata ta; nu da peste 25 de lei (50 la carciuma) - m-am fript eu in locul tau cu celelalte;

80-83 - vinuri "discutabile", majoritatea intre bune si foarte bune, in functie de gusturi; loc de gasit diamante in noroi, eu n-as arunca mai mult de 35 de lei pe ele;

84-92 - vinuri deosebite, majoritatea sunt al dracului de scumpe, dar merita incercate, macar de ziua ta sau de Revelion; dupa fiecare pahar vei mai vrea unul. Pret: stie Google tot ;); ale noastre n-ar trebui sa  faca peste 75 de lei, oricat ar cere unii;

93 - 100 - n-ai sa le intalnesti decat la vreo degustare de pomana, ca n-ai cum sa dai atatia bani; exista posibilitatea sa-ti para dumnezeiesc. S-ar putea sa existe cateva si in Romania, dar majoritatea le vei gasi afara.

    Si-un sfat: cauta-le ca sunt acolo! Vor vrea sa te pacaleasca, sa-ti ceara cat nu face, insa o parte au ramas la preturi decente. Inca nu au fost laudate suficient in sfera virtuala. Nu degeaba multi manageri de crame nu se sfiesc sa declare ca e mult mai rentabil sa-si vanda productia pe plan local. Altii nici nu s-au gandit sa faca asta, doar au simtit ca nu e nevoie. Deh, nu stiu cat de bine fac comentatorii de vinuri ca le lauda, insa nici producatorii nu sunt suficient de abili incat sa se abtina de a mai mai scapa cate ceva de prin casa. Eu voi scrie in general despre vinuri bune si foarte bune, dar si de vinuri proaste atunci cand au preturi foarte mari. Am sa incerc sa estimez si cat ar trebui sa coste fiecare dintre sample-uri pe piata noastra.

    Steluta: supus anumitor termeni si conditii. Supus modificarilor fara notificare (de exemplu ma bate tare-tare gandul sa introduc in formula factorul pret: "esti un mare meserias ca ai facut un vin bun, insa daca vrei 20-25 de Euro pe el vei primi 75 pct":P).

5 comentarii:

  1. Faina scala, faine explicatii.
    Ca debutant, eu inca folosesc o scala mai simpla, de la 0 la 5 (dopuri), combinata cu mult subiectivism si sondari prin memoria olfactiva.
    Pe masura ce sutele de probe se arhiveaza in memorie (a se citi "se urca la cap"), probabil ca voi opta pentru un sistem asemanator.
    Sunt curios care va fi primul vin romanesc de 93 pe care il remarci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu sunt de acord cu introducerea in ecuatie a pretului, decat in situatia in care de acum incolo, vor fi ignorate toate medaliile obtinute de diverse vinuri. Gandeste-te ca degustatorii "blind", juriul concursului, nu are cum sa tina cont de acest aspect cand il desemneaza pe X castigator al vreunui"Grand Prix" :)Dar, dar, dar, acest castigator iese pe piata cu medalia la gat si se vinde mai bine/scump!!!Dar tot nu are legatura cu vinul in sine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt de acord cu Crescini: cred vinurile trebuie punctate independent de pret. Cititorul vede ratingul, vede si pretul si trage concluzii firesti. Pentru unii orice vin sub o limita este ieftin, e o chestiune de gusturi si venit. Poate mie un vin de 87 pct si 200 lei mi se pare scump, dar altuia i se poate parea acceptabil.

    RăspundețiȘtergere
  4. Yep, cam asa este. Si categoria 84-92 pct mi se pare ca are o plaja cam mare...doar o parere personala

    RăspundețiȘtergere
  5. Merci Mihai, sistemul tau de 5 trepte e si el folosit pe scara larga.
    George si Crescini: Cred ca aveti dreptate cu neincurcarea calitatii cu pretul. Am fost influentat de anumite concursuri unde vinurile sunt impartite in categorii de pret, iar 85 pct pentru gama 0-10$ nu e acelasi lucru cu 85 pct din gama "peste 50$".
    Ma gandesc totusi ca o remarca la sfarsitul prezentarii unui vin care sa contina pretul la care cred eu ca ar trebui sa se vanda acesta n-ar fi rea.
    Ciprian, mi s-a parut imparteala asta mai bine pliata pe vinurile romanesti si piata de la noi. Oricum in topurile personale unele sunt cam over-punctate, si asta pentru ca n-am avut cu ce sa umplu partea de sus :)

    RăspundețiȘtergere