Punctajele

    Sistemul de 100 de puncte folosit la clasificarea vinurilor, numit si sistem Parker a aparut in 1978, o inovatie a avocatului american cu acelasi nume care, dupa ce s-a auto-intitulat mare cunoscator de vinuri, a inceput sa publice un ghid de cumparare: The Wine Advocate. Robert M. Parker Jr. isi vede sistemul incununat de succes in Statele Unite, unde lumea incepe imediat sa inteleaga diferenta intre un vin de 70 si unul de 90 de puncte. Initial functionase asa-zisul sistem de stele, de la 1 la 5. Criticile si controversele aparute firesc pe parcursul anilor converg catre anumite vinuri, momentul (inainte de a iesi pe piata?!) sau modul de calcul, mai putin catre sistem, asa ca el e actualmente aproape peste tot acceptat, chiar si de concurentii Wine Spectator, Wine & Spirits nu si Decanter care ramane la stele si clasificarea "20 pct". Universalizarea sistemului a angrenat miscari globale de publicitate, cresterea vanzarilor, a calitatii vinurilor dar mai ales a preturilor. Multi critici cunoscuti si-au insusit acest sistem, l-au personalizat fiecare in felul sau. Se iau in considerare toate aspectele definitorii pentru un vin (miros, gust, culoare, tipicitatea soiului, impresie generala, etc) in diferite proportii si rezulta o nota. Se pleaca de la 50 de puncte din oficiu in sus sau de la 100 de puncte in jos amendandu-se defectele, neajunsurile. Inventatorul acestui sistem imparte scala in cateva clase: 80-89 (very good), 90-95 (outstanding) si 96-100. Sigur ca diferenta intre un vin cotat la  89 de pct si unul la 90 este greu de facut chiar de degustatori cu experienta vasta, insa feelingul de moment si consultarea scriptelor cu vinuri similare (unde memoria gustului joaca un rol important) poate fi credibila, cel putin pentru mine - n-am intalnit niciodata doua vinuri identice. Parker spune ca degusta in jur de 10.000 de vinuri pe an, echivalentul targului Megavino de la sfarsitul saptamanii viitoare de la Bruxelles, unde vor fi prezenti 300 de expozanti - producatori si vanzatori. 10 Euro intrarea, ti se da si pahar de banii astia, am stat mult pe ganduri sa vad daca-mi prelungesc sederea acolo cu cateva zile, insa am decis sa nu. Nu stiu cat de mult as aprecia mai mult de cateva vinuri "in a raw", chiar daca n-as inghiti niciunul. Si dupa ce mi-ar cadea cu tronc cateva, oricum nu le-as putea cara incoace, in barlog.
    Departe de mine gandul ca m-as incadra in tagma degustatorilor sau criticilor de vin, asa ca mi-e mult mai usor sa adaptez propriul sistem de evaluare, bazat insa pe teoria de mai sus. Preturile asociate catorva categorii se refera la vinuri romanesti vandute local, in speta preturi de retail sau magazin de vinuri cu adaosuri omenesti. Trimiterile catre pret sunt facute si prin prisma valorii vinurilor straine la ele acasa sau in alte tari europene, nu preturile acestor vinuri cand ajung la noi, ca pot ajunge si la dublu. 

    Raportul calitate/pret este de asemenea foarte important, insa cred ca aici e necesara o imparteala intre cele "care conteaza", adica peste 80-82 pct si cele sub acest prag, pentru ca acestea din urma pot fi foarte proaste, insa la 5-8 lei sticla raportul va fi bunicel, concurand cu vinuri de top. La multe concursuri se face diferentierea pe categorii de pret, insa deocamdata la noi raportul intre vinuri ieftine (dar nu mizerii) si scumpe e, cu cateva exceptii, de doar 1 la 9, asa ca nu mi se pare necesar. De asemenea canalele de distributie exclusiviste ale unor produse duc inevitabil spre preturi de vanzare mult mai mari decat ale celor vandute in hyper-market, asa ca e dificil de estimat pretul corect.

Berbecutio's Scale

50-70 - vinuri dizgratioase, neplacute, uneori oxidate (rasuflate), posirci. Mai bine dai bani celui de la care le iei gratis, sa nu-ti mai aduca;

71-75 - in general incercari nereusite ale producatorilor de a face un vin bun, sau vinuri proaste "machiate" prin diverse metode; daca ai dat peste 15 lei pe el, tocmai ti-ai luat teapa; daca ai dat mai putin, nu uita sa treci si maine dimineata inainte de munca pe la non-stop sa bagi o mostra in cutia cu scule!

75-79 - nu mai e otravitor, insa ia-l doar daca n-ai incotro sau te obliga meniul din fata ta; nu da peste 25 de lei (50 la carciuma) - m-am fript eu in locul tau cu celelalte;

80-83 - vinuri "discutabile", majoritatea intre bune si foarte bune, in functie de gusturi; loc de gasit diamante in noroi, eu n-as arunca mai mult de 35 de lei pe ele;

84-92 - vinuri deosebite, majoritatea sunt al dracului de scumpe, dar merita incercate, macar de ziua ta sau de Revelion; dupa fiecare pahar vei mai vrea unul. Pret: stie Google tot ;); ale noastre n-ar trebui sa  faca peste 75 de lei, oricat ar cere unii;

93 - 100 - n-ai sa le intalnesti decat la vreo degustare de pomana, ca n-ai cum sa dai atatia bani; exista posibilitatea sa-ti para dumnezeiesc. S-ar putea sa existe cateva si in Romania, dar majoritatea le vei gasi afara.

    Si-un sfat: cauta-le ca sunt acolo! Vor vrea sa te pacaleasca, sa-ti ceara cat nu face, insa o parte au ramas la preturi decente. Inca nu au fost laudate suficient in sfera virtuala. Nu degeaba multi manageri de crame nu se sfiesc sa declare ca e mult mai rentabil sa-si vanda productia pe plan local. Altii nici nu s-au gandit sa faca asta, doar au simtit ca nu e nevoie. Deh, nu stiu cat de bine fac comentatorii de vinuri ca le lauda, insa nici producatorii nu sunt suficient de abili incat sa se abtina de a mai mai scapa cate ceva de prin casa. Eu voi scrie in general despre vinuri bune si foarte bune, dar si de vinuri proaste atunci cand au preturi foarte mari. Am sa incerc sa estimez si cat ar trebui sa coste fiecare dintre sample-uri pe piata noastra.

    Steluta: supus anumitor termeni si conditii. Supus modificarilor fara notificare (de exemplu ma bate tare-tare gandul sa introduc in formula factorul pret: "esti un mare meserias ca ai facut un vin bun, insa daca vrei 20-25 de Euro pe el vei primi 75 pct":P).