Belgia si vinurile sale frantuzesti

    Oriunde te-ai duce in lumea larga, in afara de Romania, bineinteles, pare ca ai aterizat in patria vinului, sau macar a bautorilor si cunoscatorilor. Nu exista carciuma sa nu aiba macar doua-trei piese in meniu, iar cand e mai spalata trebuie sa ceri separat cartulia cu pricina. Hai sa ne uitam de exemplu in Belgia, tara care se considera (sau macar o parte dintr-insa) sora mai mica a Frantei: au adoptat vinurile frantuzesti ca si cum ar fi ale lor, le comercializeaza si consuma cu placere. Personalul oricarui restaurant iti poate face macar o recomandare decenta a asocierii meniului ales cu un vin, si pentru asta nu le scrie sus mare pe frunte somelieri. Sigur, exemplele sunt similiare cam peste tot in lumea civilizata, dar in postul de fata vreau sa ma concentrez  pe aceasta tara. Si sa nu uit: DA, acelasi vin, bere sau boarfe au preturi de retail sub cele romanesti.

    Avand in vedere ca vizita acolo a inceput cu pleasure si s-a terminat cu business, o sa incep cu sfarsitul. Masa oficiala "in oras", adica un sat la vreo 30 km de Bruxelles, la antreu am comandat un fel de piure de creveti (sa nu ma intrebati denumirea in franceza ca nici cand o aveam in fata ochilor n-am stiut ce inseamna) cu marar si un dresing foarte putin usturoiat, langa care am cerut un Chardonnay, pentru ca ochisem asa ceva in meniu. Nu se specifica de care o fi, insa m-am trezit cu "singurul pe care-l avem in meniul a la carte". Miraculos, fenomenal, fantastic. Am cerut sa vad sticla si...surpriza: vechiul meu prieten Louis Latour, Grand Ardeche 2009. Sa-mi fie rusine ca nu l-am recunoscut? Nu l-am baut de atatea ori incat sa-l simt de la o posta. (93 pct). A urmat un antricot de vita argentiniana la care comesenii mei adaugasera deja un Pinot Noir Concha Y Toro Explorer 2010. Un miros foarte placut, categorisit chiar "incantator" de unii, din pacate neurmat in prima faza si de un gust pe masura - corpul era absent. Insa cand a sosit, doamna vaca (bine facuta inseamna sub "mediu" din Romania) l-a urcat mult pe scara valorica, vinul avand si el ceva timp sa mai respire, asa ca m-am vazut obligat sa-l duc in 83 pct. Cel putin provizoriu, pana mai dau de el. Ca in viata, cand esti tanar si prost ai nevoie de cineva solid langa tine sa te ridici un pic.

    Cu si mai putine detalii trec peste cina de seara precedenta din centrul capitalei belgiene, unde in ciuda bucatelor exceptionale, vinul a fost prost, asa ca n-are sens sa dezvolt; amintesc doar sfatul de la inceput: intrebati de meniul de vinuri, ca eu am uitat si l-am vazut abia la plecare :(.

    Si asa ajungem la ziua -3 pe parcursul careia aveam de gand sa vizitez cateva magazine de vinuri, eventual si wine baruri, identificate internautic din vreme. Cu o durere placuta in inima, dupa primul nu mi-a mai trebuit nimic, pentru ca la Chai & Bar exista pe langa Wine Bar-ul in care vinurile stau controlate electronic la 10, 16 sau 18 grade, un adevarat depozit de vin. Au 65.000 de sticle in stoc, mai jos puteti vedea unul dintre cele 4 culoare de la nivelul solului, dublate de inca pe atatea la subsol.

    

    Selectia este frantuzeasca in proportie de 90%, dar nu lipsesc nici nume ca Barolo, Montalcino, Rioja, Touriga Nacional, Mendoza, Opus One sau Stellenbosch. Selectia din Wine Bar este limitata la vreo 10 cu 10 rosii si albe, servite la 60 sau 120 ml, majoritatea etichetelor nu mi-au "spus" mare lucru. Nu eram in mare forma, dupa seara -4, insa timp de doua ore cat am zabovit aici am dat o raita si in vinurile de la bar. Desi nu e chiar pe gustul meu, un Gewurtztraminer alsac (Trimbach 2008) e totusi o companie selecta, aroma sa unica se imbina elegant cu asprimea si aciditatea. Parker vad ca e foarte generos si-i ofera 88 de puncte, mie mi-a placut de vreo 83.

cine stie (ghiceste) cati litri are sticla de sus primeste un premiu virtual

   
    Am mai incercat un R de Rimauresq Cotes de Provence Rouge 2006, un cupaj de Cabernet Sauvignon si Syrah, laureat al multor premii internationale, cantarit de mine (tot provizoriu) la 85 pct. Ultima proba a fost bordolezul Chateau Gruaud Larose St. Julien 2006, un vin foarte sec, cu miros fermecator, dar putin cam apos si amarui. La frumoasa varsta de 5 ani lasa inca impresia de crud (si) in sensul de fructe necoapte in gust, asa ca sper sa mai avem norocul sa ne intalnim si peste inca cel putin 2-3 ani. Impresia de dupa este lunga si astringenta, calitativ l-am incadrat la o virgula sub Rimauresq.

    Iar m-am intins mai mult decat imi propusesem, asa ca data viitoare sar peste introducere si trec, mai detaliat, la ceea ce azi ar fi trebuit sa fie cuprinsul: cate un reprezentant al unor zone de top: Sancerre, Chateauneuf du Pape, Margaux.

    Inchei trecand la fel de sumar in revista seara -4, ale carei pietre de capatai au fost Chimay, Hoegaarden, Duvel, Guinness, Jupiler..etc. Cu scuzele de rigoare amicului cantonat in Brussel, care n-a mai reusit sa-si duca familia in excursia de week-end promisa. Multumim ca ne-ai comunicat ora la care am ajuns acasa, dar tot esti dator cu o bere :)).

    

    Ca tot a devenit un fleac sa zbori cu 6-7 sticle la cala si 2 in mana, in episoadele urmatoare episoadelor ce vor veni mai curand s-ar putea regasi: