23 septembrie 2011

Mirosul vinului

    Organul mirosului la om, desi atrofiat mult de-a lungul evolutiei, poate inca distinge intre 10.000 si 20.000 de arome diferite, in functie de mama fiecaruia dintre noi. Gustul pe de alta parte, e foarte limitat, se recunosc doar 7 stimulenti, insa in cazul vinului e cel mai important. Azi insa vreau sa ma refer la miros.
    In miros se simt note ierboase, alaturi de stone fruits, mango si lime, in spate se ascunde un usor iz de fum. Cam asa ar suna descrierea oflactiva a unui vin, mai mult sau mai putin fictiv. Alt degustator spune ca nu simte chiar miros de iarba proaspat cosita si stone fruits, ci arome vegetale cu putin din fructul pasiunii, dar lime-ul sigur e acolo, la fel ca si fumul. Ce ne facem? Sigur ca e definitoriu de spus despre un vin ca in miros se pot distinge diferite arome, insa cred ca ar fi si mai exact daca am puncta procentul relativ in care e prezenta fiecare, asa cum il simte povestitorul. Am putea incepe prin crearea unei scale de intensitate a mirosului, de la care sa se plece in detalii. De ex. o Busuioaca Ancestral de Basilescu sa aiba intensitate aromatica 5, adica maxim, fata de un Riesling de Rhin care s-ar putea afla la nivelul 1. Mi se pare mult mai relevant decat insiruirea a 4-5 iz-uri descoperite.
    Ia sa vedem cum ar suna descrierea de la inceput in forma: "Acest vin are o intensitate aromatica 3 pe scala Berbecutio in care gustul de lamaie verde ocupa aproape jumatate din paleta olfactiva, cealalta jumatate e impartita aproape egal intre iarba proaspat cosita si caise verzi, intregul fiind completat de o foarte usoara atingere de fum". Sau in cifre: 40-25-25-10%. Nu suna mai exact? Eu asa am impresia; oricum mult mai interesant decat mentionarea culorii camasii in care era imbracata fata din cauza careia s-a declansat rascoala in urma careia, dupa 200 de ani taranii au fost reimproprietariti, iar dupa inca 300 s-a plantat vie pe acele locuri. Sau, pentru a nu jigni gradul de cultura al cititorilor:
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune,
Insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.

    Desi, daca ar fi trait in zilele noastre, Eminescu probabil ar fi schimbat ultimul vers in "Care Google ti le spune" (scuzati dezacordul, dar la marii poeti nu se pune).
    N-am fost atras niciodata de povestea sau chiar descrierea aromatica a unui vin, in sensul ca nu m-am dus sa-l caut doar in urma acestora. Dar cand un critic sau cunoscator il categoriseste la 80 si multe puncte sau trage o concluzie debordanta despre calitatea sa, am incercat sa-l gust si eu. Restul e tacere..

18 comentarii:

  1. Dragă berbecuțio, ce frumos ai descris gustul/mirosul acestui vin. Fiecare dintre noi percepe poate într-un alt fel gusturile: mie mirosul de fum îmi aduce aminte de grătar de porc, iar lime-ul de berea albă belgiană. Iarbă cu fructe exotice și cu grătar nu cred că m-ar impresiona, pentru că prefer genul de vin care ascunde ceva, o senzație sau un miros și nu le scoate pe toate la vedere dintr-odată.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa nu uitam ca nasul este principalul organ care identifica componentele aromatice ale vinului. limba si gustul il urmeaza si eventual completeaza/confirma....

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca descrierea mirosului unii vin aste subiectiva atat in ceea ce priveste aromele, ordinea lor, cat si intensitatea acestora.
    Suntem sclavii memoriei olfactive din copilarie, care ne defineste ce si cat simtim. Ceea ce unuia i se pare lime mie imi aduce a leustean spre exemplu, fructul pasiunii e o chestie incerta si dulceaga, insa simt imediat si pregnant orice iz amarui, chiar bine deghizat.
    De aceea, cred ca ar fi interesant sa notam intensitatea, dar si durata si ponderea aromelor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu va intreb o singura chestie: considerati ca abundenta de arome reflecta complexitatea unui vin? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @anonim - ti-am mai raspuns o data azi, dar nu stiu ce se intampla cu internetul: exemplul dat este pentru un vin fictiv; asta voiam sa spun: ca percepem de multe ori diferit, insa foarte des exista niste trasaturi, niste arome clare, care intr-un anume fel pot fi masurate. Asta ar oferi o idee mai clara cititorilor tai, sau ai mei despre ceea ce vrei sa spui.
    @ vinuldinCluj - gand la gand
    @ Ciprian - raspunsul la intrebarea ta este evident, insa imi scapa legatura cu subiectul..
    Ce sa faca toti oamenii astia care descriu vinuri? Sa nu mai zica nimic despre miros?

    RăspundețiȘtergere
  6. Berbecutio, raspunsul la intrebarea mea nu este evident :) Pentru ca multi sunt tentati sa puncteze un vin ceva mai mult, daca acel vin are o paleta aromatica mai mare.

    Se vorbeste despre intensitate, e demonstrat ca un vin mai intens, aromatic vorbind, este favorizat mai ales in degustarile blind. Dar oare asta spune ceva despre complexitatea vinului in sine? Stim prea bine ca in ziua de azi, multe din arome sunt obtinute "artificial". Acum, scuza-ma ca bat campii, poate ce spun eu are doar tangential legatura cu subiectul. Dar m-am starnit :)

    Si, de fapt cate arome are un vin pana in momentul in care se "intervine"? Jamie Goode spunea ceva interesant la un moment dat: nasul chiar si al unui degustator experimentat, nu poate distinge decat intre 3-5 arome diferite. Deci, restul e imaginatie. Nici eu nu agreez descrierile lungi, cu o gramada de fructe exotice sau cine stie ce arome ciudate. Dar cred ca e o solutie mai simpla asta. Uite, sa citesti notele de degustare ale lui Clive Coates care nu insista pe arome, dar gasesti termeni gen: rich, opulent, charm, etc. Acum, ce naiba evoca acesti termeni unui ins obisnuit care vrea sa ia vinul respectiv? :)Asta e un limbaj cam elitist si ambiguu, parerea mea.

    Gata, am aberat destul

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt de acord 100%, poate mai putin cu nr. de arome distincte pe care le simte nasul. Oricat de nefericit genetic ar fi cineva din punctul asta de vedere, se pare ca vreo 2000 de mirosuri diferite tot simte. Nici eu nu ma pot lauda cu vreo trompa de artist, mai ales ca mai trag si cate-un tutun :))

    Despre terminologia de descriere- de discutat; Coates cam stie cui se adreseaza, in acelasi timp cred ca si noi avem macar o vaga impresie: cititorul e paralel cu lumea asta (lasand la o parte ceilalti 90% care lucreaza in crame si care ne mai apostrofeaza din cand in cand :). Mie-mi place sa cred ca profilul cititorului meu e un om la 30 de ani, cu venituri medii, care incepe sa fie interesat de vin si nu stie de unde sa inceapa. Cred ca de aici si tendinta mea spre prea tehnic de multe ori. Tehnic e mai simplu decat literar. Sau ma rog, creierul meu asa functioneaza.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ehh, venim din medii diferite :)) Eu sunt de formatie filolog, istoric, ma rog, p-acolo. Deci...

    Si eu cred ca profilul cititorilor cam asta e. Cred ca Jamie se referea strict la domeniul vinului, cand vorbea de mirosuri. Nici eu nu cred ca un vin poate avea zeci de arome distincte. Bestia creier este responsabila de restul, parerea mea

    RăspundețiȘtergere
  9. Mda, creierul ne pacaleste, asa este, si din pacate folosim doar o zona de 5% din el sa (si) mirosim ceva, spre deosebire de caini care folosesc 30%.

    Chiar acum sunt incantat de un Chardonnay grecesc incalecat peste unul bulgaresc, asa ca o sa continui tot intr-o nota distractiva: Oare s-o putea sa dresam un caine sa ne ajute sa nimerim naiba fructul ala al pasiunii odata? Citeam ca poate sa distinga 25.000 de mirosuri, cu o intensitate de pana la 10.000 de ori mai mica decat noi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nasul, ca si cititorii poate fi de mai multe feluri.. la fel ca vinurile de fapt...Nu degeaba se spune ca vinul si nasul degustatorului devin mai bune cu timpul.
    Ceea ce e de de subliniat este ca doi oameni cu acelasi pahar de vin in fata il percep si il abordeaza diferit.
    De fapt aici este toata placerea degustarii unui pahar impreuna cu cineva. Si asa revenim la discutia alegerii unui critic favorit care sa ti se potriveasca mai mult profilului socio/cultural/psihologic sau, altfel spus, a cuantificarii vinului luand in considerare si abordarea (optica) celui care il "cantareste" pentru tine...Infinita discutie de altfel, dar extrem de promitatoare....

    RăspundețiȘtergere
  11. Ba chiar degustatorii profesionisti. Dovada stau punctajele si medaliile diferite obtinute de aceleasi vinuri la concursuri de notorietate. Fac pariu ca daca se face un blind-tasting cu 4-5 vinuri cu acelasi juriu la diferenta de cateva luni, nu numai ca vor avea punctaje diferite, ci si ordinea ar putea fi schimbata. Despre descriere..nu mai zic :)
    Si iar ajung la punctaj ca metoda de baza de apreciere..

    RăspundețiȘtergere
  12. Berbecutio, si daca in cazul descris mai sus de tine, punctajele vor fi diferite pt aceleasi vinuri din partea acelorasi degustatori, eu in ce-mi pun baza? :)

    RăspundețiȘtergere
  13. In flerul personal..:)) si cat de bine te pricepi la oameni..nu la vinuri!

    RăspundețiȘtergere
  14. Daca juriul e de buna credinta, ma gandesc ca diferentele nu pot fi prea mari. Bine, exceptand cazurile la care probabil face si Dan referire, cand punctajele sunt umflate peste masura, iar ordinea se shimba radical de la un concurs la altul (cele interne in general). Nici eu nu stiu ce sa fac atunci cand reincerc un vin si mi se pare putin altfel fata de data trecuta. Dupa multe lupte interne am decis sa pastrez punctajul cel mai mare. Dar oricum diferentele n-au fost niciodata mai mari de 3-4 puncte. Daca ar exista un top universal acceptat din care sa faca parte toate vinurile pamantului, n-ar fi rau, insa probabil s-ar pierde farmecul cautarii vinului perfect sau al vinului cu raport calitate/pret perfect. Nu de-alta dar de la un timp in loc sa descopar diamante in noroi, tot dau de noroi in sticle invelite in pret de diamant.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ideea e ca faza cu punctajele e foarte tricky; cum ai spus si tu, daca diferentele nu sunt foarte mari, hai treaca-mearga, te increzi in punctajul mai mare. Partea proasta pt punctaje e ca vinurile evolueaza (sau involueaza). De aceea prefer sa consult un site ca cellartracker, pt ca acolo acelasi vin este incercat in perioade diferite de diversi.

    Din nou, dau exemplu cu ce am patit eu; Chateau Lagrange '89, punctat de Parker cu 78 de pct. Pe cellartracker o medie de peste 91 pct. Acum, daca as fi fost un follower de-al lui Parker, imagineaza-ti pe langa ce as fi trecut. Din fericire, nu-s si uite asa am dat de un vin minunat :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Intr-adevar, mare diferenta in cazul asta. Nu indraznesc sa-l categorisesc pe Parker, ca si-asa e ba blestemat ba idolatrizat. Insa desprind o concluzie din ce ai spus - ar fi interesant ca fiecare sa mentioneze data la care a degustat respectivul vin. Nu stiu insa cat de relevanta este media data de oarecare useri de pe un site. Ma uit la noi si vad tot felul de porcarii la categoria "cele mai apreciate de useri". Si-o fi sunat producatorul un prieten?
    Oricum, in cazul meu, fan albe, e mai simplu :) Evolutia sau involutia se petrec intr-un timp relativ scurt.

    RăspundețiȘtergere
  17. si cu cellartracker e o intreaga discutie despre review-uri fake si la comanda ...
    De obicei cand ma iau dupa cellartracker ma uit si la profilul celui care a facut review-ul, sa vedem istoric, ce si despre ce a mai scris, ce mai detine, etc...
    In ultima vreme e o moda de review-uri "comandate" pe genul asta de site-uri ca sa ridice anumite vinuri.
    Oricum, asa cum zice si Ciprian, e de preferat lui Parker doar si numai prin prisma argumentului care sta la baza sondajului statistic: un individ poate avea pareri eronate despre un subiect, dar un esantion reprezentativ se apropie intotdeauna de adevar, iar daca cercetezi toata populatia atunci ai o parere obiectiva.

    RăspundețiȘtergere
  18. Dan, o fi cateva comandate p-acolo, dar sigur nu la vinurile pe care le caut eu :)) Si nu-i vorba ca "ma iau" dupa cineva, doar consult mai multe pareri, pe un interval de timp mult mai larg decat in cazul profesionistilor.

    RăspundețiȘtergere