Greek wines

    N-am sa intru in detalii despre vinuri de afara care nu conteaza, cred ca nu-si are sensul un asemenea review. De asemenea n-o sa caut decat poate pentru a-mi satisface curiozitatea personala care cu care soi s-a culcat ca sa iasa X. Soiurile pe care nu le-am mai intalnit sunt etichetate cu punctaje rezultate doar din nivelul meu de satisfactie, neavand termeni de comparatie; nu sunt degustator profesionist, chiar memoria gusturilor imi poate juca feste cand vreau sa compar cu un oarecare etalon dintr-un soi cunoscut, ce sa mai vorbim de once in a life time. Generalizand, solul este in afara de calcaros, foarte plin de fier, e rosu unde vezi arat. Paralela 40 are un foarte bun potential, soiurile de struguri sunt aromate si au parte de o clima prielnica, uscata, cu multe zile insorite. Din pacate acelasi sol calcaros da productii foarte mici. Cu toate acestea cred ca le putem da lectii grecilor. Chiar si la etichete..si se mai lauda ca e bautura nationala! Or fi preluat-o in lipsa de altceva, desi industria asta e binisor dezvoltata. La exporturi sunt la fel e praf ca noi. Ordinea e cea a degustarii.

   Un Retsina de 1E - 0,5l 69 pct. Nu sunt adeptul amestecarii mustului sau vinului cu alte minuni (muguri de brad in cazul de fata), poate tocmai de aceea am decis sa iau unul ieftin, doar pentru a-mi face o impresie. Dop de bere, 11% alcool, miros si gust puternic de mucegai. Obtinut din strugurii Savatiano.

  

    Santorini 82 pct, poate si mai bine. Seamana cu un Chardonnay la prima atingere, insa multele citrice au alta componentza. Langa ele vine un miros de mare cu sare (desi aici ar putea fi de vina atmosfera, mana mea, apa cu care a fost spalat paharul), mineralitate. I-am tot cautat nod in papura, fiind luat de la Lidl (si produs pentru ei), chiar daca a fost cel mai scump din magazin - putin sub 6E. In afara de un foarte greu sesizabil miros de hartie inmuiata in zeama corcoduselor bagate la fermentat, nu prea are. Aciditatea e foarte ridicata (si nu ascunde o acreala cum am intalnit la unele cetati oltenesti), postul e mediu spre lung cu "amaraciunea" de vin bun, corpul putin spre gras si turtit in loc de puternic si zvelt. Best buy in zona, daca ajungeti pe-aici. Sunt mai multi producatori care-si denumesc vinul asa, soiul de struguri este Assyrtiko.

    Muscat de limnos 2009, 7,88E. Miros de Ottonel - 30%, extra-mineralo-parfos, chiar iritant - 64%, ceva fruct supra-copt in rest. Atacul e de crema de zahar ars, atat ca gust cat si ca zahar, apoi revine in scena gustul tamaios. Daca ar fi avut pana la jumatate din zaharul prezent si muscateala mai in fata ar fi fost o bunatate. Din pacate aceste lucruri, impreuna cu mirosul neplacut il trag inapoi spre 70 pct. Remarcabil efect al verii prelungite care aduce un vin la 14 gr alcoolice si un nivel de zahar record. O fi fost chiar un grand cru cum scrie pe eticheta? Vin naturellement doux!

   Porto Karras Halkidiki Athiri. Miros mineral prafos cu ceva unduiri de citrice si exotice. Aciditate varza, gust un pic mai prietenos, usor spre SB, cateva citrice acrisoare - poate lamai, altele spre dulceag. Foarte sec. Vin mediocru-mediu, nu-si face banii. 72 pct si 5,6 Euro. Si cu asta se fac 2 tari unde vinurile au raport calitate/pret subunitar. Iar Franta nu e una dintre ele.

    
    Moscofilero 2004 Mantineia. Greseala de incepator, desi erau destule albe "vechi". Nu am remarcat decat acasa anul. Acelasi miros dizgratios ca Muscatul de Limnos, gust de vin popular cu ceva miere si caise verzi, parca si pere coapte. Lista ramane deschisa/modificabila, gustul este per total destul de plat. Aciditate inca incisiva; dupa 20 min si-a mai revenit din pasa proasta, sau m-am mai obisnuit eu cu el, dar tot nu sare de 71. Oxidat? 6 Euro.

    


    Vilana, Peza 2009, Mediterra Winery, Creta, 8,55 Euro: miros mineral decent, placut, se simt niste citrice, poate si flori, dar asta in foarte mica proportie. Sa-mi iau copyright pe ideea de procente din miros al fiecarei componente? Aciditate perfect echilibrata cu gustul simplu, dar foarte bun. In 5% din gust e ceva iaurt cu carcei. L-as asemana cu un cupaj de Sauvignon Blanc cu Feteasca Alba cu o atingere de Chardonnay la miros. 12% alcool, aici as fi mers pana la 13, dar la 33 de grade peste zi dupa 15 sept se potriveste. Partea cu "full body" de pe eticheta e greu de asezat langa un vin alb super-sec, nearomat aproape deloc. Daca ar fi iar sa o luam de sus in jos e totusi greu sa-i gasim defecte. 83 pct.

      partenera de degustari nocturne


    Roditis 2010 Nicolas Repanis: crezui ca-i Recas cand vazui dopul, culoare frumoasa, mai mult verzui decat galbui, miros de mica intensitate, o amestecatura reusita de fructe exotice, gust tot slab aromat, dar placut. As indrazni un amestec de coaja de lamaie galbena cu pepene turcesc, ce rezulta in ceva bun; sa nu uitam niciodata ca e doar un strugure. Aciditate sus, mai sus decat corpul inalt dar cam fara muschi. Post scurt, ai impresia ca e indoit cu apa. 12% alc. Daca as incerca o comparatie ar fi un cupaj cu miros de Chardonnay cu gust de Riesling spritz. Vin tanar, savuros, la nivelul de 78 pct. 6 Euro.

    Kotsifali & Mandilaria Rose 2009, Tsantali: screw-cap, culoare inchisa, adica pe o scara de la 1 la 10 intre apa chioara si zaibar asta e undeva la 7,8. 500 ml, 12% alcool. Prima substanta: lapte, gust interesant, mai degraba ciudat, fara aciditate, fara corp, pana la urma a fost 3E. Un rose de masa pentru ala din reclame care-ti opreste apa :D. Hmm..sau poate putin mai bun. Oricum nu unul din cele despre care are rost sa vorbim. 72 pct.

    Robola of Chefalonia (nu se stie anul), insa ambalajul e foarte ciudat cu panza de sac si moneda care imbraca o sticla pe care se afla eticheta. L-am vazut de mai multe ori in magazine, insa l-am evitat chiar din cauza asta. Pana la urma am cam ramas fara optiuni si mai gasisem un loc in portbagaj unde sa mai ascund o sticla. Un vin cu arome foarte fine, relativ placute, iar ca si partitura aduc a Feteasca. Care? O combinatie intre ele. E unul dintre soiurile clasice locale, bun, dar nu cazi de pe scaun de fericire. Aciditatea e bine integrata. 8 Euro si 81 pct.

    Concluzia: cu toate ca la greci dovezile despre cultivarea vitei de vie sunt inca dinaintea erei noatre, cei 400 de ani petrecuti sub stapanirea otomanilor i-au facut sa o ia de la inceput, iar acum par a fi la jumatatea unui drum spre vinuri de calitate. In acelasi timp, o mare parte din cele peste 110.000 ha cultivate dau stafide si struguri de masa. Sfatul meu, daca ajungeti in aceasta tara si sunteti interesat de vin: nu va bagati sub 7-8 Euro (pret de super-market local), cititi si/sau intrebati pe cineva de acolo care stie.


In episodul urmator cateva Chardonnay-uri de pe raftul de sus al Carrefour-ului din Sofia.