Ajunse Sarba la Caracal

    Actiunea se petrece pe la jumatatea anilor '80 intr-un restaurant oarecare din Caracal, pe data de 23 ale unei luni de vara, cand toti angajatii celor 12 unitati (cu tot cu subunitati) militare au luat salariul. Osteniti nevoie mare dupa 7-8 ore de biliard, volei si filme porno de pe parabolica, cativa gasesc cu greu o masa libera la orele 16, constienti ca la 22-22:30 vor fi goniti acasa si data trecuta a fost nevoie sa mai poposeasca la unul dintre ei, unde damigeana de la socru-sau rasuflase si i-a cam durut capul a doua zi. Sunt abordati de ospatarul de serviciu, Sorin, in varsta de 35 de ani, voios, fericit ca a venit o noua zi in  care se va intoarce acasa cu un bacsis gras:

- Sa traiti dom' capitan!

- Salut! Salut Sorine!

- Cu ce va pot servi?

- Da-ne repede cate-o cinzeaca de coniac ca ne arde gatul de-azi dimineata, apoi sa bagi la rece un spritz ca pe caldura asta ne ofilim de tot.

- Imediat, dom' capitan!

- Mai lasa-ma bah cu capitanu', ca daca eram io capitan si era altul in locul meu, nu mai plecai tu acasa in fiecare vineri cat ai facut perioada la mine!

- Da dom' capitan, da' am fost baiat cuminte, nu v-am facut probleme niciodata! Mai am cateva comenzi, dar pentru dumneavoastra imediat vin cu coniacul.

- Hai! Fuga mars si vezi ce vin ai pe-acolo! Bun baiat Sorinel asta, mai venea si el cu cate o tuica, o juma' de miel la Paste, deh..ce aveau si ei pe la tara - mai adauga majurul Olteanu in urma sa.

[...]

- Dom' capitan... stiti...vad ca ati terminat coniacul, ma gandeam sa va recomand ceva asa... special, numai pentru dumneavoastra..

- Pai asta fu cinzeaca ba? Mai baga una si vorbim dup-aia!

- Imediat, spune ospatarul fulgerand-o cu privirea pe barmanita Atena, banuitor ca ar fura mai mult ca el.   Ca doar e un obicei pe care il practica toti, el de ce ar fi mai prejos? Aia de la Vagoane au inchis cu cornier toate balcoanele din oras si-ti fac rost de orice fier in orice dimensiuni si forme, aia de la Anvelope iti fac rost in doua zile de un set de cauciucuri si sunt chiar baieti buni, cer doar jumatate din pretul de la Auto-Moto-Velo-Sport, aia de la Tricotaje mai scot si ei saracii cate un trening, un maieu, un tricou. Lucruri foarte importante cand ai nevoie de vreun favor pe la Militie sau Doamne fereste pe la spital si asa mai departe. Chiar daca nu le ai, e bine sa stii pe cineva care are sau poate sa aduca.

ceasul Paul Garnier din gara Caracal - ora 4 e interesanta, o caracteristica a acestui maestru si nu numai, in speranta ca se va diferentia de altii 

- Dom' capitan - zise ospatarul aplecandu-se secretos la urechea fostului sau paznic din armata - cum va spuneam, am ceva special, nu l-am pus pe geam afara sa-l vada toti...Sefu' are un cumnat la Odobesti, ii mai scapa si el cand poate cate o damigeana din ala pentru export, din Combinat, ca lucreaza acolo, e sef de coloana..

- Unde ma? In Odobesti - Odobesti sau la tara?

- Dom' capitan, cumnatu' lu' sefu' e din Jaristea, mai zise ospatarul in soapta, uitandu-se suspicios imprejur. A avut cursa la Craiova joi si a trecut pe aici; sefu' mi-a zis sa dau din vinul asta doar cand e el aici si la cine zice el - un militian, secretarul de la primarie, na...de-ai casei, dar pentru dumneavoastra 1 kil - doua..n-o fi foc. La cate ati facut pentru mine...

- Eeee, pai de ce nu zici asa mai Sorine? Ia adu-ne repede un kil!

- Imediat sefu', da' vi-l pun intr-o sticla de Mamaia, sa nu vada racanii, zise Sorin sarind de pe un picior pe altul de fericire. E adevarat ca venise cumnatul de la Odobesti cu sarba, insa nu stia ca sefu' botezase deja vinul cu apa 1:3, spre deosebire de Sorin, om simtit, care dupa fiecare 2 litri strecurati in paharele musteriilor, completa cu vin de buturuga facut de bunica-sa la Corabia, care se cam otetise anul asta. Ca doar n-o sa se supere dom' capitan, la cate dati il dusese acasa dupa ce-l gasise in noroiul din fata carciumii.

- Si-un Biborteni mare de la gheata Sorinele! Mai striga majurul in urma sa, cu ochii cascati de fericire, sigur ca se va "impartasi" cu un vin de export.

    Finalul e usor de ghicit: "capitanu'" pleaca acasa, gonit de Atena dupa ce a urcat toate scaunele pe mese si el dormea pe a sa de doua ore, Sorin numara fericit suma de...jumatate din cat a luat azi colonelul unitatii la care si-a facut stagiul militar in urma cu 15 ani.

    Revenind in zilele noastre, sergentul Olteanu, pensionat fortat la 49 de ani prin '97 cu "despagubiri" de 1 miliard are pensie de 30 de milioane, isi petrece 2-3 saptamani pe an la Caciulata, alte 2-3 la culesul viei la tara, blestema in fiecare zi nenorocitii care au ajuns la putere si au dus patria la pierzanie. "Ca bine o mai duceam pe vremea lui Ceausescu. Da' nici cu Iliescu n-a fost asa rau. Aveam de toate." Sorin e terminat psihic pentru ca s-au cam prins astia ca ca de fapt nu e chior si vor sa-i taie amarata aia de pensie de 5 milioane pe luna, pe langa care oricum mai produce el vreo 10-15 din Matiz-ul bagat pe taxi, cele trei pogoane de varza de langa Dunare ramase de la masa-mare sau cele 2 luni petrecute in sezon pe litoral ca barman. Adica tot astia care i-au dat nepoatei sale 2,62 la bac, nu le-ar fi rusine!

=============================================================================================

    Ma intreb acum daca sarba adusa de cumnatu' o fi fost ca asta de-o gasii eu azi la un magazin "en primeur". Adica un magazin care se deschide oficial luni, pe Uverturii colt cu Dreptatii, insa ii prinsei azi cand aranjau marfa si bagai si eu nasul pe-acolo (pana acum era un birou de comenzi tamplarie termopan). Aveau ceva vinuri vrac, ca fara astea nu poti trai cu un magazin specializat de cartier, cateva de la Basilescu si cateva de Odobesti, Jaristea.  Initial nu prea voiau sa vanda, pentru ca inca nu functioneaza casa de marcat, am insistat si am luat cu 15 lei o Sarba de Jaristea demisec, DOC-CMD, alcool 12%, an necunoscut. Brand-ul este Crama de sub tei, adresa de e-mail este la Yahoo, producatorul fiind Odovitis. Exista si un site. Soiul este o incrucisare de Tamaioasa si Riesling obtinut,  chiar la Odobesti, la inceputul anilor '70, denumirea vine de la un deal din Vrancea. Prin paharul meu putin stramb (ca na..e hand-made) se distinge o culoare identica cu zeama ramasa in borcanul de castraveti la otet dupa ce ati mancat leguma. Dopul este nud, fara inscriptii, iar recomandarea asocierii cu preparate culinare e cel putin haioasa: orice oricand!  Mirosul e frumos, placut, imbietor, mi s-a parut ca oscileaza in functie de temperatura intre muscat si riesling, cu un plus de de flori de tei si un fruct exotic (grepfruit rosu?). Imi amintesc acum sfatul lui Alfred de la o degustare: cand nu-ti vine in minte sau nu le stapanesti, zi fructul pasiunii! Desi acum as inclina si spre un mar copt, poate chiar in spuza. Surpriza cea mai mare, sau lucrul de care ma temeam cel mai tare, izul de fier cu unsoare, caracteristic vinurilor din zona, nu exista. Gustul e apropiat de miros, intervine si o aciditate simpatica care se lupta cu zaharul nu foarte intens pentru un demi. Ca element pozitiv se simte prezenta unei usoare onctuozitati. Sa vedem insa daca apare vreo migrena maine. Un vin surprinzator de bun la banii astia, si, dupa parerea mea, putin peste Sarba Livia de la Garboiu, pe care o categorisisem la 76 de puncte. Nu cu mult, dar parca asta e mai inflorata un pic. Daca ar mai tesala-o careva sunt sigur ca am putea-o pune langa Feteasca Neagra, ca reprezentante ale Romaniei in lumea internationala a vinurilor.

P.S. E foarte probabil ca povestea de la inceput sa fie in mare masura o fictiune ;)