Pe plaiuri Prahovene - Drumul Vinului.

Vizionam deunazi un interviu in care statul era puternic acuzat de neimplicarea in acest proiect - Drumul Vinului; am facut repede paralela cu Centrul Vechi, unde indiferent de culoarea sau independenta dregatorilor nimeni n-a putut face nimic pana nu s-a implicat cu adevarat investitorul privat iar fata acestei zone s-a transformat peste noapte. Mica parte care trebuie gestionata de stat - infrastructura - e ramasa inca in urma, ca si pe Drumul Vinului. Cineva de la Tohani spunea insa ca ei sunt foarte multumiti ca acest drum acum e asfaltat in totalitate - plin de gropi si foarte ingust as mai adauga eu. Avand treburi de serviciu in zona Ploiesti - Mizil m-am hotarat initial sa intru la Budureasca, sa verific daca nu cumva au crescut preturile cu 25-30% cum am vazut in cateva magazine in care sunt prezenti. Subconstientului meu de fapt tanjea dupa minunata Tamaioasa Origini sau vestitul Fume Blanc. Preturile erau neschimbate si...chiar atractive. Am tras cu ochiul in incaperea unde se pregateau sticlele pentru livrare, fiecare sticla era stearsa de praf si etichetata manual. [Ieri am avut o discutie acida cu un proprietar de magazin de vin de cartier, caruia i-am spus ca oferta lui e vasta, vinurile foarte bine alese, insa cu parere de rau, nu pot cumpara cand are un adaos de cel putin 60%. Si nu ma refeream la vinuri de 10 lei sticla, ci la cele "alese". A sarit ca ars, dand vina pe distribuitori, dar majoritatea producatorilor erau din zona Dealu Mare, adica la o distanta de ~100km - ce bine ar fi sa stam toti acasa la TV sa butonam telecomanda si banii sa curga. Si o ultima idee in aceasta lunga paranteza: un prieten negustor imi spunea cu mandrie ca el cand vinde o paine in magazinul/baraca pe care o detine castiga mai mult decat toate celelalte verigi implicate la un loc: cel care a semanat/cules/vandut graul, cel care l-a transportat, cel care l-a transformat in faina, apoi in paine. I rest my case.] Premiata Tamaioasa Romaneasca Origini 2007 e 34 de lei, Fume-ul sec 20, Rieslingul 2009, si el campion local..parca 16 lei.

   Ei bine, de la Budureasca intentia era sa ma intorc rapid in Ploiesti unde aveam doua intalniri, apoi spre Bucuresti. Insa stiti cum e cand forta dorintelor nestiute concentreaza toate energiile universului si toate se rezolva de la sine. Unul dintre colaboratori m-a sunat sa amane intalnirea, iar la celalat puteam ajunge si mai spre sfarsitul programului. Banuiam pe unde serpuieste acest traseu prezentat in media ca "pentru biciclisti", asa ca am decis sa o iau pe acolo. Urmatoarea oprire a fost la Crama Tohani, dupa cativa kilometri printre viile lor care arata excelent. O prima surpriza placuta, pe care o savurez cu placere chiar acum a fost prezenta la raft a unei Busuioace de Bohotin din 2003, Special Reserve, care cred ca e la varsta perfecta de consum. Vin alcoolizat usor, 11,5%, dar cu gust si miros specific soiului; vin placut de vara si...SEC, 18,5 lei. In afara de asta am mai luat pe stoc o Busuioaca si un Sauvignon Blanc din cartonata serie Princiar Special Reserve, ultimul lasandu-mi o impresie deosebita la precedenta si singura degustare. Vreo 22 de lei fiecare. M-am bucurat sa vad ca in zona nu e metru patrat de pamant nelucrat, mi-a crescut inima cand am descoperit vaste suprafete replantate recent, unele cu butasi cu picurator, altele probabil cu joarde altoite. Mi-a placut de asemenea sa vad distante generoase intre butuci, dar si intre randuri.

Nu stiu ce campuri bantuiam in fiecare caz, insa SERVE, Tohani, Budureasca, Urlati, Basilescu, Rotenberg, toti sunt in zona. Am avut si o usoara dezamagire descoperind ca Serve nu au magazin de desfacere la punctul de lucru, cred ca sunt singurii din "lumea noua" si buna a vinului care n-au considerat necesar sa aiba macar un raft si o casa de marcat - imi notasem niste piese de rezistenta pe care as fi vrut sa le achizitionez si nu prea le gasesc. Am oftat si mi-am continuat drumul spre Urlati. Toata zona da impresia de oaza de prosperitate economica, cu utilaje speciale caracteristice culturii vitei de vie, fabricile ultra-moderne Oltina si Procter & Gamble care au cam

sfintit locul. La Crama Urlati n-am mai riscat sa bajbai pana o voi fi gasit, pentru ca deja intrasem pe drumul spre Mizil intr-unul din magazinele lor de la soseaua principala de unde am luat un Muscat Ottonel cu nuante gustative aparte dar foarte interesante (impresii de la prima si utima degustare de acum vreo 6-9 luni), dar si un SB al carui confrate fusese alterat de soarta data trecuta. Deci Urlati-ul  fusese bifat, Tohani si Budureasca la fel, Serve n-aveau crama..realizez ca ma invart aiurea prin Urlati fara sa stiu unde ma duc. Rotenberg (cu tot respectul maestre Misa, nu l-am gasit, desi la venire am vazut semn din strada principala ca e spre Urlati). Scot fituica incropita de cu seara: mi-a ramas Basilescu! Trec repede in revista si Conacul Urlateanu (foto), la care nu m-am mai oprit, era deja cam tarziu, ies pe un drum de tara vreo cateva sute de metri si ajung la Crama Basilescu. Prima impresie: loc modern, curatenie proverbiala si in curte si in halele de depozitare si in spatiile de birouri. Urc cu indrazneala direct la etajul superior unde cred ca am dat de un director pe care l-am intrebat daca pot achizitiona cateva sticle cu vin.

Afland ca bat drumul de la Bucuresti, isi intreaba o secretara (?) daca au casa de marcat si sunt trimis in hale cu directorul de calitate, o doamna care mi-a facut o impresie foarte buna prin pasiunea pe care o arata fata de munca pe care o depune, atentia la orice detaliu, sinceritatea si devotamentul catre un produs cu viitor si pretentii de top, si asta pe buna dreptate. In toate locurile bifate am intalnit azi oameni primitori, cu zambetul pe buze, bucurosi de oaspeti, dar doamna de aici se incadreaza la capitolul excelență. la un moment dat, dupa ce alesesem cateva sticle mi-am exprimat dorinta de a mai lua inca una, rugand-o sa aleaga dumneaei sortimentul care ii place cel mai mult (fiind sofer n-am putut degusta nimic, invitat fiind sa o fac). Mi-a spus ca ii plac toate la fel de mult, la care i-am raspuns ca si eu le spun la fel clientilor mei, poate un pic zeflemitor - mi-a fost rusine mare dupa cateva minute in care am realizat cat de comitted e in ceea ce face. Din gama Eclipse (pret de crama 26 lei) mai gasisem cateva ceva in lantul de super-market-uri Gimma, insa din gama Ancestral sau Autentique doar prin carciumi elevate, la preturi la fel. Pret crama 42 lei. Definitia Fetestilor Negre din Romania, in sensul bun al cuvantului, are si un pret pe masura: 73 de lei.
La intoarcere am facut un popas la Ikea, ca na, n-aveam unde sa pun continutul portbagajului, cam plin de altfel si dupa vizita la magazinul Cramelor Recas de acum cateva zile. 2x20 de lei suportul ce se vede in fotografie.

 Am pozat si "prada" de azi, impreuna cu ce mai aveam pe stoc.
Pe viitor: de organizat o vizita de o zi pe aceste plaiuri frumoase, eventual cu sofer bautor de cola sau bere.
P.S. Nu inteleg cum se pozitioneaza fotografiile astea printre randuri, insa le las sa faca ce vor ele.