Cu multumiri celor care au avut initiativa Primaverii in Roze prin localurile din centrul vechi. Si asta din mai multe puncte de vedere: promovarea in scopul vanzarii unei cantitati mai mari de vin pe terasele patriei - odata cu informarea/educarea publicului - e de apreciat, dar si preturile la care poti incerca un pahar/o sticla sunt de asemenea atractive. Parca aveam retineri in a da 50 de lei pe exemplarul din fotografie, dar, avand ocazia sa-l gust la 12 lei paharul, m-a convins ca e un vin deosebit, pe care imi doresc sa-l mai savurez, cu care ma voi lauda cu mandrie ca m-am cunoscut, si pe care il pot recomanda si altora. Reformulez: daca se achizitioneaza din magazinele de specialitate e in jur de 50 de lei, daca se bea pe unele din terasele din centru e 60 de lei. A, si am observat ca au mai aparut inca din prima zi si alte carciumi in care era vizibila aceasta actiune roz, chiar daca ele nu apar in pliantul de prezentare.
Cu riscul de a vorbi mai mult de altele decat de vedeta serii - Cramele Recas Sole Merlot Roze, trebuie sa spun ca am ajuns in fata unui pahar de Sole fiind invins de cultura. Imi propusesem in seara asta sa fac si eu, ca tot omul, un tur al muzeelor, desi aveam deja 400km la bord impreuna cu cei 126CP din dotare (1 sunt eu). Ee..un tur asa, mai pe sarite, doar nu era sa vad 15 muzee in cateva ore. Studiind topografia locului, am inceput cu cel de geologie, unde deja coada la intrare era de vreo 100 de persoane. A mers repede, am intrat inauntru unde erau 30 de grade Celsius si 200 de copii pe pogon. Binenteles ca am asistat si la spargerea unor vitrine din cauza inghesuielii si la octogenari care stateau cate 20' in fata unui singur exponat - si erau mii. Am renuntat din cauza caldurii la vizitarea etajului, dar si din cauza unor mucaliti care spuneau coborand: "sus nu e nimic". Am luat-o la pas pe Calea Victoriei vizand urmatorul target: Muzeul Enescu. Nu am vazut in viata mea atatia oameni pe strada la 10-11 noaptea!!! Intrand la Enescu am avut o impresie placuta din primele minute: afise pe care scria "Thank your for not smoking in here", modalitati de plata cu cardul al eventualelor CD-uri sau carti achizitionate. M-am linistit insa repede, deoarece cu cat inaintam temperatura crestea ca si cum m-as fi apropiat de centrul Pamantului. Ajung pana la urma in foaierul muzeului unde un quartet incerca cu destoinicie in harmalaia generala sa interpreteze o piesa a distinsului muzician..si renunt. Iar. Cu constiinta incarcata de fail-urile de pana acum, dar transpirat tot, incerc sa ma consolez cu ideea ca pe traseul propus exista Muzeul de Arta si cel de Istorie. Ei bine la Muzeul de Arta am avut un soc: se statea la doua cozi, fiecare de cel putin 500 de persoane, intrari diferite. Avand si votul consoartei din dotare, constiinta a devenit minoritara, asa ca ne hotaram sa atacam ultima reduta, istoria. Cand mai aveam vreo 200 de metri am vazut multimea inghesuindu-se si aici pe scari si am profitat de verdele pentru pietoni care-mi permitea sa fac la stanga spre cele 160 (asa am citit undeva!) de carciumi de pe Lipscani, Smardan sau Gabroveni. Normal ca nu era nici macar un scaun liber la terase, nu mai vorbesc de mese, insa am avut un noroc chior sa aruncam un ochi in interiorul unui local participant, unde mai erau vreo doua mese libere - asta dupa ce am stat in fata terasei cateva minute frecandu-ne de multimea ahtiata dupa o buna portie de hidratare si (aproape) salivand in fata paharelor cu roze din fata musteriilor.
Asa ca le musée s-a transformat in le rosé!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu