Incitat de
recenta verticala de Prince Matei, am hotarat sa organizez intr-o atmosfera de cea mai inalta clasa (la mine in bucatarie) o verticala de Soare, cu putinii ani pe care i-am avut pe stoc. Am invitat obisnuita gasca de pasionati, am renuntat cu totii la o scurta degustare out-door, foarte promitatoare, pentru a fi pregatiti 100% pentru intalnirea cu aceasta verticala. Am stat vreo doua ore la povesti cu Ventoux - Excellence din Lidl (79-78-81pct) si cu Alba dar batrana Valahica, 2008 (86-85-83pct) pana Sorii si-au mai domolit arsita, stralucind in decantoare.
Dupa o testare a starii de fapt am inceput cu.. 2003, care dadea semne ca e primul pregatit sa fie judecat: borduri caramizii-translucide, nas extrem de complex, innobilarea la sticla evidenta, note de visine, zambile, dulceata de cirese. In gust are intiparita acea patina a timpului specifica vinurilor Vinarte vechi. Este foarte sec, tanin viu, pe o structura generala light si un plus de austeritate fata de 2000. Notele primite au fost: 91, 91 si 90 de puncte.
Din vintage-ul 2007 a disparut total lemnul care parea in fata la lansarea pe piata, facand trecerea naturala dinspre "oldest but goldest" spre ultima editie, cea din 2009... si asta chiar daca inflexiunile gustative au o nota originala. Este evoluat bine (si in bine) fata de acum un an si jumatate cand l-am vazut prima oara, dar ca si in cazul Matei 2003, trebuie sa ne gandim ca evolutia nu este intotdeauna liniara, prezicerile hazardate se pot usor intoarce impotriva ta. Note: 89-90-88pct.
Vinarte
declara pe site-ul sau ca acest vin se poate invechi 8-12 ani, dar si dupa 13 Soare 2000 arata fulminant, chiar daca a fost achizitionat din surse riscante: nasul este, evident, mai trecut decat 2003, calcaros, sau mai degraba (Castel) bolovanos, note de Tiramisu, putin condimentat, sangvin, piele, trufe, ciocolata. O minune! Puncte.. nu cred ca ati mai vazut asa ceva pe acest blog pentru un vin romanesc: 94, 93 si 93+. Nu stiu in zilele noastre, dar pe vremea aceea vinul nu era filtrat.
Ultimul a stralucit Soare 2009, pe care dupa
discutia cu oenologul de la Samburesti, Iustin Urucu, il asteptam cu nerabdare, pentru ca mi s-a spus ca a fost o crestere succesiva a calitatii 2006-2007-2009, dupa atatia ani de incercari cu diferite clone. Are 13% alcool,
exact ca si fratiorii sai mai mari, e proaspat si s-a pupat de minune cu un muschi de vita crud-uscat. Nas
blue, tipic pana in maduva oaselor, pare usor modernizat, frantuzist si carnos. Corpul mai opulent este o premisa a unei invechiri indelungate. As merge pe
by now (a case), drink after 2016... cate o sticla pe an.. sau la doi ani daca sta bine. Oricum, de decantat 3-4 ore daca se consuma acum. Din cate stiu Soare 2010 nu va exista. 87-88-88 pct acum.
P.S. La doua zile dupa degustare am gasit si 2006 :(.
Vinul provine din importurile DFR, pe care le-am luat la boabe marunte, insa nu toate au evoluat fericit - vezi exemplul de fata, care se poate compara cu marea de Bordeaux-uri din Cora si Lidl, care n-au personalitate, decat daca ai adus tu vinul la o degustare si, rusinat de ce ai facut, incerci sa-i cauti vreo doua caracteristici pe care unul beat le poate interpreta pozitiv. In ultimul rand finalul e catastrofal, scurt si cam copt, la mijloc astringenta se cearta cu niste note dulcege, iar la inceput alcoolul sageteaza vazduhul ca statuia electricitatii de la Vidraru, chiar si la 12 grade. Tocmai mi-am amintit pretul, 27 de lei - un vin slab, fara istoric. 76pct. 
