La Vieille Ferme 2012

    Pareri impartite pe net, cea negativa venind de pe CT, unde 13 oameni (probabil 10 au baut aceeasi sticla proasta) ies la o medie de 82 de puncte, insa Jancis acorda un foarte bun (pentru un alb) 15,5, iar pe BlueReviews i se dau 88pct. Are 13,5% alcool, vine din Luberon, costa sub 30 de lei in Bugaria, iar proprietarii detin si Chateau de Beaucastel, in Chateauneuf du Pape. Cepajul este din 4 soiuri de care nu ne impiedicam in fiecare zi, mai ales in combinatia asta: Bourboulenc, Grenache Blanc, Ugni Blanc si Vermentino. Nasul e original aromatic, cu tonuri de fructe galbene si dulci de toamna, lime, verde-mineral, ca o pala de vant rece de septembrie, dar si o subnota de sapun de casa (!) - in sens pozitiv. Atacul nu preia si partea de prospetime din miros, este un vin onctuos (fara nicio legatura cu aromele de baric, vanilie, etc), fara o aciditate prea mare, care lasa corpul sa se lafaie obez. Finalul aduce cu el samburi albi, amarui, de caisa. Nu e un vin direct, ci te invaluie cu rotunjimea, cu aromele rare, discrete.  

    In privinta punctajului, in ciuda celor doua feluri de grile à la Parker, tot acolo ajungem.

wine-searcher.com

Al doilea e de pe site-ul oficial al criticului:

    Respectand ambele variante: 85-86 de puncte.

Chateau Barrail Meyney 2010

    CellarTracker zice 87,5p si ne demonstreaza (a cata oara?!) ca valoarea site-ului e pe tobogan. Din moment ce nu exista niciun fel de restrictie in a-ti face vreo 5000 de conturi si a-ti bate joc de toate vinurile de acolo, sau a lasa orice alcoolic sa-si dea cu parerea, nu vad unde ar fi credibilitatea. Dar poate fi cool sa-ti convingi prietenii sau chiar pe tine insuti ca esti connaisseur, dupa ce ai aruncat banii pe vinuri care nu au confirmat ulterior. 

    Vinul provine din importurile DFR, pe care le-am luat la boabe marunte, insa nu toate au evoluat fericit - vezi exemplul de fata, care se poate compara cu marea de Bordeaux-uri din Cora si Lidl, care n-au personalitate, decat daca ai adus tu vinul la o degustare si, rusinat de ce ai facut, incerci sa-i cauti vreo doua caracteristici pe care unul beat le poate interpreta pozitiv. In ultimul rand finalul e catastrofal, scurt si cam copt, la mijloc astringenta se cearta cu niste note dulcege, iar la inceput alcoolul sageteaza vazduhul ca statuia electricitatii de la Vidraru, chiar si la 12 grade. Tocmai mi-am amintit pretul, 27 de lei - un vin slab, fara istoric. 76pct. 

Alain Graillot Crozes-Hermitage alb 2012

    Despre Alain Graillot nu putem afla mare lucru online, asa ca ne multumim cu vinul: 13% alcool, 100 lei sticla, pret de lista la importator, avand la baza (cel mai probabil) Marsanne, cunoscut si ca Ermitage. Am preferat sa-l beau in pahare maricele, Exquisit de la Stolzle - modelul de 480ml, cel din Metro - pentru o eventuala deschidere superioara. Pe CellarTraker punctajele se invart intre 86 si 90 in functie de an, insa nu-s convingatori, datorita numarului mic de reviewuri.

    De la bun inceput am sa spun ca este un vin foarte diferit de ce "se poarta" pe la noi, neavand arome evidente; se simte ceva menta, flori, mineralitate, imbinate incredibil de placut. Este velvety la atingere, are o structura buna, onctuoasa, aciditatea e medie, deranjeaza in final cu senzatia amaruie, de grepfruit galben, destul de pregnanta. Punctele tari sunt in primul rand echilibrul perfect, finetea si frumusetea aromatica olfactiva si retro-nazala. Ofera trairi diverse, la fel de interesante, la temperaturi diferite, de la 7 la 15 grade. Post gustul n-are lungime, insa modul liniar in care se disipa e onorant. Spre deosebire de invataturile dinozaurilor romani si ale fiselor preistorice de punctare cand vine vorba de postgust, lungimea e importanta, dar in niciun caz la fel de mult ca savoarea de dupa inghitire sau unghiul pantei pe care coboara intensitatea. Degeaba numarati in gand tzspe secunde, daca intre timp vi s-a intors stomacul pe dos. 88-89 de puncte - un alb deosebit dintr-o zona celebra.