Commandaria este considerat vinul de referinta al insulei, uneori fortifiat, produs din struguri lasati sa se deshidrateze pana ating 300-500g zahar in must. Soiul folosit este Mavrodafne, insotit cateodata de Xynisteri, ambele cultivate la altitudini intre 500 si 900 de metri in muntii Troodos. Metoda are un soi de atestat documentar de vreo 3000 de ani, diferite civilizatii populand insula si lasand in urma dovezi ca le-a placut tot timpul genul asta de bautura. Are aur la Decanter, performanta inca neegalata in istorie de niciun vin romanesc, insa mie nu mi s-a parut la nivelul marilor dulci pe care le-am vazut de-a lungul timpului.
Unele manuale de vinuri conservatoare se opresc cu descrierile culorilor vinului albe la chihlimbar, insa in epoca moderna trebuie sa punem si mahonul mai la dreapta axei, iar Aes Ambelis Commandaria se incadreaza exact acolo. 15% alcool, ambalaj impecabil, nas de o intensitate care chiar daca e peste medie, nu se ridica la inaltimea asteptarilor, voiam mai sus. Se disting note de cafea, butterscotch (tofee), stafide, fructe confiate, lichior de curmale, dropsuri cu lapte si alte nebunii. Vinurile foarte intense aromatic au un side-effect nedorit. De multe ori dau impresia de cadere in final, dar mai ales in post-gust. In prima faza ai pareri contradictorii: pe de-o parte e lung, pe de alta nu mai are decat 5% din intensitatea pe care o oferea la contactul direct. Cred ca trebuie luata in calcul prima varianta. Alte lucruri despre gust: are aciditate, e foarte dulce :), are amplitudine, plinatate, onctuozitate, rotunjime, savoare. 88-90 de puncte, de medalie de aur la Intreprinderea de Wines Ciorogarla-Braila, insa pentru Aur la Decanter.. hmm, cam putin. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu