Am fost la Ruse, mi-am (mai) luat vreo 10 sticle de vin bulgaresc, deoarece raportul calitate/pret e evident peste cel romanesc, industria de profil avand niste ani inainte. Iata chiar aici un exemplu: roze din doua soiuri clasice in lumea roseurilor, inexistente insa la noi, Grenache cu Mourvedre. Culoarea e aproape translucida, cu doar o tenta fina de roz-foaie de ceapa, 13,5% alcool, sticla foarte grea, 30 de lei. Nas de fructe rosii dulci - cirese - dar si acrisoare. Gust schimbator, odata cu temperatura, ba echilibrat, ba mai putin, fara o savoare suficienta, desi te poate pacali prin uleiozitatea sa. Puncteaza bine la expansiunea aromatica gustativa, dar nu poate trece de 82 de puncte.
Zitara a fost vinul cu care am inaugurat noile pahare Spiegelau, din seria Hybrid, luate de la Leida, care are un show-room bine dotat in dreapta podului Basarab cand cobori spre Titulescu, langa service-ul cu acelasi nume. A fost o intreaga aventura sa gasesc pahare bune, pentru ca nu prea ai de unde sa iei la un pret apropiat de cel de pe afara, dar mai ales n-ai unde sa le vezi. E unul dintre produsele pe care nu le poti comanda online daca nu le stii bine dinainte. Sigur, am gasit si la Vinexpert unele frumoase, erau peste 300 de lei bucata, altele peste drum, tot pe Dorobanti, la 500-800 lei bucata - Baccarat - insa am avut un sentiment ciudat, cum ca cineva ma pipaie la buzunarul unde imi tin portofelul. Pentru pahare de o eleganta desavarsita si pret de luat in calcul (de neveste, la Craciun), as merge pe Zalto, de la dl. Cruceanu (fusion technique), insa tin prea mult la starea mea psihica, asa ca incerc sa ma feresc de un eventual soc, cand s-ar sparge unul, frecventa uzuala fiind usor mai sus de 1/luna. Asa ca, pentru vajnici bautori, parca tot clasicul Stoltzle sau mai evoluatul Spiegelau, (cumparat cu fulgi cu tot de Riedel prin 2004, dupa o istorie solo de 500 de ani) cred eu ca se potrivesc. Iar Leida, in afara de preturile bune, are showroomul bine dotat, oameni care stiu sa vanda si un timp de livrare cat de cat rezonabil, 2-3 saptamani, fata de 3 luni cat a durat ultima comanda de la Chef&Sommelier.
Pot spune ca majoritatea carciumilor (a se citi restaurante, bistrouri, etc) in care am intrat au pahare de cel mai josnic nivel, cu toate ca pana ieri nu voiam sa iau in calcul asta ca o realitate, pentru ca nu am "folosit" un procent semnificativ, insa cei de la Leida mi-au confirmat nu numai ca estimarea mea de 90% e foarte corecta, ci si ca mare parte din ceilalti 10% aleg si paharele de apa ieftine si identice, iar de vin la limita de jos a calitatii si frumusetii. Se merge pe criteriul imitatiei, copierii carciumilor care fac un profit considerabil. Traisca Partidul si Comunismul in care inca ne zvarcolim, nu dorim sa fim diferiti. Ca si in alte domenii, problema e la client, care nu stie ce si cum sa ceara. Daca unul vinde aceeasi ciorba de fasole cu 5 lei si altul cu 12, ce ar trebui sa faca diferenta? Din punctul meu de vedere, ustensilele de pe masa sunt pe primele locuri. Vrei cu 5 lei? Atunci nu emite pretentii. Poti da 12? Invata ce sa ceri, ca sa merite diferenta.
Criteriile personale la alegerea paharului sunt inaltimea si subtirimea piciorului, care dau eleganta, taietura laser a buzei, aspectul care sa imbine functionalitatea (concentrarea aromatica) cu o forma placuta ochiului, volumul cupei, partea inginereasca adaugata, rezistenta la spalat, dar si pretul.
Data viitoare cand mergi la onomastica amicului tau, ia-i cadou un set de 2, 4 sau 6 pahare de calitate si invata-l sa le foloseasca impreuna cu un vin bun, se va mandri cu ele de fiecare data si bifezi tacit contributia ta la dezvoltarea industriei fara sa te dai in stamba pe Facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu